Craciunul in cheie personala.. decembrie 26, 2017

Miroase a clatite in casa, ca intr-o seara de Craciun cand te saturi de cozonac si decizi sa devii creativ cu minim efort. Pentru ca nu stiu care imi place mai tare, in dreapta mea sunt lalele si in stanga troneaza bradul. A avut o tentativa reusita de fuga, cand l-am gasit rasturnat in dimineata de Craciun. E acum ancorat de raftul alb, cu toate cartile de suflet.

Ma uit pe rand la globurile „signature” pentru care ma las ironizata de omul cu ochi albastri. Balerina micuta culeasa in plina vara din Budapesta, inca sughitand de plans, dupa ce imi sparsesem accidental un dinte ( pentru ca orice vacanta memorabila trebuie sa inceapa cu patanii..).. Globul de dantela alba din cauza caruia am intarziat la imbarcare dinspre Cracovia. Un glob auriu cu 2 copii desenati, ales intr-o toamna, din Brugges. O toamna care a decis, cu acordul meu, sa imi dea viata peste cap. Cateva tumbe prin viata mai tarziu, alegeam un glob rosu intr-un magazin in New York : Choose to be happy..

Un glob cu un desen din Venezia, altul din Cinque Terre. Saniute bleu pastel care m-au vindecat pentru o vreme de brazii cu mult rosu. Patine micute de lemn, decoratiuni ca de turta dulce, stelute albe insirate pe sfoara, ca niste ghirlande pentru o camera de copil.

Am adunat in timp decoratiuni si de la an la an bradul meu a inceput sa arate diferit. La fel cum si viata mea, privita in urma, a luat cateva viraje..

Da, au fost si ani in care decembrie a fost mai trist ca zidul plangerii. Au fost ani in care decembrie a luat de langa mine cativa oameni dragi. Din voia lor sau din voia sortii, care i-a asezat printre stele. Si dincolo de faptul ca iubesc luminile Craciunului si toata bucuria lui, au fost luni de decembrie in care am fost destul de sigura ca imi pierd mintile de stress, frica sau tristete. Si de multe ori ianuarie a fost un mare efort de vointa (sau disperare)..ca lucrurile sa se aseze mai bine..

Traditiile mele in decembrie nu prea tin nici de post si nici de preot. Tin de luna care incepe pregatind decoratiuni de Craciun facute de mana..intr-o casa mare, cu soba si pisoi, pentru ca in atelierui Alinei a fost loc pentru mine si povestile mele. Ne-am pus uneori familiile la aceeasi masa, ne-am intepat, ars si taiat pe rand toate degetele pregatind coronite, decoruri si alte minuni de Craciun. Ne-am pierdut zeci de nopti impachetand decoruri facute de noi, rontaind turta dulce pentru un plus energie, am iubit si urat pe rand si colindele si cadourile, ne-am povestit vietile si o data cu fiecare decembrie, am mai crescut putin fiecare dintre noi.

Daca e decembrie inseamna ca deja stiu ce le iau celor dragi, ca fug de aglomeratie si cadourile se stivuiesc prin casa din timp si am nevoie de minim 2 zile de impachetat cutii si cutiute. La asta se adauga alte cateva ingrediente: un brad cat mai des in casa mea pe care niciodata nu il impodobesc singura, un alt brad pe care il impodobesc in casa unchilor mei ..Apoi o fusta rosie in care (sper) sa incap, colinde prin casa si seri si dimineti uitandu-ma la brad si el la mine ( sunt aproape convinsa ca si el ma place..) si musai, o dimineata de Craciun la ai mei, langa brad, bucurandu-ma de bucuria lor.

