hopes&feelings

Just another WordPress.com weblog

Craciunul in cheie personala.. Decembrie 26, 2017

Filed under: ganduri in randuri.. — crismanda @ 11:25 pm
Tags: , , ,

25158251_10215507750713236_2648703802005952459_nMiroase a clatite in casa, ca intr-o seara de Craciun cand te saturi de cozonac si decizi sa devii creativ cu minim efort. Pentru ca nu stiu care imi place mai tare, in dreapta mea sunt lalele si in stanga troneaza bradul. A avut o tentativa reusita de fuga, cand l-am gasit rasturnat in dimineata de Craciun. E acum ancorat de raftul alb, cu toate cartile de suflet.

Ma uit pe rand la globurile „signature” pentru care ma las ironizata de omul cu ochi albastri. Balerina micuta culeasa in plina vara din Budapesta, inca sughitand de plans, dupa ce imi sparsesem accidental un dinte ( pentru ca orice vacanta memorabila trebuie sa inceapa cu patanii..).. Globul de dantela alba din cauza caruia am intarziat la imbarcare dinspre Cracovia. Un glob auriu cu 2 copii desenati, ales intr-o toamna, din Brugges. O toamna care a decis, cu acordul meu, sa imi dea viata peste cap. Cateva tumbe prin viata mai tarziu, alegeam un glob rosu intr-un magazin in New York : Choose to be happy..

Un glob cu un desen din Venezia, altul din Cinque Terre. Saniute bleu pastel care m-au vindecat pentru o vreme de brazii cu mult rosu. Patine micute de lemn, decoratiuni ca de turta dulce, stelute albe insirate pe sfoara, ca niste ghirlande pentru o camera de copil.

Am adunat in timp decoratiuni si de la an la an bradul meu a inceput sa arate diferit. La fel cum si viata mea, privita in urma, a luat cateva viraje..

Da, au fost si ani in care decembrie a fost mai trist ca zidul plangerii. Au fost ani in care decembrie a luat de langa mine cativa oameni dragi. Din voia lor sau din voia sortii, care i-a asezat printre stele. Si dincolo de faptul ca iubesc luminile Craciunului si toata bucuria lui, au fost luni de decembrie in care am fost destul de sigura ca imi pierd mintile de stress, frica sau tristete. Si de multe ori ianuarie a fost un mare efort de vointa (sau disperare)..ca lucrurile sa se aseze mai bine..

Traditiile mele in decembrie nu prea tin nici de post si nici de preot. Tin de luna care incepe pregatind decoratiuni de Craciun facute de mana..intr-o casa mare, cu soba si pisoi, pentru ca in atelierui Alinei a fost loc pentru mine si povestile mele. Ne-am pus uneori familiile la aceeasi masa, ne-am intepat, ars si taiat pe rand toate degetele pregatind coronite, decoruri si alte minuni de Craciun. Ne-am pierdut zeci de nopti impachetand decoruri facute de noi, rontaind turta dulce pentru un plus energie, am iubit si urat pe rand si colindele si cadourile, ne-am povestit vietile si o data cu fiecare decembrie, am mai crescut putin fiecare dintre noi.

Daca e decembrie inseamna ca deja stiu ce le iau celor dragi, ca fug de aglomeratie si cadourile se stivuiesc prin casa din timp si am nevoie de minim 2 zile de impachetat cutii si cutiute. La asta se adauga alte cateva ingrediente: un brad cat mai des in casa mea pe care niciodata nu il impodobesc singura, un alt brad pe care il impodobesc in casa unchilor mei ..Apoi o fusta rosie in care (sper) sa incap, colinde prin casa si seri si dimineti uitandu-ma la brad si el la mine ( sunt aproape convinsa ca si el ma place..) si musai, o dimineata de Craciun la ai mei, langa brad, bucurandu-ma de bucuria lor.

Ca bonus de buna purtare si crestere a entuziasmului pe final de an, Omul cu ochi albastri a fost de acord cu craciunitul casei din timp si lista luuunga de cadouri, prietenul meu cel mai bun m-a invitat la cumparaturi de Craciun: acel inel de logodna iar suzetele vor fi accesorii fashion in gasca de fete incepand cu 2018..Intre timp, concursul „Mos Craciun e in fiecare din noi” a fost castigat de proiectul o casa renovata cat ai zice o delegatie de 6 saptamani.. Si premiul de filmarea anului la camera ascunsa se acorda Andrei, cea mai buna dintre pamantenii mei, uitandu-se debusolata la o gasca de  prieteni care o asteapta in apartamentul pe care l-au terminat de curatat dupa renovare cam cu 5 minute inainte sa intre ea pe usa. Dap, bradul era facut, cina a fost traditionala ( cu pizza) si rasetele pana la miezul noptii.

