dincolo de ape.. septembrie 13, 2011

Dincolo de ape e cerul senin.si zdrente de nori.sunt pasari albe si negre.sunt nuferi albi si galbeni.sunt salcii multe.si copaci cu trunchiuri groase.

E miros de apa si de mare.de peste si de padure.Auzi gazele,valurile,crengile copacilor si vantul.

Dincolo de ape e natura altfel decat o stii in oras.  Esti in mijlocul ei un turist ratacit,un profan care se minuneaza de frumusetile din jur si se intoarce in jungla de beton.

In apele deltei gasesti povesti de viata.Si iti dai seama cat de simplu e totul.Cum viata poate sa fie pur si simplu frumoasa,cum greutatile sunt altele decat cele pe care le-ai lasat tu in urma.Si cum nu ai nevoie de prea mult ca sa fii fericit.Poate doar de o mana de prieteni in asfintit..

vamaia septembrie 5, 2011

Se poate sa fie zi...
Se poate sa fie noapte...
Se poate sa fie vara...
La fel cum iarna poate fi.

Nisipul sa fie ud
Iar marea un pic amara

Nisipul sa zgarie lin
Iar marea sa fie murdara..

La Vama Veche..dar fara pereche.Noi 3, dublate de telefoanele mobile ce zbarnaiau continuu.Cd ul cu Vama Veche si selectia Best of Queen. Autostrada – suficient de prietenoasa cat sa fie o sambata dimineata de bun augur.

Apoi un drum altfel – care nu a fost gresit in cele din urma – Cernavoda- Negru Voda.Printre sate,dealuri,kilometri fara numar,discutiile noastre s-au pierdut intre alegeri si impresii,oameni noi si povesti vechi.

Pranzul ne-a prins in Vama Veche, ne-am integrat rapid in peisaj si ne-am asezat comod La Mitocanu’.Ne-am amanat planurile si ne-am savurat pranzul, deloc sofisticat de altfel.Ne-am trantanit pe sezlong la soare,am inclestat dintii cand soarele intra in nori si nu ne-am dat batute: un somn de dupa- amiaza pe plaja,cartile si sms-urile traditionale.

Dupa ce am ascultat toate dialectele din jur,care ne-au tulburat odihna, am insistat pentru a mia oara pentru Balcic.Si cand eram pe punctul sa renunt s-a strigat bingo.

30 de minute mai tarziu treceam granita in Bulgaria.Apoi s-a asternut drumul:lung,cam prost,plin de amintirile uneia din noi si gandurile celorlalte doua. La apus de soare am ajuns in gradina, am dat o raita vilei Cuib si am raspuns urgentelor sentimentale telefonice.Mi-am desfatat ochiii cu imaginea marii la Balcic,mi-am cautat amintirile si colturile pozate alta data..L-am cautat pe Fat Frumos in amintire si nu l-am mai gasit acolo unde stiam ca l-am lasat.

Mi-am privit prietenele, usurata ca Balcicul a ramas doar locul meu.Pe care il imparteam de azi cu ele.Am ales cu grija suveniruri,am vanat o masa la Korona si am avut parte de o cina impresionanta cu multe feluri de midii.

Am plecat vesele  pe la miezul noptii, ca si cand prietenia noastra tocmai pusese o piatra de temelie intr-un loc romantic..pe care noi il intelegeam pur si simplu. Si ne-am notat in minte sa il impartim cu cei cu care ne vom imparti inimile.

Ne-am intors in Vamaia…ca sa ascultam Iris si sa tremuram pe plaja la Stuf. Stiam ca a fost o data iris si ca exista o strada a ta.Si ca sunt inca multi fani Iris.Am continuat sa ne plimbam prin Vama, am ajuns in punctul maxim al distractiei: Expirat.Acolo vara era in toi, chiar daca pe plaja vantul te facea sa crezi ca e deja toamna.

Duminica ne-a trezit lin si ne-a intampinat cu celebrele clatite din vama. Nu stiu cum sunt altii, dar Vama fara clatitele cu caise nu are farmec. Apoi ne-am tolanit la soare, in ciuda durerilor de cap si de spate si am decis ca nu avem regrete.Doar multe sms-uri la care trebuia sa raspundem.

Ne-am despartit greu de mare..dar am avut grija sa inseram in conversatie toate regulile,concluziile si impresiile noastre. Ne-am sedimentat parerile si am decis ca ne acceptam asa cum suntem. 3 femei..cu multe idei si cu multe de trait, de impartit,de iubit.

Indiferent daca ne-am indragostit sau nu vara asta.