Ca bonus de buna purtare si crestere a entuziasmului pe final de an, Omul cu ochi albastri a fost de acord cu craciunitul casei din timp si lista luuunga de cadouri, prietenul meu cel mai bun m-a invitat la cumparaturi de Craciun: acel inel de logodna iar suzetele vor fi accesorii fashion in gasca de fete incepand cu 2018..Intre timp, concursul „Mos Craciun e in fiecare din noi” a fost castigat de proiectul o casa renovata cat ai zice o delegatie de 6 saptamani.. Si premiul de filmarea anului la camera ascunsa se acorda Andrei, cea mai buna dintre pamantenii mei, uitandu-se debusolata la o gasca de  prieteni care o asteapta in apartamentul pe care l-au terminat de curatat dupa renovare cam cu 5 minute inainte sa intre ea pe usa. Dap, bradul era facut, cina a fost traditionala ( cu pizza) si rasetele pana la miezul noptii.

Si dupa ani in care regula (scrisa de mine,respectata de restul..) cadourilor care se desfac in dimineata de Craciun, te bucuri de bucuria lui intr-o seara de Ajun, citesti scrisoarea pe care ai primit-o de la Mos, desfaci pachetele ascunse  dibaci sub pat si razi..de rasul lui, de rasul tau si de bucuria ca suntem doi..

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Au innebunit salcamii.. aprilie 18, 2017

Au innebunit salcamii. Si bratele de lalele albe, ce au navalit pe usa biroului deunazi. Iti rade uneori soarele din spatele unei perechi de ochelari si te intrebi ce a vrut sa zica de fapt Busu la meteo. Si e liniste dintr-o data, iti zumzaie doar gandurile in cap in timp ce se insira planuri in zilele din calendar.

S-au insailat pe o pagina cu multe zile, o gramada de mici minuni. O piesa de teatru si o ninsoare la munte. O expozitie cu Matisse si o prajitura cu ciocolata, egala cu cea mai cea dintre ispite: ce suflet ar rezista unui lava cake..

Au gangurit pruncii prietenilor in mesajele ce ma ajung din urma pe telefon. Si rad la ei si mai rad o data, in gand, catre mine. Ca viata iti joaca uneori feste si te lasa sa te miri in sinea ta, savurand o tarta cu lamaie, asortata la rochia cea noua.

Si te-a surprins iar primavara, cu bucati de viata ce le astepti cam de cand te stii si care ti se aseaza, ca un puzzle, sub ochi. Le gasesti uneori intr-un ou Kinder, ca pe un indiciu albastru ce deseneaza noi destinatii. Sau ca pe talismanul de pe bratara, cana de cafea sau biletul la concertul de vineri.

Da, e primavara iara primavara.. Si te ia cu frig, de la amintiri impanatate cu zapezile care tot apar, saptamanal, la munte. Si apoi, intr-un colt de casa rasar in tandem narcise, lalele si liliac. Si un zambet albastru care iti aduce aminte ca noi avem ziua de azi. Si te decizi sa mai faci inca un pas catre el..

Cand timpul nu conteaza.. mai 24, 2011

Sunt oameni care stiu sa faca timpul sa curga frumos,linistit,interesant. Sunt oameni care stiu sa fie vii, sa se descopere pe ei,stiu sa se bucure de viata si stiu sa ia tot ce e mai bun de la ea. Si sunt oameni speciali langa care, atunci cand petreci o seara, ai sentimentul ca de fapt va stiti de o viata. Si nu conteaza cand va vedeti pentru ca de fiecare data timpul nu pare sa conteze.

Si intre toti oamenii astia sunt femei extraordinare pe care le admir in secret. Le vad devenind mai hotarate, mai frumoase si mai relaxate.Le vad trecand prin viata incercand sa aiba grija de ele si de ei.Le vad cum sufera in tacere si trec mai departe, zambind,catre urmatorul lor obiectiv. Stiu ce cauta. Si afla in fiecare zi cine sunt ele. Si merg mai departe, hotarate sa ridice fiecare piatra din drumul lor.Si isi cauta tip til dragostea,fara zgomot,fara declaratii zgomotoase si fara martori.

