diferente ireconciliabile.. ianuarie 27, 2011

Nu era decat o zi obisnuita de ianuarie, cu ger, gheata si fular. Inghesuiala obisnuita din 66, obisnuitele discutii”cu lipsa de respect”, “tineretul” si varstnici cu chef de plimbare la – 10 grade.

Imi faceam mental planul zilei cand am auzit langa mine o conversatie “pasnica” intr-un cuplu..Nu am inteles de la inceput, dar discutia pleca de la soacra, mama lui,pe care cu nici un chip el nu vroia sa o critice.. De aici si pana la ea, soata, care nu era buna de nimic, nu a fost decat o fraza. Am ridicat o spranceana si am facut schimb de priviri cu femeile din jur. Vocea ei nu se auzea aproape deloc, incerca sa explice dar in orice caz nu reusea sa tina piept vocii lui baritonale. “Si esti o proasta …tuna el, la inceput mai putin sigur si apoi din ce in ce mai hotarat.Ti-am spus sa nu mai gandesti, ca nu esti in stare”..”Nu e prima oara cand iti zic ca nu esti in stare sa gandesti”…

Cuvintele cadeau ca ghiulele, noi, femeile din jur ascultam si ne puneam intrebari iar vocea ei se audea foarte putin. De ce ai suporta asa ceva?Cu ce drept sa reduci la tacere persoana cu care iti imparti viata?Si cine iti da tie puterea sa vorbesti, sa jignesti si sa judeci cu atata superioritate pe cea pe care ai ales-o sa fie langa tine?Si din ce frustari pleaca dorinta de a domina?

Ultimele cuvinte au cazut ca traznetul..”Si degeaba ai facut 2 facultati si 5 masterate..ca tot nu esti in stare de nimic.”

Am coborat impreuna cu acest cuplu tanar si  razboinic, care si-au continuat discutia in acelasi stil. Ea s-a oprit sa cumpere un ziar iar el a plecat mai departe, fara sa ii adreseze un cuvant. Si-a scos tacticos telefonul si a inceput sa vorbeasca.Si-au despartit drumurile ca si cand nu vorbisera nici pana atunci.

Daca aceasta este radiografia unei dimineti, oare cate femei suporta asta? Si oare cate cupluri isi tarasc zilele si anii in animozitati si judecati de valoare?si oare cand unul hotaraste ca e mai puternic si celelalt hotaraste ca trebuie sa indure?

Si mai ales de ce, cand ai o singura viata, sa accepti, sa suporti si sa induri ?in numele carei iubiri sa faci asta?

 

 

 

 

omul cu trandafiri august 2, 2010

Luni dimineata.in intarziere.taxi.margele negre.soare.zi de vara.rochia cu alb si negru. un colt cu flori intr-o intersectie. blocaj pe mosilor.scurtaturi pe langa armeneasca. privesc cu ochi mari pe fereastra incercand sa iau dimineata cu mine, sa imi alunge ganduri,fricile,lucrurile pe care nu vreau si trebuie sa le fac,nelinistea..

Aproape de universitate,intorc capul. langa o cladire veche, un domn grizonat cu un brat mare de trandafiri.ii aseaza atent intr-o galeata. le culege fiecare petala ofilita, le aseaza cu atentie frunzele..ii pune cu grija la umbra. e atent ca nici una din frunzele pe care le culege sa nu cada pe trotuarul invechit de timp si pasi. Si asteapta ca chipurile ingrijorate sau somnoroase ce trec pe langa el sa se bucure de capetele trandafirilor ce rasar, rosii, dintr-o geanta mare.

Nu e decat un om care vinde trandafiri. Nu are bani. E imbracat simplu dar ingrijit. Are parul grizonat. Si nu stim cata nevoie are sa vanda florile. Dar sta drept. Ii ingrijeste atent, fara sa vezi disperare,dispret sau doar nevoia de a vinde repede si a pleca acasa.Face totul cu atentie,calm, meticulos de parca cea mai mare comoara a lumii se afla in mainile lui.

Ce ar fi daca azi am ignora lipsurile?Ce ar fi daca as trata fiecare mic lucru pe care il fac cu atentia omului cu trandafiri de la universitate?Ce ar fi sa ma concentrez pe lucruri mici, in care sa pui suflet si sa uiti de lipsuri?