Apus de soare pe autostrada si vama veche pe fundal.Poate cliseistic, dar cateodata nu poti sa iti doresti mai mult.

senin de august august 11, 2011

Te voglio bene assai/Ma tanto ma tanto bene sai/E’ una catena ormai/Che scioglie il sangue dint’e vene sai

Zdrente de nori.Parfum de tuberoze.Zgomote pe fundal.Caruso.August.Bucuresti.

vreau.

vreau sa vad marea dintr-un lan galben auriu.

vreau sa vad kaliakra si sa creez povesti.

vreau sa admir balcicul si marea..si gradina.sa imi sterg amintirile si sa creez altele.

vreau sa vad omul.si babele.si muntii.

vreau sa vad delta.

vreau sa vad sighisoara si sa ma pierd pe stradute.vreau sa ma afund in librariile din sibiu.vreau sa ma bucur de un desert, intr-o gradina cu trandafiri cataratori.

vreau sa vad lampioanele aprinse intr-o curte cu miresme de ceai.

vreau sa vad colturi de lume.

vreau sa impart timpul cu oameni si sa ma bucur.

vreau sa rad din toata inima si cu tot sufletul.

vreau sa cred ca lumea si oamenii sunt asa cum mi-i imaginez, cum ii vad si cum spun ca sunt..

vreau sa nu plece vara.mai are atatea sa imi spuna.

dimineata mea iulie 10, 2011

Buna dimineata, soare..apare intr-o fereastra care in care un prieten imi turuie vesel noutati. Ochii mei se cam inchid, televizorul mormaie ceva.

Caut cateva din melodiile pe care tocmai le-am auzit in cocert. Upside down – Jack Johnson. Fost campion mondial la surfing.A suferit un accident si asa a inceput sa cante. Si cam 6000 de oameni il ascultau in seara asta.

Sunetele strazii se aud.Masini,oameni,vesele.Ritmuri de vacanta.

E vara. Si sunt in Barcelona.Un week end cu mine, pe care mi l-am facut cadou de ziua mea. Si nu e nici pe departe un week end linistit. Concerte,berarii si baruri de tapas, cu oameni pe care ii stiu mai mult sau mai putin. Vizite si plimbari, muzee,chiar si magazine. Chiar daca sunt reduceri , renunt la pasiunile vechi pentru unele noi. Linistea mea.si rasfatul unor clipe in care nu trebuie sa faci nimic, nu ai nici macar orar, nu trebuie sa vorbesti sau sa taci.

Azi m-am pierdut pe stradute langa Catalunya. Si am mers prima oara pe un scuter. Am dansat pe muzica unor formatii de care nu auzisem. Am combinat beri si clatite. Si nu a mai stat nimeni sa le numere.

Am plecat vesela si am inghetat pe scuter,inapoi spre hotel. Am vorbit cu prieteni.Si nu au uitat.

E ziua mea.Si e dimineata mea, in care nu conteaza daca sunt soare sau luna. Si o e zi pe care am asteptat-o an de an cu sufletul la gura si inversunarea organizarii si alinierii tuturor celor dragi.

Astazi am renuntat la protocoale.Si am renuntat la superstitii pentru a face ce mi-am dorit mereu: sa calatoresc.

Cu ceva timp in urma nu m-as fi gandit ca viata mea se poate schimba atat de mult. Nu m-as fi gandit ce inseamna sa fii pe picioarele tale si sa ai prieteni.Si nici ce inseamna sa renunti la ei. Si nu stiam ce inseamna sa fii tu cu tine si sa accepti asta cu seninatate si bucurie.

E ziua mea si pentru prima oara sunt departe de casa. Pentru ca mereu am visat asta. Si departe de toti ai mei . Si desi nu am planificat a reusit. Pentru ca indiferent care sunt drumurile lor, calea mea e cea pe care o scriu in fiecare zi.Pe care o stiu si trebuie doar sa nu o uit.Si sa o urmaresc.

E ziua mea si sunt fericita.Pur si simplu. Si iubesc Barcelona.

creta..spre final. august 17, 2010

Luni : ar fi bine daca mi-as aminti exact ce am facut..Vag imi amintesc multe scufundari in piscina, ceva tentative sa inot pe sub apa…mult soare. Cateva pagini citite, pe sezlong, in timp ce toti ai casei isi faceau siesta..

O sesiune foto pe langa piscina, smotocit bichon-ul..apoi o plimbare lunga pe stanci, langa mare. Un colt de lume cu o biserica alba, cativa copaci batrani pe langa, cativa pescari pe stanci.