Aseara am avut cateva ore rupte de lume si de timp. O cafea, o prietena buna si un inceput de vara. Povesti,idei si atitudini. Amintiri si fum de tigara. Cateva ore care au sters un an de absenta si au implut un gol pe care nici nu il stiam.

cu sau fara dragoste noiembrie 2, 2009

Am ascultat povestile de dragoste ale prietenilor mei, ale prietenilor lor..si ale tuturor celor din jur. Unele m-au emotionat…mi-au transmis caldura si mesajul ca dragostea este, exista..si se arata cand te astepti mai putin..sau doar cand intalnesti persoana care trebuie sa fie langa tine..

Am vazut gesturi simple, intre oameni care se iubeau, care aratau ca niste declaratii tacite de dragoste..fara sa iasa in evidenta prin efuziuni romantice. Si stiu ca mi s-a facut dor sa ii arat cuiva dragoste si atentie..sa imbratisez si sa ii port grija unui om pe al carui umar sa imi sprijin capul si gandurile.
Si mi-a fost dor de usurinta cu care orice destinatie poate sa fie aproape atunci cand sunt doi si privesc in aceeasi directie. Si poate mi-a fost dor de modul cum planurile se discuta in doi, hotararile se iau la fel..lucrurile se impart si totul are o aura de cuplu si de mare dragoste..Si mi-a fost dor sa gasesc omul special pentru care eu sa fiu marea, luna sau orice iubeste el mai mult..Sa fiu slabiciunea suprema, sa fiu locul cel mai ascuns si mai iubit in care isi incarca energiile si gandurile..si sa fiu jumatatea lui in tot si toate. Si mi-am dorit sa il iubesc asa cum nu am iubit niciodata.

Dar am ascultat si povesti triste. Cand relatii de ani de zile se rup in cateva ore. Cand unul hotaraste ca nu mai iubeste, si nu de acum, ci de mai mult timp, dar acum a strans curajul sa spuna. Si mai stiu si relatii infinit otravitoare, care toarna venin si care nu lasa trecutul in urma ci intr-un continuu si obositor prezent. Si am auzit cuvintele cu care oamenii isi iau adio..am auzit marturisiri cand unul nu mai iubeste..sau nu iubeste destul..si miliarde de motive si pretexte invocate pentru acelasi lucru:iubirea care a plecat de acolo sau nu a fost niciodata.

Si m-am strambat a dezgust..a dispret si a durere. Pentru ca refuz sa construiesc sentimente ca niste castele de iluzii, nu vreau sa simt pelin si nici nu vreau sa spun sau sa aud pretexte. Si asta este cu siguranta un motiv suficient pentru a cere timp de la mine si de la ceilati, pentru a emite pretentii, a pune intrebari si a nu lasa pe nimeni sa se apropie mai mult decat granita pe care am stabilit-o. Si mai cred ca in dragoste nu poti spune cu aceeasi usurinta ca ce nu te omoara te intareste.

cand iti doresti cu sufletul si mintea.. octombrie 13, 2009

Astazi ignor ploaia, frigul,vantul,toamna si tot ce poate sa insemne tristeste, lene si trandaveala pentru ca ma simt vie, puternica, norocoasa, implinita..Astazi am facut lucrul pe care mi l-am imaginat de o mie de ori, mi l-am dorit cu pumnii stransi, maselele inclestate, sufletul sangerand si ratiunea intrata in panica..Mi-am dat demisia.

Cateodata ceea ce ti se intampla in viata poate sa fie o frumoasa poveste de iubire..terminata prost. A fost la inceput entuziasm, tatonare, multa munca..apoi m-am indragostit, iremediabil. Am oferit din ce in ce mai mult pana am oferit pe tava tot ce stiam si eram.M-am atasat, implicat si am iubit cu pasiunea. Am invatat, crescut si dezvoltat..Dar la un moment dat, ceva in sinergia lucrurilor a mers prost..si incet incet lucrurile au luat intorsaturi si directii gresite. Sau doar dureroase. Oameni au plecat,oameni au venit. Si ca in orice poveste de iubire adevarata crezi in continuare in steaua ta, incerci sa rezolvi totul comunicand si punand sufletul..pana cand ceva sau cineva aliniaza planetele si intelegi ca totul s-a terminat. Si tot ce poti sa faci este sa maturi cenusa a ceea ce ai creat..sa stingi lumina..si sa pleci mai departe.

