Anul care le aseaza pe toate. decembrie 31, 2021

Undeva pe final de 2020, o prietena buna si iubitoare de citit in stele ne-a amenintat ca anul ce vine ne va pune ordine in vieti si toate restantele ni se vor aseza in fata cu unicul scop de a le rezolva..

Am ascultat distrata, ca de fiecare data cand ascult horoscopul si sunt de acord cu el doar daca zice de bine. Inca nu pot sa ma impac cu ideea ca planetele se aseaza intr-un fel anume doar ca sa imi schimbe mie directia prin viata.

Doar ca nu stiam atunci decat o parte din ce urma sa insemne 2021. Primul revelion de sot si sotie a fost cu perle si bucle si masa de 2m intre noi…cat sa nu ajunga covidul meu prin masca la sotul din celalalt capat al mesei. Dar important e ca aveam casa luna si gatisem fondue de branza.

Si acum, pe final de an, ma uit la 2021 si ma gandesc ca seamana destul de mult cu peretele de tapet din fata mea. E frumos, e dungat ..si e gri, ca sa se asorteze cu casa. Insa ii stiu nervurile, ii stiu exact unghiurile din care arata mai putin bine si colturile unde stiu ca putea sa stea mai bine. Dar mai stiu si ca e o minune ca arata asa frumos, pentru ca atunci cand ne-am chinuit sa il montam, sotul meu era bolnav iar eu abia imi revenisem din zacut. Era sfarsit de ianuarie si toti nervii nostri fusesera deja intinsi, in timp ce renovam singuri noua casa.

Cam asa a fost tot anul. Frumos si cu schimbari mari, pe care le stiam sau le anticipam. Dar fiecare din ele a venit cu propriul roller coaster si bineinteles cu seisme multiple.

Ani intregi m-am agatat de orice farama de speranta pe final de an, ca sa fie mai bine. Mi-am dat pe gat spaimele cu un pahar de sampanie, mi-am spus new year & new me, am inventat rezolutii si am luat-o de la capat, am lasat in urma umbre si am incercat sa vindec povesti. Si au fost si ani norocosi care au adus soare si lumina, cand totul a fost calm si bun si bland.

Si cu toate astea, poate ultimii 2 ani au fost cei mai importanti. Stiam ca pot sa ma ridic si sa merg mai departe, dar nu stiam ca o sa trebuiasca sa faca asta marsaluind doar prin apartament. Stiam ce inseamna sa te implici in ceea ce faci, dar nu credeam ca o sa pot face asta vreodata, doar pe teams. Nu am crezut vreodata ca echipele se pot construi si altfel decat fata in fata si o parte din mine inca are dubii, dar stiu ca online-ul va castiga detasat in modul de a impleti viata de acasa si de la job.

Si stiam ca sunt optimista, intr-un mod incurabil, dar nu stiam ca va trebui sa fac asta in timp toti ai mei erau bolnavi sau ca va trebui sa imi gasesc toata puterea sa imi construiesc un alt mindset despre cum poti trai frumos (mare parte din timp) in casa.

Stiam ce mult imi doresc o nunta de poveste, planificata cu grija si cu mii de detalii…dar nu stiam cum e sa amani asta pe termen nedeterminat pentru ca un virus isi face de cap si iti joaca o festa, tie personal si intregii planete. Si nu stiam ca pot sa „let go” subiectului acesta, chiar daca buchetele de bujori roz raman un subiect sensibil..

Si cu toata nebunia si stresul cumulat din ultimii 2 ani, lucrurile pentru care am muncit ani multi s-au intamplat fix acum. Sa spunem Da, sa avem un „acasa”, sa botezam un ghem de blanita care completeaza familia. Si peste toata nebunia asta, ma uit mirata la cum s-au asezat prieteniile si relatiile in jurul nostru, unele mai firesc, altele s-au mai descusut…dar in esenta, oamenii care au contat au ramas aproape.

Nu stiu cum va fi 2022, dar tot ce ii cer e sa ne tina sanatosi si impreuna. Si sa exersez sa iau totul „one day at a time”, cu calm si echilibru si cu bucurie.

Pierdut melancolie. O declar nula. mai 30, 2018

Canta Coldplay pe fundal. Fix you.

‘Cause you lose something you can’t replace
When you love someone but it goes to waste
What could it be worse?

Franturile conversatiilor lungi de astazi imi raman in minte. La fel cum mi se perinda multiplele dileme pe care le am auzit azi, de la toti cei dragi. Un copil sau doi? Niciun copil sau o adoptie? Un bunic care s-a dus. O bunica fara memorie. Un tata suparat. O mama care pierde, incet incet, normalul din vedere. Si respectul pentru cei care o iubesc neconditionat. Oameni care nu accepta ajutorul, in forma cea mai simpla. Care nu inteleg ca atunci cand nu te intelegi pe tine, ai nevoie sa fii ajutat. Ca atunci cand doare, trebuie sa mai fie cineva de mana cu tine. Ca sunt oameni pregatiti sa ajute si ca uneori se numesc psihologi, alteori familie sau prieteni.

Undeva intre atunci si acum, s-a asezat un strat gros de praf, intre toate lucrurile care au durut si au muscat din mine, de la joburi stresante la iubiri mai mici sau mai mari.