Ce ar fi daca…?

vesnicul “ce mai faci” ianuarie 27, 2010

Romanescul “ce mai faci” nu seamana deloc cu britanicul “how do you do”..Raspunsul nostru nu poate fi doar bine si atat..ci urmeaza o mica descriere a lucrurilor care iti ocupa timpul..Si aici, inevitabil, apare blocajul: pai…job, master…si aa..am fost la ski.sau alte mici escapade pe care le faci..Practic te inscrii involuntar in sirul raspunsurilor care nu iti plac si in peisajul monocrom in care te asezi la coada, la fel ca toti ceilalti..

Am incercat de multe ori sa  scap de intrebarea asta sau sa imi colorez raspunsul in cat cel de langa sa inteleaga ca nu e doar rutina..ci sunt o gramada de alte lucruri..Pana la urma, raspunsul depinde de relatia pe care o ai cu cel care intreaba..Daca te intereseaza cu adevarat sa ii dai raspunsul pe care tu simti ca ai putea sa il oferi..sau daca nu merita osteneala de a sti ca dincolo de “job”, ” casa”, “copil”..etc.. mai e si altceva.

Am pus pe hartie lucrurile care imi ocupa timpul..si evident am in minte si multi timpi morti, in care pierd vremea fara a ma odihni sau a face ceva efectiv..Si in afara momentului total neplacut cand ceasul suna la 6.30…si primele 20 de minute ale zilei in care sunt invariabil morocanoasa – ziua, asa cum se vede ea cand ies din bloc dimineata are culoare.Si pe rand mi se aduna in minte lucrurile pe care trebuie sa le fac, ce trebuie sa primesc, cu cine trebuie sa ma intalnesc, ce as putea sa las pe maine..si tot asa.

Nici o zi nu seamana cu alta. Nici o luni nu seamana cu o luni chiar daca are week endul in spate. Nici o duminica nu seamana cu alta. Si nici o seara nu seamana cu alta. Practic in fiecare zi lucrurile au daca nu alt ritm, sigur aduc ceva nou. Iar optiunile pe care le ai sunt diferite.

Urasc sa spun ca timpul meu se imparte intre job si restul. Pentru ca da, jobul nu e doar un job. E locul care ma tine treaza, activa, atenta, care ma motiveaza si ma demotiveaza, care ma face sa muncesc si sa gandesc, sa vin cu idei si sa le pun in practica.. Si sa simt fiorul ala ca fac ce imi place.Chiar daca uneori serile sunt foarte lungi, chiar daca uneori deadline urile sunt imposibile sau oamenii din jur nu sunt cei pe care i-ai vrea.. daca esti in locul potrivit a merge la servici nu este o povara.Ci modalitatea de a fi tu insati – dincolo de viata personala.

Petrecem prea mult timp la birou pentru a ne permite sa fim rutinati, obositi si angrenati in acelasi calvar zilnic.  Energia mea nu vine doar din serile linistite acasa, sau iesirile cu prietenii. Din proiectele mele sau din excursiile pe care le fac.. Fiecare din lucrurile care imi ocupa timpul imi da energie..si chef de viata. Si multumire. Si sentimentul ca aleg si ma bucur de ceea ce fac.

E foarte usor sa uit sa gandesc asa..de fiecare data cand ma doare spatele dupa o zi lunga la birou, cand ratez o iesire sau uit sa fac un lucru important..E usor sa te angrenezi in ceea ce faci si sa simti ca esti sufocat si obosit..si nu e chip sa ai alta atitudine, dar tocmai asta face diferenta: Modul in care vezi si simti lucrurile…Si curajul de a gandi ca fiecare zi e alta zi.

fara planuri.. noiembrie 10, 2009

De cand ma stiu mi-am facut planuri, ca niste prelungiri normale ale viselor pe care le aveam..

Si ma surprinde sfarsitul asta de an…fara nici un plan. Ca o frunza de toamna, fara nici un gand, idee, plan de rezerva sau orice altceva de facut..

Invat sa ma trezesc dimineata, sa citesc mult pana la birou.. Ma provoaca ideea de a mai conduce, din cand in cand, masina familiei..Mai imi fac cate un gand de iesit in oras  sau cumparat flori..Imi mai trec prin cap idei de cadouri pentru Craciun..