Si dupa ani in care regula (scrisa de mine,respectata de restul..) cadourilor care se desfac in dimineata de Craciun, te bucuri de bucuria lui intr-o seara de Ajun, citesti scrisoarea pe care ai primit-o de la Mos, desfaci pachetele ascunse  dibaci sub pat si razi..de rasul lui, de rasul tau si de bucuria ca suntem doi..

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri
 

A fost o data vara.. Noiembrie 19, 2017

Filed under: ganduri in randuri.. — crismanda @ 9:56 pm
Tags: , , , , , ,

Ne-a scapat iar vara printre degete. Am alergat dupa ea in fiecare weekend si am vrut sa o tin strans, cat mai mult timp.

S-a strecurat, bag de seama, cand admiram un apus, pe o terasa cu vedere la Dambovita, in ultima seara de vara.

Am gasit-o prin iunie in gradinile Vienei. Avea gust de cafea si strudel cu mere, ca in dimineata noastra colorata. Si ceva din uimirea si emotia mea, in fata unui tablou iubit: acel Sarut fara de care nu poti pleca din Viena.. dovada ca unele vise se indeplinesc.. multi ani mai tarziu, fix cand le e lor timpul.

Si ne-am jucat de-a ascunselea pe langa podurile Budapestei, ne-am rasfatat la New York Cafe.Si a trecut repede, la fel ca ploaia de vara de pe insula Margaretei.

Vara a fugit la mare, pe plaja din Vama. Ne-am dus hotarati sa o gasim si ne-am gasit prietenii si petrecerile de pe plaja. Si am fugit de lume intr-un sat izolat, in nordul Deltei. Au venit dupa mine florile si tarta preferata. Si un bilet de avion, pentru dorinte care au stat multi ani pe o tabla, undeva in casa. Lisabona.

Ne-am luptat cu caldura, ne-am bucurat la botezuri si am fugit din cand in cand la mare. Ne-a cucerit Corfu si apusul de soare, din prima seara de vacanta. Am luat-o temeinic pe plaja si prin taverne, am ras la glumele grecilor si le-am cumparat suvenirurile. Si am ajuns in Paradis, pe o plaja izolata dupa o plimbare pe mare cu barca.

Am impachetat cu greu vara, in cutii, plimbate intre doua cartiere.Si am asezat carti postale in paginile unor agende. Am inchis usa casei la final de vara asa cum faceam, cu un an in urma, cu usa biroului cu sigla Coke. Intamplator sau nu, lucrurile se aseaza atunci cand le lasi timpul sa se intample.

 

 

 

Un cap plin de vise.. Noiembrie 18, 2017

Filed under: ganduri in randuri.. — crismanda @ 5:22 pm
Tags: , , ,

20139772_10214128808880552_4945672112995721184_n

Avionul cu aripi roz si 5 scaune alaturate. Campuri de lavanda vazute dintr-un autobuz cu destinaria Paris. Un pranz frantuzesc pentru cea de a 33 a aniversare a mea alaturi de ei, cei mai dragi dintre pamantenii mei. Champs Elysee in zi de parada. O plimbare pe urmele pictorilor de alta data, intr-un Monmartre ticsit de desene, schite si turisti. Clatite si cafea. Si glumele clasice cand iti pierzi parintii pe care ii ai in grija, in multime.

Poze printre desene, tipul dragut de la cafeneaua parisiana si suveniruri. Catedrala alba si amintirile de acum 11 ani.. eram studenta, cam indragostita si imi era dor de un el, pe scarile albe de langa Monmartre.

Sambata la brat cu tata, pe podurile Senei. Un picnic in doi, rabdarea lui sa imi caut sandale si povestile de cand el avea anii mei. O cafea la Chatelet, cu ochii la turnul din zare. Statuile si petuniile din gradinile Luxembourg in timp ce restul trupei se relaxa in magazine. Coada de la Notre Dame si o mireasa japoneza, cu fotograful dupa ea.. O cina tarzie cu o gasca de romani, la marginea orasului. Si o terasa pe malul Senei, o plimbare cu un uber si o marocanca si povestile ei de studenta.