Cumva lasate in urma si apoi ancorata intr-un prezent frumos, am uitat cat timp le am acordat. Cate melancolii si tristeti. Cate dimineti in care nu voiam sa ma ridic din pat si cate seri in care nu voiam sa dorm. Si cate probleme „vitale” au consumat ore de discutii despre nimic..Niste ani mai tarziu, intelegi ca au avut sensul lor. Te invata sa te ridici din pat atunci cand nu vrei. Sa te uiti in oglinda chiar daca o detesti. Si te invata sa deschizi usa casei: ca sa faci un pas in afara ei, sa cunosti oameni si sa lasi noul sa intre in viata ta…

Tears streaming down your face
I promise you I will learn from all my mistakes..

O sa fie bine.. mai 17, 2017

„In scoala marii iubiri, inca se mai scrie pe o singura tabla. Stergi cu buretele, ca sa poti lua lectia de la bun inceput. Cureti. Ierti. Iar pe tabla curata scrii o noua poveste, mai frumoasa decat toate povestile visate candva. O poveste in care eroul esti chiar tu, cel care abia azi a intalnit dragostea pentru prima data. Si pentru totdeauna.”, scria Alice Nastase in Tango..

Cam asa e cu povestile astea.. Se desprind din tine, cu greu, uneori par a fi capuse. Raman suspendate pe file de hartie, in nesfarsite conversatii sau capturate in niste poze pe un perete. Mai tresari la un colt de strada, mai asculti o melodie si constati ca refrenul in cauza ar fi scutit niste sedinte de terapie.

Si intr- o zi te opresti, extrem de distrata, pe o partie si faci o poza…Putin mai tarziu, necunoscutul din poza o sa iti intre in viata si o sa te prinda de mana.Si de atunci si pana acum, te intrebi exact cand a fugit timpul. Si te trezesti facand lucruri pe care ti le doreai. Impartind bucati mici de viata si planuri un pic mai mari. Si razi mult. Te bati cu perne. Dansezi noaptea. Cumperi capsuni. Te tii de mana. Inveti sa stai in dreapta. Asortezi un papion. Scoti hainele de gala.

Si te intrebi, in cate o seara, cum de lucrurile pot fi atat de simple cand tu stii cat de grele au fost mereu.. Si iti afli raspunsurile la un pranz pe malul marii sau cu o melodie despre doi. Noi doi.

 

Si zambesti omului cu ochi albastri. Pentru ca stii, pentru prima oara, ca doar anumite povesti se conjuga cu o sa fie bine..

 

 

 

unforgettable.. ianuarie 2, 2016

Unforgettable, that’s what you are
Unforgettable, though near or far
Like a song of love that clings to me
How the thought of you does things to me
Never before has someone been more
Unforgettable in every way
And forevermore (and forevermore)
That’s how you’ll stay (that’s how you’ll stay)
That’s why darling, it’s incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too

No, never before has someone been more
Ooh unforgettable (unforgettable)
In every way (in every way)
And forevermore (and forevermore)
That’s how you’ll stay (that’s how you’ll stay)
That’s why darling it’s incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too.

Random (unforgettable) memories.Un pahar cu vin.Un gol in suflet.

 

 

 

 

 

 

de la mama la fiica.. decembrie 7, 2015

Iti scriu desi nu iti stiu inca numele, zambetul sau culoarea ochilor.Sper doar sa nu fii roscata si pistruita ( o sa iti povestesc de ce la un moment dat) iar realitatea e ca o sa te iubesc oricum.

Si iti scriu de acum pentru ca imi doresc sa nu fiu deja senila sau sa iti spun ca lucrurile se faceau altfel pe vremea mea.Asa e, nu m-am grabit sa am un copil si nu ma grabesc in continuare, desi sper ca la un moment dat, noi doua sa ne intalnim si sa ma bucur de minunea asta.Sper sa fiu aici cand tu vei fi de varsta mea, dar nu am garantia ca va fi asa sau ca memoria nu va povesti altceva decat realitatea.

Imi imaginez ca vei fi vesela si lipicioasa. Daca sunt suficient de norocoasa cat sa semeni cu mine, nu vei avea o problema sa cazi si sa te ridici. Iti pot spune de acum ca am invatat asta acasa si cred ca se transmite in familie.

Si o sa cresti intr-o minune frumoasa si isteata, care o sa clipeasca din gene si o sa inteleaga lucruri fara sa i se spuna cu punct si virgula.Cred ca o sa ai ceva din zambetul lui taica-tu si din inteligenta lui vie.Si din rasul lui atunci cand nu mai stie pe unde sa scoata camasa ..sau nu are replica la sarcasmul meu.

Realitatea e ca habar nu am cum o sa fie omul asta si nu il cunosc.Daca iti povestesc altceva, tu sa stii adevarul.. Sper doar ca o sa fie un om care sa te iubeasca si sa te sprijine pe tine in primul rand toata viata lui. Apoi, sa ma iubeasca pe mine atat de mult incat impreuna sa iti aratam ca viata poate sa fie asa.. cu bune, cu rele, dar ca lucrurile se rezolva impreuna, mana in mana. Ca trebuie sa inveti sa le iei usor, sa nu fugi si sa nu le complici.Sa iei viata un pic in ras, sa inveti sa simplifici si sa mergi inainte pentru lucrurile pe care le crezi si pentru oameni pe care ii iubesti.

Draga mea, fara oamenii care iti sunt cei mai dragi, nimic nu o sa aiba valoare..Banii in sine nu vor fi un scop ci emotiile si lucrurile pe care le vei trai vor conta cu adevarat.