Am cautat punand in practica tot ce stiam ca poate sa ma promoveze ca om in fata unui nou angajator. Am facut la propriu pe dracu in patru ca intreaga omenire care respira aerul de langa mine sa inteleaga si sa capteze mesajul ca sunt in cautarea unui job care sa ma implineasca.

Si am incercat sa imi pastrez resursele in timp ce simteam ca ma duc la vale si ca o sa imi fie foarte greu sa ma mai ridic de acolo, o data ce moralul atinge fundul oceanului.

Daca mi-am propus?de o mie de ori..Am adunat obiective tangibile, dorinte rupte din suflet..si sperante cat sa umple o gradina de vara.

Si intr-un final..la inceput de iarna pasesc intr-un loc nou, un job nou si un domeniu necunoscut.Facand ceea ce stiu ca pot sa fac si ceea ce ma face sa deschid ochii si sa zambesc: marketing.

Si astazi pot sa scot din bolul meu cu vise biletul cu Brand Manager.De la 1 Noiembrie am implinit un vis. Imi raman toate celelalte si o dragoste mare.

Cred in lucruri simple.. septembrie 21, 2009

Cred in frumusetea simpla a lucrurilor. In mici gesturi care puse cap la cap, iti dezvaluie sentimentele si gandurile oamenilor.Cred in ce pot transmite lucrurile pe care le faci si modul in care le faci.Pretuiesc o imbratisare stransa mai mult decat o mie de vorbe..Imi inchipui ca pot sa simt iubirea in functie de modul in care doua corpuri vibreaza.

Cred intr-o vorba dura, spusa clar si concis, dezaprobator…venita din partea unui prieten ca intr-un semnal de alarma tras intr-un tren de noapte.

Cred in legaturile de sange..ma revolt impotriva lor dar stiu ca indiferent cum vor curge anii si faptele ei vor fi ai mei si eu voi fi a lor.parinti..frati..bunici.

Cred in prietenie adevarata..ca intr-o poveste de dragoste. Pentru ca prieteniile se nasc din sclipiri de priviri, din vorbe aruncate cu inteles si din aceleasi ganduri.si din suflete care se deschid intr-un mod magic si inexplicabil unul altuia. Si stiu ca prieteniile, ca si povestile de dragoste, trebuie mereu provocate. Trebuie sa le aduci mereu problemele si gandurile tale.Trebuie sa razi de ele si sa iti petreci timp facand lucruri simple.

Si cred ca in dragoste nu trebuie sa faci demonstratii de forta.. Nu vreau sa demonstrez ceea ce sunt unui om care trebuie sa simta lucrurile fara a-i se pune pe o harta.. Cred ca in dragoste incurajezi pentru ca tu crezi cu adevarat in omul care e langa tine. Cred ca observi in gesturile lui ceea ce este si ce crede.Iti construiesti admiratia pentru el din discutiile pe care le purtati si din modul in care, stand drept langa tine, isi asuma bucuria de a te tine de mana pe strada..sau in parc. Simti cum lucrurile dintre voi capata valoare cand intalnesti aceeasi privire pe care o ai si tu..si acelasi zambet.Si cand simti ca, o strangere de mana sau o atingere, va uneste in fata celor din jur in aceeasi minune dupa care toti tanjesc.