Apoi un apus de soare. Ocheade in gradina unui hotel de lux- genul de loc in care intri instantaneu in starea de vacanta. Apoi cina.Pahar de vin. Luminile din Heraklion, ca de obicei. Seara de vacanta. Cateva pagini inainte de somn..Maine ne trezim devreme.

Marti – trezit cu Kiss Fm ul grecesc la maxim. 8,30 dimineata. Ma intreb sincer cum ma voi trezi zilnic, la 6,30, pentru job. Cam somnorosi, incercam sa luam micul dejun. La 9,30 suntem in masini si ne intrebam spre o destinatie pentru mine necunoscuta: sud vestul Cretei. Dupa vreo 2h si jumatate ne dam seama ca am gresit drumul. Multe opriri,indicatii,scoatem hartile.

Intr-un final,ajungem la pomul laudat. Imi doresc sa fi gresit cineva locatia. O plaja putin obscura, inconjurata de multe rulote semi ruginite. Oameni simpli, ascunsi pe la umbra, nici urma de locatie in care sa mananci decent.  Privelistea, frumoasa de altfel, e ocupata de o insula pe care se afla 3 constructii uriase ce contin petrol. Vreo 2 petroliere in larg ne arata ca nu ne inselam, veneau sa alimenteze. Incercam sa descoperim un loc decent de luat masa dar dupa ce urcam si coboram munti ne dam seama ca nu e altul.Reusim sa impotmolim amandoua masinile in nisip, pe o plaja micuta, ce parerea destul de pasnica. Cu mare greutate si ajutor din partea grecilor, ne reluam drumul in cautarea tavernei laudate.

Cam spetiti, cam stramband din nas, ajungem la restaurantul ruginit din deal,ne asezam la masa, ne facem cruce fiecare pe limba si religia lui  si ne rugam sa nu murim acasa. Comandam bucatele traditionale: tzatziki, peste, salata greceasca. Dupa multi litri de apa si mancare, deja ne simtim mai bine..Nu a fost asa de rau pe cum credeam.

Ne hotaram sa cautam o plaja unde sa profitam putin de mare. Dupa alti 30 km ajungem la Matala. Un loc spectaculos, cam aglomerat pentru cat de izolat parea ca este. Plaja este marcata de dealuri de calcar, cu caverne sapate in interior. Citesc ca in vremea razboiului din Vietnam, tinerii flower power veneau aici sa fumeze, sa filozofeze, sa iubeasca.. In toata lumea se difuzau imagini in paralel cu razboiul si tinerii din cavernele de la Matala, pe fondul make love,not war.

Ne cantonam la plaja, inotam putin.Apa, mai sarata ca o saramura, ma tine la suprafata fara sa fac vreun efort deosebit. Imi place – in sfarsit pe plaja. Se aude muzica greceasca, oameni de toate varstele..Valuri, vant.Soarele arde cam tare.

Cu gand sa cumpar apa, ma ratacesc pe la chioscurile de suveniruri.Ah – mici prostii pe care sa tot arunci banii.Ma intorc pe plaja. Gasca s-a saturat deja de mare si vor sa plecam…la naiba, era asa bine..

Dupa inca 2 ore si un traseu asemanator cu Stelvio sau Transfagarasanul, ajungem la Heraklion.Ne oprim pentru o binemeritata portie de dulciuri si apoi accelerat, spre vila.Profit de programele celorlati si imi fac o baie..si ma asez cu o carte pe terasa.

Lasagna, laptop, facebook, blog,messenger,skype..Ca de obicei conectata la o realitate virtuala dar familiara.

Noapte buna..Maine ma asteapta o gramada de alte lucruri..Asa, ca inainte de plecare.Dar ma bucur ca ma intorc acasa.

creta – 5, 6.. august 15, 2010

Deja nu mai stiu ce zi e.Noroc cu posturile anterioare.

E ora 2,30 dimineata si bucataria e populata in cautarea de ciocolata, fursecuri, fructe sau orice de mancare. Iar se intinde campingul din sufragerie…si ma izolez in camera de fete de la parter.

Dupa noaptea trecuta, terminata tarziu cu filme si muzica, am deschis ochii dupa ora pranzului. Am furat ce am putut din bucatarie si am luat micul dejun, ca fetele, in taberele de altadata, in mijlocul patului. Mirosul de cafea ne-a scos pana la urma la soare. Am stabilit rapid programul zilei: mergem la Plaka, sa mancam cel mai bun peste..