Ce mi-as dori pentru tine? Sa fii un om bun.Sa ai atata bunatate, incat oricati ani vor trece si vor toci din calitatea asta, inca sa mai ramana multe de dat celor din jur. Sa stii sa te descurci, sa inveti sa muncesti si sa stii cat de important e sa iti cunosti valoarea.Dincolo de oglinda in care o sa vezi o fata frumoasa, sa fie o femeie care stie ce vrea si care stie sa munceasca pentru asta.

Sa te uiti la reguli si sa intelegi de ce sa le respecti. Sa iti cunosti limitele si sa intelegi ce poate fi periculos pentru tine. Sa stii sa ai grija de tine, oricand, oricum.

Sa iti faci prieteni multi, pana in 25 de ani. Jumatate din ei nu vor fi langa tine pana cand faci 35 dar amintirile timpurilor cu ei vor ramane.

Despre oameni?..sau iubiri?

As vrea sa te pot invata ceva.Dar stiu ca oricat mi-as dori sa traiesc in locul tau dezamagiti, dureri..nu o sa pot decat sa te tin de mana, daca o sa fii atat de deschisa cat sa imi spui.Si imi doresc sa fiu atat de buna cat sa stiu sa te ascult si sa iti spun din ceea ce am trait.

Nu te vor ocoli povestile triste. Dar daca as putea sa te invat ceva, e ca oamenii nu sunt mereu langa noi..Eu am crezut pana cum ca pleaca doar daca legea firii ii ia de langa noi, dar legile vietii sunt uneori ceva mai dure. Oameni langa care noaptea se face zi, palavragind la infinit si bucurandu-te de ei, vor aduce nopti albe si reci. Oameni pe care i-ai iubit cu toata inima, vor deveni straini..Strainii vor deveni, peste an, oameni langa care sa stai si sa iti pui capul pe umarul lor si sa plangi. Regulile nu exista aici si niciodata nu stii ce carte vei trage..

Din oamenii care ti-au fost cei mai dragi vor mai ramane cativa.Dar daca esti suficient de norocoasa, vei avea doua maini sa te ajuti.Si cativa prieteni in jur care sa te faca sa zambesti.

Viata ta va merge mai departe daca si tu decizi sa mergi cu ea. Si sa ii zambesti ( pentru ca vei fi la fel de capoasa ca mine..) ..si sper sa iti zambeasca si ea. Pentru ca meriti, fiica mea..

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In alta zi. noiembrie 18, 2015

” Rasete in soare si dealuri din Oltenia. Un colt de cerdac si muscate rosii.Si mai stii, cerul acela plin de stele din prima seara..

-Dar drumul?mai stii cand am gresit drumul si era deja intuneric. si toate amintirile noastre , cu bune si rele , povestite pe drum?

Dap. Si drumul, si gandurile.Si dilemele, emotiile.Zambetele, emotiile. Condusul in noapte.Conacul la care nu mai ajungeam. Si gandurile cu care venisei, hotarat, sa le spui..

-Oh, da. si cat de greu mi-a fost sa spun..”

***

– Adina, de ce ai mototolit foile?si ce e cu atatea foi in jur?

– Lucrez la o carte noua..si e un capitol care nu imi da pace…tot incerc sa gasesc calea sa inteleg personajele, dar nu imi iese..

-Care e povestea?..

-As vrea sa stiu care e.. Deocamdata nu i-am gasit un sens..Poate ar avea mai mult inteles, peste ani, la final, in memoriile ei, mult mai batrana..in loc de epilog.

povestile femeilor din jur.. martie 8, 2015

Pentru o zi, lumea zambeste de dragul femeii.

Cu sau fara eternul ei feminin, ne inclinam pret de o zi pentru femeile din jur. Macar pentru o zi, toate personajele feminine de la Wonder Woman incoace vor sta deoparte.

Macar pentru o zi, acordam mai mult credit realitatii si modelelor reale din jur.

Azi este despre femeile imperfecte din jur – pentru ca ele nu cred in perfectiune. Cele care sunt vii, vesele si speciale.Sunt inteligente, blande, curajoase si autentice. Cele care stiu sa aiba zambet in priviri, cele care stiu sa iti faca o zi mai buna.

Azi nu este despre feminism. Ci despre femeile din jur – ale caror povesti nu ai mereu rabdarea sa le asculti. Sau nu vezi dincolo de detalii. Este despre modul lor unic de a face si desface lucruri, de a cladi povesti sau a-si conduce propria viata..

Femeile din jurul meu sunt extrordinare in mare parte din an, nu doar azi. Si sunt incredibile cum isi apara dorintele si au puterea de a le face sa se intample.

O femeie din jurul meu:

Isi creste copiii singura. Sau a adoptat un copil.A traversat cateva diagnostice dificile si a trecut cu bine mai departe.Traieste iubirea vietii ei.S-a despartit si sufera.Isi iubeste jobul.Isi construieste propria afacere.E alaturi pentru prieteni. Are o familie fericita. Face echipa perfecta cu prietenul/sotul/iubitul..