Si cred in bucuria de a descoperi o persoana de langa tine..pas cu pas..indiferent cati ani au trecut. Si de a aprecia lucrurile simple si frumoase pe care le poate cladi..si modul in care, tacit, unele lucruri se desfasoara silentios in jurul tau…cu scopul de a te face fericit.

lucruri in care cred.. august 5, 2009

Am primit un cadou neasteptat…feng shui sau nu am doua ratuste care isi cauta jumatatea.Trebuie sa stea cioc in cioc, asezate la sud..in camera mea.Si niste monede legate cu fir rosu care se pare ca vor inmulti locatarii portofelului meu.

Sunt gesturi mici, obiecte aparent obisnuite care au o valoare sentimentala si emotionala enorma. Sunt lucruri care iti aduc aminte de oameni dragi si de cum cei de langa tine iti vor tie binele.Sunt obiecte care au darul sa imparta cu cei dragi ce e bun si frumos. Si care poarta mai departe sau scutura praful asezat pe lucrurile pe care ti le doresti dar ai uitat sa speri pentru ele pentru ca te-ai luat cu viata.

Amza Pelea spunea ca „la un colt de strada m-am intalnit cu viata”..Viata a batut la fereastra si mi-a deschis o usa imensa catre cunoscut. Am pasit..in gol dar nu s-a intamplat nimic rau. Invat sa traiesc fara planuri si lucruri deja trasate. Invat sa dezgrop dorinte uitate si lucruri pe care nu le mai stiu despre mine.sau despre ceilalti.

Viata mea este compusa din minunile din vietile celor din jur. Si din bucuriile simple pe care le descopar si le redescopar in mine.

A fost un an care a zgaltait realitati de paie pe care imi cladeam multimi de deziluzii. Si cand decorul a cazut..am vazut cu alti ochi ce am si ce sunt.si cine e langa mine. Acum cred ca dragostea poate sa nasca copii frumosi si emotii inimaginabile…Cred ca iubirea poate sa dea planuri peste cap si sa nasca planuri de nunta intr-o clipire de gene.Si vad ca dincolo de decoruri si sabloane, cum femei din viata mea scrasnesc din masele sustinand relatii si luptand pentru ceea ce vor. Cred ca visele pot sa devina realitate in paginile unei carti.Invat  ca frumusetea unei femei poate sa  fie zambet, liniste si neliniste..fara varsta si fara prejudecati..Si acum stiu ca tot ce ai poate sa dispara intr-o secunda si locul de langa tine sa se umple de gol, de dor, de regrete si de neputinta de a invata sa traiesti dintr-o data fara o persoana draga. Invat ca frumusetea are standarde diferite, e in fiecare si pe gustul fiecaruia.Trebuie doar sa deschizi ochii si sa o privesti.

Am inteles ca sunt norocoasa pentru ca toate gandurile care ma consuma acum se pot topi intr- o dupa amiaza in care invat sa fac sport.Sau gasesc acea pereche de pantofi.Si ca stiu ca daca o parte din mine se topeste o alta parte iubeste, spera..si cauta echilibrul in lucrurile din jur.Si suna un om drag.

Invat lectia pe care viata mi-a asezat-o in fata in ultima jumatate de an si m-am incapanat sa nu o vad, sa nu o dezleg, sa incerc sa trec mai departe..

Astazi ma bucur ca viata nu a facut in ultima vreme cum imi doream eu..Nimic nu e intamplator, e o lectie in tot ce ni se intampla noua sau celor din jur..

muzica din viata mea..

Puterea muzicii..

Intotdeauna m-am intrebat daca muzica nu ar fi fost inventata..cum ar fi fost viata noastra?

Scriu randurile acestea ascultand in casti melodia care ma transpune departe, in timp si in spatiu, intr- o calatorie a carei destinatie finala sunt eu, eul adevarat care gandeste, simte, isi doreste si viseaza.Este melodia care pentru mine conecteaza marketing-ul, ciocolata si pe mine:Rodrigo Leao – Passion.
E melodia care trezeste pasiunea de a fi eu, de a imbratisa strans viata si gandurile, trairile,poate si adrenalina tineretii care printre multe altele se straduieste sa ma faca sa traiesc zilele, saptamanile..timpul.

