Incepand cu tanti Mita a lui Caragiale, exista cel putin o matusa remarcabila in povestile copilariei.
Personajul de astazi, este unul cu multa personalitate. Si daca cumva se intampla sa nu ii convina ceva ce ii spui, o sa vezi o privire care te infrunta pe deasupra ochelarilor, ce aluneca peste nasul mic si ascutit. Vocea se mai ridica si parerea ei o sa fie spusa clar, raspicat si fara drept de apel. Si nu iti fa griji, nu o sa se schimbe.
Dida o sa fie matusa fabuloasa din povestile copiilor mei. Pentru ca sigur nu mai e una ca ea si sper sa fiu macar pe jumatate cat e ea, intr-o zi. Nu stiu multi oameni care sa sfideze viata si lipsurile cum a facut ea. Cumva structura ei sufleteasca nu s-a modificat, desi constant a avut parte de lucruri care au chinuit-o. Fosta doamna colonel s-a nascut in Oltenia, s-a imbolnavit cand era mica si mult mai tarziu am aflat ca bunica, cea mai iubita ioana din lume, a dus-o la sanatoriul din Mangalia. A stat cativa ani acolo inainte sa se vindece, incorsetata in fier si citind doar pe spate, intinsa in pat.
Mult mai tarziu s-a intors in casa parintilor. Apoi a fost educatoare in sat, a plecat la oras. Intr- o zi un tanar ofiter s-a indragostit. S-au casatorit si au o fata. Lumina ochilor lor acum. Si un nepot.
Dincolo de toate a avut o viata grea. Ani de comunism, ani cu lipsuri, ani fara iubire si greutati imense de dus. De dragul unui nume si al unui copil. Si cu toate astea, spiritul ei nu s-a schimbat. Si-a dorit ca fata ei sa reuseasca si a sacrificat cam totul pentru asta. Ea a facut saltul de la generatia fara opinci ..si ne-a impins pe toti catre facultate.
Raiul papusilor, margelelor lungi si al pantofilor cu toc s-a nascut la ea in casa, asortat cu palariile ei de soare pe care le plimbam cu mandrie spre oglinzi. Sufrageria ei a gazduit concerte vaste, interpretate la o chitara dezacordata si un microfon ca un pisalog de usturoi. Eram peltica, imi era frica de cainele „bavagon” si voiam ” a dida a buc(ul)”
Cand am crescut, cartierul militar general a fost instituit in casa lor, unde unchiul preda lectiile de matematica celor 6 loaze de nepoti, deloc talentati la aritmetica. Cativa ani mai tarziu, multumeam rusinati – intrasem fiecare la licee.
Pe la 16 ani mi-a explicat ca sunt deja o domnisoara, nu pot sa ma port ca un baietoi si nici nu se iese fara geanta pe strada. Pe la 17 ani, m-a luat 10 zile la mare si am avut in programul zilnic plimbat pe plaja si discutat amandoua despre baieti.Mi-a cumparat primul palton si a sponsorizat balurile si petrecerile varstei mele.
Intrarea mea la facultate a fost un eveniment efervescent, care a mobilizat-o in doua directii opuse: si la biserica dar si la astrolog, sa se asigure ca lucrurile vor functiona, nu de alta.
Mult mai agila decat parintii in descoperit minciunile copiilor, Dida simte de la o posta cand ceva nu e cum i se spune. De exemplu ca ai picat un examen, ca te-ai certat cu iubitul si dramele pot continua. Tot ea o sa iti spuna ca ” fat frumos e dupa coloane” si in acelasi timp te poti astepta la un adevarat perdaf dublat de o politie secreta daca rezultatele de la facultate se anunta slabe.
E imposibil de descris cat de colorat poate sa iti scrie- pentru ca iti va trimite emailuri cu fel de fel de lucruri- , cam ce expresii reuseste sa gaseasca si cum, inevitabil, te face sa vezi comicul de situatie, sa razi si tu de ce se intampla si sa treci peste.
Cea mai mare realizare: fata si nepotul de 2 ani, pe care il vede pe skype. Plimbarile vietii ei – vizitele in SUA, sa isi vada copilul. Provocarile ei: sa invete engleza la aproape 60 de ani. Ambitii: sa umple camara cu compoturi si dulceturi si apoi sa se astepte sa epuizam stocurile, in vizitele noastre.
Daca vrei sa o faci sa zambeasca, trebuie sa ii povestesti despre iubirile tale.Sau despre Paris. Il iubeste de la distanta de foarte multi ani si pare sa ramana ancorata de visul pe care nu il pune in practica.
Daca vrei sa o mobilizezi, cere-i sfatul. Daca cu 5 minute inainte era sfarsita de oboseala, se mobilizeaza, vine cu solutii pertinente, cu replici bine structurate si idei despre ce e de facut pentru a salva situatia.
Daca vrei sa ii bucuri sufletul – o scoti la o plimbare sau la teatru. O sa vina sigur cocheta si eleganta, asa cum o stii dintotdeauna.
Despre Dida as putea scrie macar un capitol generos, din cartea de care nu m-am apucat inca. Dar ce poti sa spui lumii despre un om care te-a ajutat sa fii cine esti azi? Ca a fost acolo la orice aniversare, tristete, bucurie. Ca a investit foarte mult din ce a avut si din ceea ce este ea in mine si verii mei. Ca a tinut familia unita, atunci cand bunica a plecat. Ca ea e dovada vie ca viata nu te infrange, doar te modeleaza.. Si ca ea e una din cele mai vesele si vii persoane pe care le cunosc.
Cred ca cel mai bine sa ii las lucrurile astea scrise.
O sa isi puna intr-o dimineata ochelarii, o sa intre pe internet si o sa citeasca. Stiu deja ca o sa ii dea lacrimile, o sa deschida gmailul si sa o imi spuna ca am facut-o sa planga si ca sunt un copil tare bun.
Pentru ca oricat timp ar trece, in bucataria unchilor mei sunt de fiecare data o adolescenta..
hopes&feelings 