Urca pe munte.Merge pe bicicleta.Cumpara brate de flori.A pierdut un om pe care l-a iubit.Viseaza la inconjurul lumii.Se pregateste sa fie mireasa.Gateste ca un masterchef.Tine dieta.E pasionata de fotografie.Asteapta primul copil.E blogger de succes. Are un deficit de auz.Ii place sa danseze.E bunica.Are o cariera de succes.Alearga la maraton.Merge la toate concertele.S-a indragostit.O ia de la capat.S-a operat.Emigreaza..

Povestile lor se scriu in fiecare zi, in fiecare an..Si departe de a a urma un scenariu prestabilit, fiecare se lasa dusa de idei noi, dorinte si experiente diferite.

Femeile din jur nu inceteaza sa uimeasca.. daca ai timp sa le citesti povestile. Iar ziua lor e in fiecare zi cand se simt iubite..

muiere faina da’ apriga ianuarie 20, 2015

Azi e ziua ei. Si stiu deja ca a avut o zi care tine de vreo 4 zile, ca a primit florile, pupaturile si toate urarile din lume.

Nico e un om cu zambet mare si o inima si mai mare. Nu e omul prieteniilor de dragul prieteniilor. Nu o sa iti spuna „i’m here to stay”, dar o sa o simti de fiecare data cand o sa mai atingi un fund de prapastie. Stii ca uneori actioneaza ca plasa de siguranta.Si mai stii ca uneori o sa sara sa te ajute, inainte sa iti dai seama exact ce ai de facut. Uneori mi-o imaginez ca un titirez, altadata usor mai navalnica, ca o avalansa.

Are rabdarea sa lase oamenii sa creasca, sa invete, sa greseasca, sa se razgandeasca.Si sa o ia de la capat cu ei. Cu toate ca iti va spune uneori ca nu mai are rabdare.

De cate ori ne-am certat? Avem cateva zeci de discutii in contradictoriu, cand fiecare vrea ultimul cuvant si dreptate. Si niste multe alte mojito in plina vara, niste ani de poveste si multe dimineti pe wassapp. Si o gramada de ani care vor veni cu pataniile lor.

Una din replicile memorabile , in prag de indragostire, a fost ” sunt aici. in cel mai rau caz, o sa plangem si o sa radem pe canapeaua de la mine. dar du-te si incearca”.

Poate fi copilaresc, banal sau feminin. Dar astea sunt promisiunile si prieteniile adevarate. Stie ca nu poate sa rezolve tot, dar sigur va incerca.

Azi i-am zis ca n-am apucat sa ma adun sa ii fac o urare mai lunga..

Pai..sa fie, sa se intample. Sa te bucuri, sa colinzi lumea, sa te bucuri de Ana. Sa fii iubita, sa bei mojito, sa ai energie, sa te bucuri de zile, sa te razboiesti, sa iti revii, sa ai timp sa fii spontana, sa dansezi, sa razi, sa porti cercei seriosi. Sa faci ce iti place si sa muti muntii pentru lucrurile in care crezi. Si sa fii sanatoasa, tu si toti ai tai 🙂

La multi ani, draga mea :)!

Ramas bun, doamna.. decembrie 9, 2014

Nu stim niciodata cand cei dragi vor pleca. Nici ieri n-am stiut ca e ultimul la multi ani.Si ca nu l-ai mai auzit, oricum..

Ica a plecat. Citesti randurile astea pentru ca ma incapatanez sa cred ca atunci cand un om pleaca, e important sa vorbesti despre el.Sa le spui celorlalti cum era, chiar daca nu il stiu.

Pentru ca altceva, in afara sa plang, nu mai pot face.

Ica a fost ceea ce cred eu ca inseamna o doamna..O persoana de o blandete incredibila, cu un gust desavarsit. Un om cu un suflet deschis, care s-a bucurat mereu..de orice lucru mic. Un om de o diplomatie rara, cu un suflet extraordinar si un umor de zile mari. Ica era pe rand Doamna Starla  sau nasa noastra.

Cand ajungeam acasa si simteam mirosul de tigari din bucatarie, stiam ca urmeaza o dupa-amiaza vesela..Cat bine a facut, ce viata cu bune si cu rele , a avut..astea le stim doar noi..

Ica a fost, in ultimii 30 de ani prietena alor mei si a noastra. Iar astazi nu pot sa cred ca a plecat..ca nu o sa fie acolo in marile bucurii ale vietilor noastre..si ca sarbatorile vor fi mai goale..fara ea. A trait frumos, discret, atent sa nu deranjeze pe cei din jur..Si s-a retras la fel, fara sa ne dea cel mai mic semn..

Ramas bun, doamna..Sa ne veghezi din cer..

 

 

5 spre 6…decembrie decembrie 6, 2014

A fost o data ca niciodata un bat de mos Nicolae. De fapt, o stinghie din bucatarie, cu care la boacane primeam amenintari..Nu mai stiu exact de ce sau cum a aterizat in cizmele mele. Cred ca ai mei tocmai invatasera recent ca au o adolescenta acasa, care se mai poate si indragosti..Si nu era ceva programat sa se intample mai devreme de 20 de ani, pentru ei.

Altadata Mos Nicolae a adus un preaviz de exmatriculare si distractia aferenta.Am fost in banca acuzatorilor in seara aia dar mi-a ramas in mintea fata trista a parintilor..carora bucuria de a pune ceva in ghetute inghetase brusc.