Probabil fiecare dintre noi se conecteaza la muzica intr-un mod aparte si cu siguranta e unul din domeniile in care exista o reteta cu ingrediente diferite pentru fiecare. Daca ar fi sa scriu un playlist doar al meu…ar avea gustul si ritmul a tot ce am trait pana acum.Parca imi aduc aminte de o copilarie presarata cu fotoliu in odaie..sau Angela Similea.Muzica veche romaneasca care imi desfata urechile in zilele cand afara ploua si vreau sa imi aduc aminte de copilaria mea, de oamenii dragi si de taramurile pe care atunci le cuceream, inarmata cu pisalogul de usturoi pe post de „mihohon”.

In playlist as adauga Casablanca si La Bouche..si Peter Andre..cu gandul la verile cu gust unic de praf si visine, in curtea bunicii..si de serile cand un casetofon scos pe prispa casei vechi transforma ulita luminata de un bec chior, de langa curtea bunicii in cea mai impresionanta discoteca de pana acum:aveam 10 ani.

Si alte veri..si alta muzica..si Mariah Carey – whitout you: melodia pe care am dansat cu baiatul cu parul cret si ochii negri :prima mea dragoste. Si liceul, si guns’n’roses,november rain..si balade rock pentru finalul petrecerilor de majorat…si melodii mai vechi si mai noi…legaturi intre oameni si mine.intre iubiri si eu.intre prieteni si mine.intre oameni pe care ii iubesc si care nu mai sunt aproape.intre altii pe care nu ii mai iubesc dar sunt aproape.

Muzica de petrecere, muzica din vacanta, melodiile pe care am dansat..Muzica iti poate da cateodata impulsul de a simti cu adevarat ce se intampla cu tine, nebunia nebuna a clipei, a ritmului, a vietii..

Muzica m-a facut sa vad si simt frumusete intr-un mod in care iti este rar sa vezi..oameni care cantau spontan, pe o terasa de la mare aceeasi melodie…pentru fiecare insemnand altceva..iar pentru mine, scriind in mintea fila unei zile cand implinisem 18 ani.Mugur de fluier – Phoenix.

Muzica care scrie in mintea ta numele persoanelor care iti raman modele:Traviata – Brindisi.Muzica cu miros de brad si craciun aproape de inima ta:colindele lui Hrusca. Muzica pe care de fiecare data dansez si gatesc…Simply Red. Muzica care imi aduce aminte de petreceri si gratare in Busteni:Compact – fata din vis.

Playlist-ul acesta imaginar ma poarta prin povestile pe care le-am trait si care fac parte din eul care va scrie acum..Cred ca legaturile dintre oameni se crea foarte usor, pornind de la motive diverse..Dar cred cu tarie ca omul care o sa imi stea alaturi..omul care o sa reusesca sa treaca dincolo de sutele de invelisuri ale ratiunii mele o sa asculte muzica pe care eu o ador..o sa imi cante la ureche melodii pe care eu o sa le simt..o sa ma tina de mana atunci cand o sa aud melodia care imi place..si o sa creada in versurile pe care eu o sa le fredonez..

A fost o data o vara nebuna cand muzica a unit doi oameni.I-a facut sa cutreiere kilometri ascultand muzica.I-a facut sa se bucure de vara si de soare. De locuri noi pentru unul si vechi pentru altul.I-a facut poate sa creada. Sa se bucure. Sa cante.Muzica a transformat apusuri si rasarituri de seara in piese de muzeu, intangibile si indestructibile.A transformat o vara, intr-un punct de cotitura.Intr-un alt criteriu de organizare a sentimentelor,a lucrurilor dragi. Al lucrurilor care te definesc si al legaturii intre oameni.

Muzica este si ramane lucrul care ramane indiferent daca dansul s-a incheiat, luminile s-au stins, calatorii au plecat mai departe, oamenii au crescut..Ea ramane peste tot si toate.