Palariile de soare,ochelarii si curbele aferente. Dupa inca 50 km si cateva peisaje spectaculoase, am ajuns la la Plaka. Restaurantul, plin ochi. Unim trei mese la umbra, langa mare.In zare se vede Spinalonga- insula leprosilor. Vantul bate tare, se mai sparg pahare, farfurii, ca la o nunta greceasca. Eu si copiii din gasca ne hotaram sa vedem Insula Leprosilor. 10 minute cu barca, apoi  o veche cetate medievala, ce a facut parte din teritoriul Venetiei, Imperiului Otoman si acum e parte din insula Cretei. Pana in 1957 a fost aici o comunitate de leprosi cu toate dependintele aferente:spital,dormitoare,gradini. In ciuda bolii, muzeul povesteste ca unii dintre ei s-au indragostit,casatorit, au facut copiii si au murit pe Insula, traind in acelasi timp independenta dar si exilul.

Dupa o ora prin soare, intre ruine, ne intoarcem. Iar curbe. 40 de grade afara. Ne oprim sa ne salutam fotograful preferat.Admiram curajul unora de a face bungee jumping. Refuz cu indarjire sa ma arunc in gol. Am facut asta de cateva ori, fara sa stiu la ce ma astept.

Ne intoarcem acasa. Se gateste, ca de obicei, dupa retete frantuzesti. Incerc sa imi spun o parere iese cu totul altceva. Mai bine taceam.

Vin.Friptura.Rasete. Cantecul panterei roz..pe mai multe tonalitati. Se pare ca e un must sa il stii. Apoi am decis ca putem sa iesim. Am mers sa il vizitam pe Manos, am baut cocktailuri..Apoi am vizitat,la miezul noptii, un satuc mic, lipit de Heraklion. Parea o mica comunicate – strazi inguste, bouganville si leandrii peste tot..Flori si luminile felinarelor.Povestea unei foste fabrici de ulei de masline, devenita restaurant.Magazine micute, cochete, care te imbiau sa cumperi se la suveniruri la haine. Un mic colt de rai, sub un cer plin de stele.As fi putut sa ma plimb pe strazi, fascinata, intreaga noapte.

Apoi am decis ca e timpul sa vedem plaja..Noaptea. Asa ca, am facut prima baie in mare, speriata de crabi,raci,arici de mare si orice alt animal care ar fi putut sa apara.

Cerul era plin de stele, marea calda.Asa ca am ghicit nisipul,plaja…in puterea noptii.

noapte buna,stele!

ziua 6:

Duminica in creta. Trezit tarziu…Am scos un deget afara:multe multe grade. Mic dejun. S-a stricat masina de cafea- doliu national. Incolonarea spre piscina. Gasca incepe sa se sparga si prima fata pleaca astazi. In onoarea ei, cam toti ajungem sa ne scufundam, nevoit. Raman la piscina in timp ce o parte pleaca la aeroport. Citesc. Ma intind. Ma mut la umbra. Iar ganganiile care urla. Ma uit in piscina – copiii se joaca in continuare.

Se intoarce gasca. Cu tot cu hainele mele de curatenie..nimeni nu vrea sa imi spuna crudul adevar. Au fost salvate  de petele de vin mare parte dar nu si cateva din piesele de rezistenta ale garderobei de vara.Dracu’ m-a pus sa imi iau bluze de matase..In fine, suspin un pic, pun hainele la loc si ma duc la piscina..

Incep o serie de concursuri de inot, pe sub apa, pe deasupra, tur – retur..guy’s stuff..Apoi hamam.piscina din nou. leneavala la soare. Ne hotaram sa facem o plimbare pe plaja, 2 la 2. 2 fac jogging, eu stau de vorba cu prietena mea,insotite de bichon.Soarele apune, marea e calda, plaja e usor murdara. Stam de vorba. Mult. Despicam firul in spate. Ne contrazicem. Ne intelegem. Ne acceptam. Atena se joaca cu toti cateii pe care ii intalneste. Deja e noapte.

Ne intoarcem la vila. Retete frantuzesti din nou: de data asta placinta cu branza si carne. Vin. Stare de leneveala. Admiram peisajul, discutam despre situatia femeilor in tari orientale..ciudat subiect pentru vacanta. Mi-e greu cu franceza asta, dar e mai bine decat atunci cand am venit. Toata lumea merge la somn..

Imi iau cartea.citesc cateva pagini, tolanita pe canapea in living.. E atata liniste..E asa bine. Nu ma pot concentra asupra cartii..Ma uit pe geam: Heraklion – multe lumini la tarm de mare. E liniste..Aud un zgomot: mi-a cazut cartea din mana. Atipisem.Ora 2. Ma mut in camera mea. Noapte buna !

creta

creta – cum te obisnuiesti cu vacanta.. august 13, 2010

Ziua 2:

Trezit la pranz. Ziua de ieri m-a epuizat.