Ani mai tarziu, mosu’ a cumparat bilete la opera si mandarine..pe care a uitat sa le mai aseze in ghete. Bucuria de a face o surpriza s-a transformat in tristetea si certitudinea ca nu intotdeauna locul tau e acolo unde iti doresti. Un an mai tarziu,  am serbat vesel cu un om  frumos si bun. Era o seara de iarna ca in povestile cu Craciunul..si aveam sentimentul ca am lasat in urma copilaria si ca deveniseram intre timp adulti.

Anul trecut am decis ca mosu’ nu e suficient de serios.Asa ca mi-am ales doua pachete colorate din mall, ca sa imi securizez surprizele pentru Craciun.2 ore mai tarziu strangeam efectele unei mici inundatii in baie..probabil ca trebuia sa fiu cumva surprinsa si eu, de 5 Decembrie..

Azi am uitat de vreo 4 ori ca e Mos Nicolae.Tata m-a sunat sa imi aminteasca..M-am strecurat pe usa, am primit ciocolata si glumele de rigoare..si a fost bine.Ne-am amintit de povestile de altadata cu stinghia din bucatarie, preavizul de exmatriculare..Am strans in brate cel mai frumos copil balai si bucalat.Si am stat ore bune de vorba cu una din cele mai importante fiinte din viata mea.Despre ea.si despre noi..si despre ultimul an.

Neregulamentar, nu m-am pregatit cu bucle si cadouri ..dar a fost cea mai frumoasa si mai simpla seara de mos Nicolae de multi ani incoace.

Fericirea e simpla si se strecoara uneori, cand te astepti mai putin..Si tine de tine..si de ai tai..cei care sunt acolo, oricand si oricum. Si sunt recunoscatoare pentru asta, mosule!

daca as fi… daca ar fi.. octombrie 12, 2014

***

Adina mototoleste scrisori.hartii.le arunca pe parchet si nervoasa o ia de la capat.Oricat ar vrea, pasajul acesta nu ii iese asa cum ar vrea.Si ar trebui sa fie interviul cel mai important din revista.

***

„Daca ar fi sa te intorci ..ce ai schimba?

Stii..nu am crezut niciodata ca o sa am regrete. Non, je ne regrette rien..

Esti sigura? nu e nimic ce ai face diferit?

Ba da. O multime de lucruri. As face lucrurile mai devreme. Mai rapid. Poate cu mai mult curaj. As sti mai devreme ca pot sa rastorn munti. Ca am destula putere si ca am nevoie de mai putina acceptare.

Si ce ai vrea sa inveti mai repede?

Ca echilibrul meu e al meu..nu are legatura cu oamenii din jur si distanta de ei te invata mai multe despre tine si despre ei. Ca indiferenta se disimuleaza cu usurinta dar e nevoie de distanta reala ca sa o simti. Si ca uneori egoismul salveaza vieti. Iti lasa timp si spatiu sa te pui la adapost si sa apreciezi ce ai, atunci cand ai.

Si oamenii..?

Oamenii vin si pleaca. Nu va veni nimeni hotarat sa ramana. Se vor gandi si razgandi, la fel ca si mine.

Si ..care e cel mai mare regret?

Ca nu mai vad oamenii la fel de buni cum credeam ca sunt. Si ca am sacrificat poate prea usor o parte din entuziasmul si bucuria mea de a trai.

fericirea care vine in varful picioarelor.. martie 26, 2014

– Adina,despre ce o sa scrii astazi?

– Despre fericire..

– Din nou?Toti oamenii alearga dupa asta, dar nimeni nu pare sa o gaseasca..

– Draga mea, e un subiect inepuizabil..si uneori e ca aburul. Intinzi mana sa il atingi si dispare..E simplu de gasit si si mai simplu de pierdut..

***

Copacul de sub geam care a inceput sa inforeasca. Uimirea ei, ca primavara s-a instalat in 2 zile.

10 minute pe o faleza de langa mare. Soarele care ii intra in ochi si puloverul de culoarea unui macaron. O dimineata neplanificata cu cafea si oameni cu care rasul e cea mai naturala replica.

Gura de aer, de langa birou, dupa pranz. Replicile amuzante ale unei colege. Lalelele din fiecare luni,pe birou. Un brat de narcise pe noptiera. Barbierul din Sevilla. Ceai cu doua doamne speciale,intr-un colt de casa boiereasca.

O lumanare pe care o aprinzi. O gradina imensa cu lalele, pe lista scurta. Crema de maini noua. Gustul de cafea. Emotia unor urari frumoase. Prajitura cu visine a mamei. Torsul unei pisici portocalii. Un balansoar intr-o gradina si 2 stele. O seara de primavara.

Dimineti cu ferestre deschise. Parfumul nou. Esarfa verde.  Telefonul asteptat. Catelul mic si alb care da vesel din coada. Oameni care dezarmeaza prin blandete. O noapte alba cu prietenele. O poza de departe. Bebelusa care a invatat sa mearga. Pasiunea pentru fotbal. Privirea unei femei fericite. Clatite si conversatii pe skype. O noua zi,inca o seara. Un moment de respiro..

Fericirea nu inseamna euforie nebuna..ci calm..si linistea de a te bucura si a aprecia lucrurile din jur..si ea e in fiecare zi, daca ai rabdare sa o chemi..”

 

 

 

 

 

Suntem ce iubim.. februarie 22, 2014

Daca suntem ce iubim, sunt mustati si priviri mirate de pisoi, dimineti lenese si cani de cafea neagra,musai fierbinte. Croissant simplu. Ferestre mari. Perdele albe. Zambete calde.Pantofi cu toc,colorati.