O vizita la Louvre in care am pierdut jumatate de familie si ceva neuroni. Un audio guide fara sens si multi plasturi. Si multe rasete, cand decizi ca o canapea intr-o galerie e tot ce vrei. O Gioconda mult prea fotografiata. O cafea langa opera si o mutra vesela si zambitoare. Pentru ca unele povesti raman la fel, chiar daca mai trece un an. O seara langa turn, pe iarba. Cand numarul plasturilor tot creste incepi sa iti doresti o teleportare. O luni de plimbare. La pas pe poduri, pe langa palate si o pauza de rasete in gradini, tot cu ochii pe Turn, cu somnoroase pasarele pe fundal. Alte sandale si o escapada in Monmatre, cu un om drag. Si apoi turnul si orasul Luminilor vazut de sus..si fetele fericite ale parintilor mei. Da, pentru orice altceva exista Mastercard…

Un Versailles pe repede inainte, asortat cu o canicula incredibila si gradini imense.. Un ecler mare cu cafea si o vacanta care o sa ne ramana in minte pentru totdeauna.Bucuria ca ai tai au vazut Parisul pe care l-au visat multi ani.

Si Stade de France, cu o amintiri de la Euro 2016 si soundtrack de Coldplay.

Artificii.. Un gol in stomac si o muzica electrizanta.

Intr-o mare de oameni, te trezesti la fel de buimac ca un adolescent. Amintirile lucrurilor  prin care ai trecut, spaimele cu care ai ramas si visele pe care nu stii daca le mai ai. Se amesteca si iti aduci aminte de subsolul unui bar de jazz din New York. Momente cand ai decis sa iti rescrii lumea. Muzica, de atunci si de acum, iti aduce aceeasi stare. Euforie si tristete, amestecate. Si Parisul. Always a place to go.

oh they say people come, say people go
this particular diamond was extra special
and though you might be gone, and the world may not know
still I see you, celestial..

 

 

 

Pana cand nu te iubeam.. Octombrie 4, 2017

Filed under: ganduri in randuri.. — crismanda @ 9:37 pm
Tags: , , ,

27b312750c0ff96e47af0ee680e5fdad

Miroase a octombrie si a pere. Umbla vorba prin cartiere ca se face  zacusca. Am dezgropat tricotaje si culori pamantii si o data cu ele amintirile si mirosurile altor toamne.

Mi se joaca mainile cu un aluat fraged, pe o masa de lemn. Imi pare ca vad prin timp, mainile bunicii care framantau gogosi candva, in copilarie, pe masuta de lemn din bucataria de vara.

Canta Pink Martini dar melodia Mariei Tanase. Pana cand nu te iubeam. Sunt fiori si amintiri. Si lucruri simple, alea, cele mai simple. O placinta, o toamna, o melodie. O iubire, dupa o reteta noua.

Un flashback din Sabrina, din serile mele de taina cu Audrey imi aduce aminte ca ..” a women happily in love, she burns de souffle.. a women unhappily in love, she forgets to turn on the oven”..

Sting focul la timp, comut pe tango si zambesc pentru toate zilele in care cuptorul nu a fost o pasiune. Si pentru toate serile frumoase de toamna, ce au fost si ce au sa vina..

 

 

la liman(u’) Iulie 21, 2017

Filed under: ganduri in randuri.. — crismanda @ 1:09 pm

 

E seara cand ma uit cu ochii pe ceas sa se faca 12. E inevitabil o emotie amestecata cu curiozitate. An de an, 2 persoane se luau la intrecere sa ma sune la 12 trecute fix. Azi ma suna doar ea, sora mea. Si a ratat cu 15 minute anul asta, ca petrece prin Vama..

Mi-a rasarit in fata un buchet de trandafiri mari, frumosi, plimbati cu mare arta din Bucuresti, fara sa ii pot zari. Si tarta cu lamaie a calatorit in mijlocul Deltei de dragul meu. si paginile pe care le dau una dupa alta imi spun urmatoarea noastra destinatie, catre orasul pe care l-am tot visat ani intregi: Lisabona, here we come. Iar pret de cateva zile, urari si buchete de flori au tot roit in jurul meu, gata sa imi aminteasca ca indiferent de prefix, am o viata plina de oameni faini..

***

La Limanu’ surprizele se tin lant. O mare de nuferi si un cer cu pescarusi. O macheta de Ferrari California si o calatorie de final de an pentru omul meu cu ochi albastri. Adoarme cu un zambet mare, cu macheta pe noptiera si o mana intinsa catre mine. O piscina doar pentru mine si niste hamace colorate. Case cu stuf si ferestre albastre, plachia de peste si luna plina. Biciclitul si corcodusele ce imi aduc aminte de copilarie. Florile si parfumul vacantelor de demult.  Un dor mare de bunica si de vacantele de altadata, de case batranesti ingrijite, gradini cu legume si dude mancate din copac. O plimbare in padurea Letea, printre dune de nisip si stejari de sute de ani. Pescarusi si testoase. Nuferi cat vezi cu ochii si cativa pelicani rebeli.