Mic dejun intarziat,impreuna cu restul. Plimbam Nutella de la unul la celalalt. Ne e somn. Verific mailul si telefonul – probleme la birou. Ma agit vreo ora. Ceilalti imi opresc wireless-ul. Plonjez iar in piscina. Fara voia mea, evident. Hamam.Piscina iar.Hamam. Accident in casa: prietena mea a alunecat pe scari. Ajungem la spital, radiografii.Nimic grav.

Inapoi acasa.Balaceala din nou.Ne pregatim de gratar. Giorgio,prietenul lor fotograf, vine la cina. Stam de vorba la un pahar de vin. Ne bucuram de friptura si vin.

Ma retrag prima..

Ziua 3:

Ma trezesc mai deveme decat ceilalti. Misun prin bucatarie, in cautarea unui potential mic dejun.Fur cativa struguri in drumul spre piscina. Ma asez comod cu o carte. Crema, ochelari de soare. Liniste. Toti dorm. Ce bine.

Nenorocitele de ganganii incep sa urle – sunt un fel de zburatoare mici, care tipa ascutit cam tot timpul. Plonjez in piscina – inot linistit, nu e nimeni care sa ma bage pe sub apa.

Citesc. Soarele arde. Ma intind. Ce zi de vacanta… Dupa 2 ore de leneveala aud primele miscari pe terasa. Bichon-ul  alb al familiei vine sa imi ureze buna dimineata. Dupa o ora, toata lumea e in picioare, se bucura de micul dejun. Stabilim planul pentru astazi: mergem sa mancam la munte.

Luam masinile, palariile de soare si plecam. 50 km de  curbe ne taie pofta de mancare a jumatate dintre noi. Privelistea – infricosatoare ca si Transfagarasanul, mult mai arida si presarata cu ceva vulturi.

Ajungem intr-un sat mic, la un restaurant al unor greci care vorbesc franceza (prieteni vechi se pare). Ma bucur de tatziki. As putea manca tot timpul. Apoi souvlaki. Cafea. Poza cu flori si restaurantul. Afara o caldura ingrozitoare. Dupa 3 ore o luam inapoi spre casa. Ne oprim la Muzeul Homo Sapiens. Nu ne facem curaj sa intram, e prea cald. Apoi la o manastire. Intram. Ma plimb printre icoane si haine preotesti. Nu imi place.

Apoi intru in biserica. Icoane, biserica din vremea imperiului bizantin. Ma rog in gand pentru toti ai mei. Multumesc pentru tot ce am. Plecam spre casa. Ajungem cam verzi, dupa alti 50 km de serpentine.

Balaceala din nou.Hamam.Inot.Ne pregatim de karting.

Conduc regulamentar dar cel mai incet dintre toti.Ma intreb cat mai tin cele 15 minute.

Inapoi acasa.Serbam cu clatite si vin. Apoi ne asezam pe terasa – imaginea e superba. Ascultam Leonard Cohen, apoi Melody Gardot. As vrea sa opresc o clipa timpul: o anumita melodie, o anumita priveliste, o anumita stea.

1,30 – e timpul sa dormim.

Ziua 4:

Am fost amenintata ca toti ne trezim la 9 – era ziua de curatenie in vila. M-am conformat si m-am asezat comod la piscina. In casa, afara de doamna cu curatenia, toti dorm dusi. Lenevesc pe sezlong…Insectele alea enervante au inceput iar sa tiuie.

Mai devorez o clatita.Citesc Clar de femeie – mai am doar cateva pagini… Singuratile a doi oameni singuri nu nasc mereu un cuplu. … El cauta iubirea intr-o alta femeie.

Miscari de trupe – la 12 e vremea pt micul dejun. Ascultam cantece frantuzesti. Astazi avem program de voie, prin casa. Reusesc sa ma ascund de soare si de plonjarile imbracata, in piscina. Incep din nou Despre lucrurile simple, a Mihaelei Radulescu. A patra vacanta cu cartea asta. Ma ajuta sa ma remontez, sa visez, sa imi aduc aminte ce vreau, ce sunt, sa ma inspire putin. Ma gandesc sa ii scriu un mail si sa ii multumesc pentru carte. Pur si simplu imi place.

