Un cer usor plumburiu.O cana de cafea vesela,proaspat trezita de lichidul fierbinte.Aerul curat al ferestrei deschise.Puloverul meu pufos si lung.In surdina, un cd cu Loredana.Perdelele mele albe legate cu funde..
E minunat sa te poti intoarce in locurile in care ai fost ca sa vezi cat te-ai schimbat.M-am intors pe o pagina de blog,m-am uitat la un bol cu vise si m-am trezit in fata unor dorinte pe care le am si acum..dar intreaga lor savoare pare ca s-a schimbat.
Euforia altor zile se transforma in calmul unor dimineti albe. Nevoia de a fi inconjurat de oameni mereu se linisteste in bucuria de a-i vedea pe cei dragi, plecati departe, in vacante sau de a reuni oameni dragi in dupa-amieze tihnite in jurul unei mese.
Diferentele seismice intre stari de bine si rau s-au calmat intr-o stare care se incapataneaza sa se construiasca incet si sigur, cu calm. O traiectorie pe care m-am asezat cu grija imi da echilibrul intre ce sunt si ce iubesc.Ma trezesc dimineata si zambesc pentru ca imi place restul zilei. Saptamanile impletesc proiecte,idei si pasiuni.
Anii au tendinta de a ne invata de fiecare data ceva.Cand te uiti in spate, stii sa pui degetul pe ranile care nu s-au inchis.Pe lectiile cele mai mari si in punctele in care directia a cotit brusc, catre altceva. Dar marile incercari si schimbari, te ajuta sa iti construiesti curajul ca si maine e o zi.Si ca desi vor mai fi zile grele,vei putea trece peste ele.Intotdeauna ai facut asta.
Cd-ul intreaba „ce va fi cu iubirea mea”..Ma uit la copacul fara frunze din fata ferestrei.Si ma intreb ce va fi cu anul caruia i-am pus deja pe tabla o multime de idei si lucruri frumoase, in linie cu anul plecat. Si stiu deja ca rolul lui e sa ma ajute sa ma bucur de tot ce-am obtinut…si in plus, sa invat sa ma bucur fara sa astept ca lucrurile sa se intample.
Sa fii fericit fara asteptari speciale.Asa, ca intr-o dimineata de sambata cu perdele albe si o cana de cafea aburinda.
hopes&feelings 