Oameni. Oameni dragi,frumosi,curiosi. Oameni care sa fie cu adevarat buni. Veseli. Oameni care iubesc viata si pe care viata pare ca ii iubeste inapoi.Oameni pe care ii vezi luminandu-se de drag de oameni, de pasiuni, de trairi.

Sunt raze de soare. Brate de lalele – da,doar lalele. Albe si galbene. si roz. Si ceai bun,cu miere,la Green Tea in gradina, mai ales daca e primavara. Funde – funde si cutii colorate de cadouri. Fie ca sunt de Craciun sau nu. A, da..si miros de brad. In casa,iarna.cu portocale si cozonaci. Pisoii care se joaca cu globurile.Rasul tatei in casa.

Muzica. Muzica potrivita atunci cand conduci. Esarfe colorate.Muzica clasica atunci cand te trezesti. Rock in drum spre birou. Valsuri cand vin de pe un drum lung. Plimbari pe plaje goale. Carti – colorate, frumoase, noi..Asezate,citite, putin indoite. Carti care au vazut plaja, delta. Carti care au avut vacante, carti care mi-au daruit nopti albe.

Si mai sunt.. gramada navala de emotii. Dor de duca, de vant, de soare. Vacante si dorinte impinse catre oameni. Nebunia unor zile pline, agitate si la capatul carora zambesti multumit. Si sunt incapatanarea de a face..lucruri noi, altfel,in felul meu. De a perfectiona putin, de a adauga o funda. De a trage inca o linie.

Si sunt gramada de amintiri – cu bune si cu rele. Sunt locuri din Europa. Si locuri inca necunoscute din lumea mare. Sunt pasiunea pentru ceea ce fac. Si nevoia de a face altfel, in felul meu.

Si..cortine rosii inainte de spectacole, si palme amortite de aplauze mai tarziu. Plimbari lungi pe jos. Buchete de mirese zambitoare. Murmur de oras. Si seri cu prieteni la munte. Vasele mele cu flori. Gablonturi colorate. Haine frumoase. Seri de vara in gradini frumoase. Aroma de mojito. Bucle castanii.

Sunt lucrurile pe care le iubesc .. si prin care traiesc.in fiecare zi.

Cei ce pleaca, cei ce raman.. februarie 8, 2014

Viata ne scoate in cale oameni si povestile lor. Si uneori rabdarea si prietenia izvorasc, legandu-ne de omul acela si de povestea lui.Si intr-o zi ajunge sa fie parte din viata noastra.

Anii si povestile se insira dar recensamintele arata un numai mai mic de participanti decat cel initial.Unde sunt? sau cand? si mai ales, de ce? Putini ar sti sa raspunda.

Unele povesti se impletesc pentru putin timp ca fiecare din cei doi sa treaca mai departe peste o perioada dificila..Si oricand isi vor aduce aminte de momente si incercarile de atunci, le vor lega de oamenii care au fost acolo. Si carora le vor fi recunoascatori,desi astazi nu ar sti de unde sa ii ia.

Alte intamplari leaga oameni,ii dezleaga si apoi ii leaga la loc,intr-un alt fel de alianta. Una muta,tacita. Care, cam oricat de intins ar fi firul,oamenii aceia vor fi cumva acolo. Poate nu vor sti exact ce noutati sunt in viata ta. Si nici exact cum iti place sa iti bei cafeaua. Sau mai exact cati ani au facut copiii tai. Dar vor fi acolo. Vei sti fara sa intrebi, vei avea certitudinea asta chiar daca nu vor fi parte din peisajul cotidian. Si multe din intamplarile si prieteniile astea se vor fi sudat in anii primelor iubiri,in anii de scoala..sau in momente in care incepeai sa deschizi cumva ochii catre lumea din jur.

Si mai sunt momente cand nu stii exact de ce un om apare in viata ta. Poate unul are nevoie de oameni iar celalalt e invatat sa dea. Energie, oameni, caldura. Pentru ca nu stie sa traiasca altfel. Si uneori unul ofera o mana iar celalalt o prinde. Si ai zice ca vor fi prietenii care vor dura. Ca viata a scos in cale oameni adevarati cu scopul de a-i pastra unul langa altul pentru multa vreme. Numai ca tot ea, viata, face uneori glume nevinovate. Atunci cand, cel care a invatat sa depaseasca cumpana, devine in timp un personaj autosuficient. Care uita sa ofere ci doar sa ceara, care uita ca nu e pe un piedestal si ca oamenii din jur sunt la acelasi nivel. Si nu sunt acolo gratuit.Sau..glume fara sens cand unul simte mai mult si unul mai putin. Cand cararile sunt deja batatorite catre rascruci cu un drum pentru fiecare. Si chiar daca la capat, ai vrea sa mergi macar pe drumuri paralele,vezi ca nici minimul de respect nu mai exista in celalalt.  Doar cinimism si uneori pasii care calca pe lucruri care pe tine te dor. Si atunci alegi sa deschizi o usa larg. Fie pentru tine, fie pentru celalalt.

