Will zambea in fiecare moment. Avea o gluma ascunsa parca, o vorba buna sau o intrebare pentru fiecare pusti care trecea pe langa el.
Era batranul negru de la centrul sportiv YMCA.Undeva in Tennessee.Avea un colt de tejghea si o gramada de bocanci lasati la lustruit. Si intre pauze, timp sa le vorbeasca altora, sa fredoneze, sa zambeasca.
Toti pareau sa il cunoasca pe Will. Copilul meu cu par balai batea cupa cu el zilnic.
Intr-o dimineata l-am intrebat cum de e mereu vesel.Mi-a zambit..si mi-a spus cu aerul unui om care nu a avut o viata usoara, cu engleza specifica ..”girl, am stat si m-am gandit la viata mea..si am inteles ca daca nu sunt eu fericit, nimeni altcineva nu ma poate face..Iar daca vrei sa imparti fericirea cu altcineva, trebuie sa inveti o sa simti tu cu tine, ca sa ai ce sa dai mai departe. In fiecare zi, cate putin.”
A fost o discutie de 10 minute, despre calatoria mea, departe de tot si toate.Mi-a spus lucruri pe care le stiam dar cu aerul unui om care le-a trait.” Girl, cand iti e greu.. e doar o perioada prin care treci..Asta face viata, te lasa sa treci prin momentele astea ca sa intelegi ca lucrurile se schimba..si vor ramane in urma”.
Will avea privirea unui bunic care mi-a lipsit.Am auzit de la el ca sunt o femeie frumoasa cu un zambet trist.
Am plecat de la YMCA vrajita. Ca atunci cand, dupa multe saptamani, auzi pentru prima oara ceea ce ai nevoie sa auzi si in sfarsit, intelegi. Am batut strazi in lung si in lat, proband palarii de cowboy, cautand un loc cu hamburgeri adevarati si altul cu ciocolata. Mi-am trezit prietenele de acasa si am lasat un om sa ma acapereze in discutii si dezbateri.Si sa ma simt putin mai vie.
Uitandu-ma in urma, stiu ca a fost unul din momentele alea extraordinare pe care le-am trait..intr-un Craciun de o luna de zile.
Sa redescoperi cata viata ai in tine e uneori un drum de doar cateva saptamani..cu oamenii potriviti langa.Si, la fel ca si dragostea..is a work in progress.
Stau zambitoare la un inceput de drum. Invat sa simt din nou, ma bucur de culori si mi-e dor de oameni. Zambesc si tachinez. Iau atitudine si spun ce cred.
Si ma uit cu detasare la poza unui strain, cu zambet mare si mustata, la ocean. Stiu sa ii citesc frica si iluziile. Doar ca azi nu mai stiu cine e..
hopes&feelings 