Casa cu ferestre albastre, doamna Liliana si blandetea ei, surprizele care apar pe tavi frumoase din bucatarie si serile cu stele multe langa piscina micuta. Fiecare detaliu e la locul ei, fiecare obiect vechi isi gaseste locul intr-un loc care interpreteaza, modern, spiritul locului, aduna stuf si hortensii si respecta, prin modul in care a fost construit, locul si satul.. Chilia Veche. undeva, intr-un colt de Delta.

 

 

 

Mi-e vara.. Iulie 3, 2017

Filed under: ganduri in randuri.. — crismanda @ 10:25 am
Tags: , , , , ,

seaside

Zile toride si un brat de dalii albe. Plimbari nocturne in parc. Clopotele bisericii in fiecare duminica (prea de) dimineata. Mirosul tartelor mele, din cuptor. Joaca cu copilul balai, in piscina. Gelozia lui, ca de data asta impart atentia la doi. Week-end-ul de Vama cu cei mai vechi prieteni si serile memorabile.. Sandalele mele verzi, cu toc brodat. Familia reunita, pret de cateva saptamani. Serile lungi pe terase racoroase. Esarfa mea de matase, albastra si fusta verde-olive.

Calatorii care ma entuziasmeaza. Mai e putin pana ma plimb printre nuferi.. si putin mai mult pana la strazile pavate ale Parisului. E o aruncatura de bat, in timp, de plajele Greciei. Inghetata cu fructe. Zilele de nastere si surprize faine. Proiecte care imi plac si o gasca vesela de suzete.

Imi adun in pozele instagram-ului, micile bucurii si minuni de zi cu zi. Mici victorii sau calatorii. Nostalgii sau bucurii de o zi.

Vara asta mi-e vara, cum nu a fost nicicand. Lucrurile s-au asezat cu calm, poate atunci cand am decis sa le las din stransoare.. si atunci cand am decis sa mai schimb ceva in mine. Iar timpul, cumva o balanta, s-a inclinat dupa multe lectii, in favoarea mea. Sa ma lase sa respir. Sa ma lase sa ma bucur, sa ma minunez. Sa uit sa imi fie frica. Sa iubesc si sa am incredere, din nou. Si imi proiectez, cu grija, restul vietii mele.. si lucrurile pe care mi le doresc dintotdeauna.

Mi-e vara si mi-e drag de ea, asa cum niciodata nu am avut timp sa imi fie..

 

 

 

O sa fie bine.. Mai 17, 2017

Filed under: Uncategorized — crismanda @ 10:08 pm

„In scoala marii iubiri, inca se mai scrie pe o singura tabla. Stergi cu buretele, ca sa poti lua lectia de la bun inceput. Cureti. Ierti. Iar pe tabla curata scrii o noua poveste, mai frumoasa decat toate povestile visate candva. O poveste in care eroul esti chiar tu, cel care abia azi a intalnit dragostea pentru prima data. Si pentru totdeauna.”, scria Alice Nastase in Tango..

Cam asa e cu povestile astea.. Se desprind din tine, cu greu, uneori par a fi capuse. Raman suspendate pe file de hartie, in nesfarsite conversatii sau capturate in niste poze pe un perete. Mai tresari la un colt de strada, mai asculti o melodie si constati ca refrenul in cauza ar fi scutit niste sedinte de terapie.

2ea2257181f318c9ff2f039d79bf402eSi intr- o zi te opresti, extrem de distrata, pe o partie si faci o poza…Putin mai tarziu, necunoscutul din poza o sa iti intre in viata si o sa te prinda de mana.Si de atunci si pana acum, te intrebi exact cand a fugit timpul. Si te trezesti facand lucruri pe care ti le doreai. Impartind bucati mici de viata si planuri un pic mai mari. Si razi mult. Te bati cu perne. Dansezi noaptea. Cumperi capsuni. Te tii de mana. Inveti sa stai in dreapta. Asortezi un papion. Scoti hainele de gala.

Si te intrebi, in cate o seara, cum de lucrurile pot fi atat de simple cand tu stii cat de grele au fost mereu.. Si iti afli raspunsurile la un pranz pe malul marii sau cu o melodie despre doi. Noi doi.

 

Si zambesti omului cu ochi albastri. Pentru ca stii, pentru prima oara, ca doar anumite povesti se conjuga cu o sa fie bine..