De ce nu reusim sa mergem pe acelasi drumuri? poate pentru ca noi, oamenii, ne inventam si ne reinventam. Si spunem o poveste despre pe noi pe care o credem cu o tarie. Si oamenii ne invata ca suntem asa. Iar intr-o zi incepem sa ne schimbam..si putini inteleg ca lucruri se intampla cu noi. Si ca nu tot ceea ce stiu despre noi mai e valabil.si atunci e timpul sa cunosti alti oameni,sa traiesti alte povesti..si sa te bucuri de ce a fost si a trecut.

ciorne.. ianuarie 25, 2014

– Adina, ce e cu hartiile astea?le arunc?

– Nu, mama, lasa-le..le pastrez pentru cand am inspiratie..

***

„Sunt dimineti albe ca un teanc de coli albe..Intotdeauna m-au fascinat topurile de  hartie, albe,curate.Seamana cu inceputurile – cand lasi lucrurile sa curga, sa fie, sa se intample..si albul parca iti creste optimismul.

Adevarul e ca odata ce paginile se umplu apar mici mazgaleli, desene..Puncte facute din plictiseala.Desene comice catre colegul din stanga..Sau mici stelute desenate in colturi cu gandul departe.

Daca ar fi sa iti scriu astazi..ti-as spune ca mi-e dor sa te vad acasa..

„Dragul meu,

Cum a fost calatoria?Inca nu mi-ai povestit ultimele intamplari de la Reims..

Eu sunt bine..A inceput de ieri sa ninga si pare ca nu se mai opreste.Viscoleste, zapada a acoperit gardul si cred ca o sa ai de lucru la intoarcere.Bate vantul si e tare frig.Azi am facut clatite si am desenat mustati de pisoi pe geam, cu gandul la tine. Te astept in toate diminetile astea blande, cand am timp sa ma gandesc la tine si la noi. Umpli casa cu rasul tau molipsitor si mirosul de cafea fierbinte.

As vrea sa imi pun fularul si manusile, sa te scot in zapada.Sa pot sa misc din nas si sa opresc vantul asta care spulbera tot. Sa ninga linistit,calm. Sa ma pot arunca fara frica in mormanul de zapada, sa fie pufoasa,neatinsa..si sa nu imi fie frig.Sa ne alergam printre copacii din gradina, sa facem un om mic de zapada, cu doi carbuni si un morcov..Cand te-ai jucat ultima oara cu zapada? Cand ai fost ultima oara mic?Si cand ti-ai asezat ultima oara mainile in mainile mele..si ochii ti i-ai linistit privindu-ma?

Te astept acasa.Sa fie duminica calda,cu miros de cuptor incalzit si dulciuri, albul zapezii in ferestre..si casa plina de glumele tale..

                                                                                                                             Adina”

Cel mai frumos sms.. ianuarie 15, 2014

Inceput zgribulit de martie.Agitata, inca infrigurata, descuie usa in viteza.Arunca repede cheile,geanta,pantofii cu toc in hol. Aprinde lumina si privirea ii ramane pe buchetul imens de flori din mijlocul casei.Si cutia cu trandafiri desenati care ascunde cadoul lui.

Era 8 martie.Desface ambalajul,trece de cadou rapid si se opreste la bratul de trandafiri roz pal din mijlocul casei..Erau aliniati in vaza ei preferata. Sunetul unui sms se aude din geanta.

„As cumpara toate florile din piata ta de flori.. si te as aseza in mijlocul lor.Doar ca sa te fac fericita”

In geamuri se reflecta lumina rosiatica a soarelui care apune.Isi ingroapa zambetul si fata intre petale.Poate cel mai frumos lucru pe care el i l-a spus vreodata.

Diminetile mele albe.. ianuarie 4, 2014

Un cer usor plumburiu.O cana de cafea vesela,proaspat trezita de lichidul fierbinte.Aerul curat al ferestrei deschise.Puloverul meu pufos si lung.In surdina, un cd cu Loredana.Perdelele mele albe legate cu funde..

E minunat sa te poti intoarce in locurile in care ai fost ca sa vezi cat te-ai schimbat.M-am intors pe o pagina de blog,m-am uitat la un bol cu vise si m-am trezit in fata unor dorinte pe care le am si acum..dar intreaga lor savoare pare ca s-a schimbat.

Euforia altor zile se transforma in calmul unor dimineti albe. Nevoia de a fi inconjurat de oameni mereu se linisteste in bucuria de a-i vedea pe cei dragi, plecati departe, in vacante sau de a reuni oameni dragi in dupa-amieze tihnite in jurul unei mese.

Diferentele seismice intre stari de bine si rau s-au calmat intr-o stare care se incapataneaza sa se construiasca incet si sigur, cu calm. O traiectorie pe care m-am asezat cu grija imi da echilibrul intre ce sunt si ce iubesc.Ma trezesc dimineata si zambesc pentru ca imi place restul zilei. Saptamanile impletesc proiecte,idei si pasiuni.

Anii au tendinta de a ne invata de fiecare data ceva.Cand te uiti in spate, stii sa pui degetul pe ranile care nu s-au inchis.Pe lectiile cele mai mari si in punctele in care directia a cotit brusc, catre altceva. Dar marile incercari si schimbari, te ajuta sa iti construiesti curajul ca si maine e o zi.Si ca desi vor mai fi zile grele,vei putea trece peste ele.Intotdeauna ai facut asta.

Cd-ul intreaba „ce va fi cu iubirea mea”..Ma uit la copacul fara frunze din fata ferestrei.Si ma intreb ce va fi cu anul caruia i-am pus deja pe tabla o multime de idei si lucruri frumoase, in linie cu anul plecat. Si stiu deja ca rolul lui e sa ma ajute sa ma bucur de tot ce-am obtinut…si in plus, sa invat sa ma bucur fara sa astept ca lucrurile sa se intample.