Ma plimb intre pc si canapea. Ascult Simply Red.Cativa pleaca la cumparaturi. Vorbesc cu cativa prieteni pe internet. Mi-e lene si ma intind intre pernele canapelei. Sa dorm..sa nu dorm. Rasete la piscina. Pustimea da navala in casa. Reusesc sa ma fofilez si scap de aruncarea obligatorie in piscina. Ma duc sa dorm. Baietii zgarie la usa, gata sa ma ia pe sus. Ma strecor pe usa de la terasa, ocolesc vila prin gradina, ajung langa piscina…Apuc sa ma dau cu crema si sa sar de bunavoie, in timp ce ii vad iesind pe terasa. Rasete.Stropi de apa. E vacanta si nu imi vine sa cred.

Ma asez la umbra. Fac ture pana in casa. Se cauta voluntari pentru golf. Raman cu fetele acasa. Ne asezam comod, pericolul de a fi aruncate in piscina a disparut. Stam de vorba.Soarele apune.Apa marii isi schimba culoarea, devine din ce in ce mai gri. Se aprind cateva lumini. Ne mutam in casa. Se reuneste gasca, pregatim cina.

Se aud chitari grecesti la o taverna in vale. Se vede marea.Nu stiu exact ce mananc, dar e o reteta frantuzeasca.Si vinul e bun.Ma simt usor ametita. Chitarile canta in continuare. Ne impartim in tabere. Cativa pleaca la taverna lui Manos. Raman acasa cu copiii. Si-au montat proiectorul pe terasa si se uita la filme. Am inceput sa ma uit la Lake House dar nu imi dau pace chitarile.Si nici luminile din Heraklion.Bichonul da din coada pe langa mine. E atat de frumos sa vezi orasul si marea de sus. As vrea sa dorm dar nu pot sa renunt la terasa si panorama.

Deschid blogul. Si incep sa scriu..Sunt in Creta si nu vreau sa ma gandesc la nimic mai mult.

creta. day one. august 13, 2010

Oricat as incerca sa ma desprind, obiceiul de a face bagaje pe ultima suta de metri inaintea oricarei plecari e mai puternic decat mine..

Asadar, luni dimineata,4.30 inchid bagajul si imi pun ceasul sa sune 2 ore mai tarziu.

Ora 8.00 – sunt preluata de acasa cu rugamintea de a adauga in bagajul de cala o cutie cu 6 sticle de vin extrem de speciale.

Aeroport: la timp cat sa desfac si refac bagajul, pentru a nu plati 100 euro in plus pt bagaje suplimentare. Pana la final, platesc 80 de euro pentru ca mi-am adaugat cremele in bagajul de mana si ar trebui sa renunt la ele. Cine pleaca fara crema de soare in grecia?asa ca pe ultima suta de metri predau bagajele, pastrez laptopul si alerg spre poarta 9.

In avion: o multime de greci, galagie..Ochesc un loc liber langa fereastra si cer permisiunea sa ma mut acolo. Domnul, un roman de vreo 100 kg, imi povesteste apoi ca este politist..si de fapt si cei de pe acelasi rand sunt toti politisti si il escorteaza pe domnul din mijloc, mai tuciuriu, in Ubzekistan, avand in vedere ca este un deportat.. Inghet instant.Arunc o privire pe geam: marea dedesubt. In stanga, scaunul cu o husa care acoperea un pistol si hamuri pentru deportat.Apoi politistul.God help me.

Aterizare cu mici turbulente.Atena, arida, se intinde dedesubt. In aeroport – aglomeratie, magazine, oameni din toate colturile lumii. Ma conectez la wireless si las sa curga 2 ore de asteptare. Ma intreb what’s next. am avut deja destule peripetii.

Zbor de o ora.Heraklion. BAgajul meu nu apare. Verific un bagaj invelit intr- o punga uriasa: surpriza, era bagajul meu care mirosea de la mare distanta a vin. Blestem cu gandul la minunatele mele bluze de matase, consemnate a nu mai fi purtate vreodata. Ma recupereaza prietenii mei..Povestesc pataniile. Vantul sta sa imi ia palaria, ca doar eram intr-un cabrio.

Dupa 30 km vad si vila.Asezata pe un deal, in stil mediteranean. Operatiunea nr 1: desfacerea si salvarea hainelor din bagaj. Operatiunea nr 2: drum la curatatorie. Operatiunea nr 3: cunosc restul gastii si plonjez,in semn de bun venit, in piscina. Imbracata. Cam atat cu hainele curate pe ziua de azi.

Welcome to Creta.