Dar nici un plan concret.nimic. nu pot sa spun nimic despre saptamana viitoare, luna viitoare sau anul urmator..vag stiu ca am doua bilete de avion pe care trebuie sa le cheltui pana in martie…dar inima nu imi da ghes sa imi fac acum planuri..Stiu ca am niste examene de master, candva si niste proiecte curand..

Preiau proiecte la birou si stiu ca multe vor incepe cu 1 ianuarie..

Nu simt constrangeri, nu simt piedici, nu simt obligatii sau to do-uri..Cumva timpul parca s-a oprit sa ma lase sa ma invat cu toate, sa le invat pe toate..si sa nu imi fac scenarii..

Poate ca ceva bun se intampla atunci cand doar te bucuri de ce ai…accepti ce nu ai .. si zambesti oamenilor, fara sa iti faci planuri..

PS: dupa-amiaza vestile bune au intrat pe usa..business trip la barcelona…si acum imi aduc aminte cat mi am dorit sa vad orasul asta si cum era pe lista mea de lucruri de facut anul asta deci..no plans

de ce a fost ieri o zi grozava? octombrie 9, 2009

De ce a fost ieri o zi minunata?

…pentru ca am stat sa schimb dimineata tinute peste tinute ca sa ma asigur ca voi arata impecabil la intalnirea de dupa amiaza…

… pentru ca am primit un compliment inainte ca ziua sa imi inceapa..si asta mi-a adus zambetul pe buze pentru tot restul zilei..

… pentru ca a durat cam 10 minute sa primesc aprobarea calda a unui posibil sef…si invitatia la interviul final.

… pentru ca privirea mea s-a intersectat cu alta..secunde bune,intr-o statie de tramvai..si pentru prima oara un necunoscut cu ochi mari a primit numarul meu de telefon..

… pentru ca mi am capiat prietenele cu telefoanele, povestindu-le rand pe rand, intreaga zi..

… pentru ca am vorbit cu persoane dragi, foarte foarte dragi..

… pentru ca am mancat cu mama..

… pentru ca am probat rochia..iar si iar..si pentru ca iar m-am entuziasmat si bucurat din inima pentru oamenii dragi care sambata isi vor schimba verighetele..

… pentru ca am mers in Green Tea..la un ceai si ceva fursecuri cu prieteni pe care ii cunosc de 10 ani..acum 10 ani incepeam liceul.

… pentru ca m-am bucurat iar de emotia, povestirile si planurile unui prieten, care traieste povestea de dragoste a vietii lui..

….pentru ca am stat iar de vorba pana dupa miezul noptii cu pisica si sora mea..

mesaj de la mama august 26, 2009

Am primit un sms de la mama: Intoarce privirea dupa soare si toate umbrele iti vor cadea in spate!

…. si tot zilele astea Vera mi-a spus ca atunci cand o usa se inchide, se deschid altele..dar depinde de tine unde privesti:la usa inchisa sau la cele deschise.

everything will be ok..

melodie,suflet,august august 13, 2009

Ascult melodia asta cu sufletul mai mult decat orice zilele astea..imi picura in mine liniste si neliniste, imi franeaza sau accelereaza cautarile si imi da speranta ca o sa simt iubirea aia mare,sublima,imensa..care imi va lumina restul vietii..

I’m lying alone with my head on the phone
Thinking of you till it hurts
I know you hurt too but what else can we do
Tormented and torn apart
I wish I could carry your smile and my heart
For times when my life feels so low
It would make me believe what tomorrow could bring
When today doesn’t really know, doesn’t really know

I ‘m all out of love, I’m so lost without you
I know you were right believing for so long
I ‘m all out of love, what am I without you
I can’t be too late to say that I was so wrong

I want you to come back and carry me home
Away from this long lonely nights
I’m reaching for you, are you feeling it too
Does the feeling seem oh so right
And what would you say if I called on you now
And said that I can’t hold on
There’s no easy way, it gets harder each day
Please love me or I’ll be gone, I’ll be gone

Oh, what are you thinking of?
What are you thinking of?
Oh, what are you thinking of?
What are you thinking of?

motto ul zilei.. august 6, 2009

pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti..

trebuia sa invat cu multi ani in urma replica asta si nu am invatat-o…