Sa fii fericit fara asteptari speciale.Asa, ca intr-o dimineata de sambata cu perdele albe si o cana de cafea aburinda.

 

 

Emotie de toamna.. septembrie 29, 2013

Mesaj din calatorie..

„O fereastra mare.Un copac cu mii de frunze maronii.Ploaie de toamna,rece si trista.

Je veux pe fundal..muzica frantuzeasca, vesela.Ca amintirile unei veri care nu stii cand a fugit.

Degetele care fug pe tastatura,poncho-ul preferat si un caffe latte de duminica.Dincolo de astea, tristeti nesfarsite si regrete care musca din amintiri.Daca-uri care rasar din mintea intortocheata. Melancolie. Lucruri nespuse. Ziduri contruite. Taceri. Ganduri. Lucruri pe care nu le poti schimba. Hotarari pe care le-ai luat. Viata pe care uneori trebuie sa o accepti, in forma care vine.Uneori cu colturi ascutite ca de piatra nesflefuita,care decupeaza parti din tine si tot ce stiai ca e.Alte parti line,necunoscute.Lucruri si oameni noi care nu stii unde sunt dar gandesti si speri ca vor veni.

Emotia schimbarilor care vin in galop, pentru care oricum nu ai fi pregatit niciodata.

Teama de a analiza mai mult decat e cazul, nevoia de a tine lucrurile simple si tangibile.Dor de un om si de oameni.

Toamna grea.trista.ploioasa.cu pasi mici de furnica catre lucruri noi.si cu frica imensa de viata si iubire.”

 

 

days of our lives.. septembrie 11, 2013

Mieunat de pisica la 4.30.Un vis.Alarma de la 7.40.Inca 5 minute.Ar trebui sa merg la inot mai des.Innorat.Camasa gri petrol.Trafic.Reorganizat mental ziua.Cafea.Mailuri.Un buchet cu orhidee si calee.O aniversare.O vorba buna.O seara cu prietenele.Ruleta tatei. Traficul dinaintea meciului.Nunta de pe 21.Sms cu sora-mea.Facebook.Cartea de aseara.Un proiect de redecorare.Planurile pentru maine.Visele pentru 1 an.Vacanta din octombrie. Urarea din fiecare dimineata, de la un om drag.

Cana mea cu rochie alba.Gradina de la Green Tea.Masina rosie de pe birou.Adele in casti.Papionul vesel al unei colege.Un om s-a stins.Un coleg e tata.Un citat.O gluma in birou.O sedinta.O gura de cafea.Amara.

Un gand in fuga.Dor.Mirare.O melodie in casti.Mama la telefon.A iesit soarele.E toamna.E septembrie..

Days of our lives..

Cos these are the days of our lives
They’ve flown in the swiftness of time
These days are all gone now but some things remain
When I look and I find no change

 

 

pe timp de pace.. iulie 31, 2013

Ne traim vietile in graba scenariilor de Hollywood.

Ne grabim sa crestem..si ne gandim ca vom gasi toate raspunsurile cand vom fi adulti.Ne hotaram devreme ce ne dorim, ne setam obiective inalte si stabilim din capul locului ca vom fi fericiti,ca vom fi iubiti.Ca vom avea carierele pe care ni le dorim si joburi in care vom face mereu lucruri noi.Si ca vom straluci, mereu, ca niste stele si vom urca tot timpul catre ce ne propunem.

Ne grabim sa ne angajam repede, sa vedem toata lumea, sa iubim acum si sa traim totul azi.Iar daca nu traim astazi, traim in reverii si in ziua de maine, viitorul improbabil cand sigur vom fi mai fericiti cu oamenii care vor veni,vietile pe care le vom avea atunci,joburile din viitor si masinile pe care le vom conduce.

Intre timp..viata isi face de cap asa cum stie ea.Te tranteste de cateva ori, tot asteapta sa iti inveti lectia.Dar nu, setat foarte bine din educatii si yes,we can, te mai indrepti de cateva ori cu putere spre aceeasi pereti.

intr-o buna zi..te trezesti mirat uitandu-te in jur.Lucrurile nu sunt asa cum credeai.Tot ce ai construit se poate darama intr-o zi.Si oricum, nu mai seamana cu ce iti doresti.Oamenii in care ai crezut nu mai sunt iar oamenii pe care ti i-ai dorit nu au venit. Daca esti norocos, ai o familie si o gasca de prieteni de la care ai ce sa inveti.si cu care te distrezi.

Dar la capatul zilelor,vacantelor,trairilor ..esti tu si dilemele.si groapa imensa pe care ai sapat-o intre tine si ceea ce ti-ai planificat,visat sau imaginat.si mirarea de copil ca lucrurile nu sunt asa cum le stiai tu, din toate visele tale.

What screw up most in life is the image of how is supposed to be..

Te intrebi de ce nu a mers.Te intrebi daca tu esti ceea ce ti-ai dorit.si cat de real mai este ceea ce ti-ai dorit.si cat din scenariile din cap va functiona.

Daca esti norocos..incepi sa iti pui devreme intrebarile.Iar intr-o zi, lasi totul balta si inveti sa traiesti.pur si simplu.si poate atunci devii propriul regizor.