Part two: prima lectie de golf. Genunchii usor flexati,departati. Spatele foarte drept dar putin aplecat in fata. Mana dreapta face un unghi drept, mana stanga intinsa. Crosa in sus. Pregateste.Loveste.Din nou.

Dupa 3 ore de golf ma intind pe terenul verde…ma uit la leandri si la dealurile aride si nu imi vine sa cred ca sunt in Creta. Mormai ceva in franceza ceva catre cei din gasca.Mi-e somn..

Acasa – toata lumea se pregateste de cina. Terasa superba ne ofera o priveliste asupra marii, muntilor din Creta si a Heraklionului, luminat noaptea.

Ne mobilizam pentru ziua lui Manos, un prieten grec de-al grupului. Mese asezate pe strada, in fata tavernei lui. Mancaruri traditionale, bauturi si mai traditionale. Greci cu familiile.Un copac mare langa masa noastra. Muzica traditionala la chitara. Cantece.Rachia.Souvlaki.Rachia din nou.

Ora 2.Inapoi acasa. Aterizez in pat si adorm instant. Prima zi in Creta s-a incheiat.

madrid pe scurt. martie 3, 2010

Am dat planuri peste cap si am reusit sa adun in acelasi oras, pentru 2 zile, oameni dragi mie. Asa ca am plecat pe fuga, intr-o joi seara spre capitala Spaniei cu ideea clara a unui week end de poveste..

Vineri am inceput dimineata cu un mic dejun intr-un local ascuns pe stradutele de langa Puerta del Sol. Afara erau 15 grade si soare. Am traversat centrul orasului printr-un parc mic , asezat in fata Palatului Regal..

Pentru cateva minute am inchis ochii la soare, ascultand o chitara si o fantana arteziana.Pentru doar un moment m-am concentrat doar pe sunetele din jurul meu, incercand sa fur o clipa cu care nu ma voi mai intalni.

Am ocolit Palatul Regal si am intrat in Catedrala Almudena. Nu am simtit fiorii care m-au cuprins altadata vazand basilica San Pietro – nu cred ca voi mai gasi o alta biserica care sa imi placa mai mult..Dar pentru cateva momente am putut sa ma rog intr-o catedrala catolica si sa ascult un cor care canta foarte foarte incet..aveai sentimentul ca de fapt se aud niste ingeri, din cupola catedralei..si era atata lumina, culoare si simplitate.M-am simtit norocoasa ca pot sa admir tot ce era in jur. Ca eram departe de casa cu cativa din cei mai dragi oameni din viata mea. Si ca pentru prima oara calatoream cu ei. Nu stiu cum suna pentru altii, dar pentru mine a fost o clipa care a valorat milioane.

Am plecat din catedrala cu un sentiment de liniste, descarcata de ganduri si incarcata de zambete..Si am luat-o la pas, spre Placa Mayor admirand vitrine,cladiri, incercand sa citim in spaniola si bucurandu-ne de o zi care se anunta atat de vesela. Am savurat o cafea si apoi am ajuns in Placa Mayor..care mi s-a parut ca aduce cu stilul venetian din Piaza San Marco. Am incercat sa pastram imaginile in cateva poze..si apoi am colindat stradutele din jur..

Dupa putin timp gasca s-a completat cu inca doi membri: verisoara mea si fiica ei, de 2 ani..Asa ca vineri mi-am cunoscut nepoata..Un ghemotoc cu codite si ochi mari, mirati si cuvinte putine.si alea in spaniola. Dar printre “chica”,”guapa” si “perrito” am reusit sa ne jucam si sa ne bucuram de cateva ore in familie. Asa cum nu o mai facusem de aproape 8 ani.

Seara tarziu ne-am intors in Puerta del Sol, dupa ce colindasem marile bulevarde si calatorisem cu trenul pana in Gara Atocha. E uimitor cum au reusit sa amenajeze un colt verde, ca o mica gradina botanica, intr-o gara. Bineinteles, una mare, frumoasa si aglomerata.

Am terminat noaptea intr-un local foarte aglomerat, unde barmanii romani ne-au recomandat cele mai bune mancaruri si ne-au preparat o sangria excelenta. Am admirat peisajul pestrit, gasca de pusti englezi mai mult decat beti care se distrau la masa de langa… si muzica care din cand in cand adauga cate o piesa romaneasca in playlist.dedicatie speciala din partea staff ului

Dimineata devreme gasca s-a spart pentru ca unul din cei doi Pluto ai familiei, cel mai mare adica, a plecat spre aeroport. in numar impart ne-am continuat ziua prin localurile din jurul Puerta del Sol, amestecand plimbari pe stradute si vizite in magazine cu sau fara motiv. Soarele si ploaia s-au jucat de-a fata ascunselea intreaga zi..Iar seara, inainte de a finaliza operatiunea bagajul, am baut o ultima cafea in Puerta del Sol. Orasul avea viata, piata era plina de oameni si sambata seara totul parea o imensa petrecere.

Am petrecut noaptea pe aeroport si am adormit inainte ca avionul sa decoleze.

La intorcere, Bucurestiul parea din nou gri si cu si mai putine grade in termometru decat il lasasem.

Mica noastra fuga la Madrid se incheiase si in viitorul apropiat nu se intrevedea nici o plecare. Si parca lipsa luminitei de la capatul tunelului, care sa imi dea bucuria unei noi escapade,  facea sa para lucrurile usor mai gri decat in realitate.

februarie in pas alert.. februarie 22, 2010

Am trait februarie in pas alert si bine planificat.. intre calatorii prin diverse locuri din tara si diverse proiecte, am avut timp cat sa ma bucur…macar un sfert de ora de cate un loc..Asa ca in goana prin toata Transilvania am apucat sa fixez in memorie cateva locuri si cateva clipe..

..un restaurant in cluj: BARACCA ..cu cel mai bun risotto cu fructe de mare… un drum spre oradea si o melodie in minte..

..si 30 de minute in piata mare din sibiu..din care 15 in libraria Humanitas din apropiere..si 3 carti cumparate in mare viteza.

A fost suficient sa trec prin locurile pe unde altadata m-am bucurat ca sa imi fie dragi oamenii care m-au dus prima oara la sibiu.. ca sa imi fie dragi amintirile si bucuria de atunci..si ca sa imi aduc aminte de momente pe care ma bucur ca le am avut.

M-am intors in orasul gri cu dorul de oamenii pe care abia asteptam sa ii vad.A fost poate printre primele dati cand mi-am dorit din tot sufletul sa ajung mai repede acasa…si o data ajunsa, am dat startul nesfarsitelor discutii si distractii de care am parte de fiecare data cand o persoana draga vine de departe acasa. Asa ca am aterizat la concert Sarmale Reci (pe care ii dispretuiesc profund pt lipsa de punctualitate)…am devenit fan TRIBUTE - pentru prima oara cand un club chiar imi place. ..Si am ajuns la cota 2000 gata de ski intr- o zi in care soarele si ceata au jucat fata-ascunselea..in cele din urma vantul a inchis telecabina si ne-a gonit acasa.

Am inceput saptamana cu un buchet mare de lalele si frezii si cu o dispozitie de primavara..iar azi ma pregatesc de calatorie..MADRID, here I come!

barcelona… decembrie 9, 2009

Exista locuri in care fara sa vrei iti lasi o parte din suflet.Fie ca e un vis, o moneda aruncata intr- o fantana sau o gramada de amintiri, sunt locuri in care odata ce ajungi vor face parte din tine mai mult decat alte destinatii.

Iubesc sa calatoresc..insa putine locuri au reusit sa treaca dincolo de ideea de destinatie..

Iar Barcelona, orasul pe care l-am visat si mi l-am dorit poate la fel de mult ca Parisul.. este pana acum singurul loc pentru care as pleca din Bucuresti. Nu pentru o saptamana, ci pentru o viata. M-am indragostit iremediabil de Barcelona..M-am indragostit de orasul care rade soarelui in decembrie, orasul in care palmierii sunt verzi de Craciun..Orasul in care Gaudi a creat povesti, bulevardele sunt largi..metroul e complicat..si oameni din toate colturile lumii vin pentru cateva zile..iar unii raman pentru totdeauna.

Barcelona te accepta usor, indiferent de unde vii si ce limba vorbesti. Si m-am trezit plimbandu-ma pe strazi si cautand figuri familiare…pentru ca avea un straniu sentiment de acasa pentru un loc pe care doar il visasem.

Si m-am gandit la cei dragi…si mi-am dat seama ca as putea trai in Barcelona. Pentru ca pentru prima oara un oras a reusit sa ma faca sa ma indragostesc..sa uit de mine …de toate lucrurile fara de care creadeam ca nu pot trai…si sa ma visez mutandu-ma in Spania.

Cum a fost o saptamana in Barcelona?Aventura absoluta a anului asta. Am uitat de tot, de toate..de griji, de probleme..de tot ce am luptat si de tot ce am facut, de scrasnitul de masele sau de eterna lupta.sau eterna cautare de sine.

Am ajuns in Barcelona in delegatie, pentru sedintele la care trebuia sa particip..Si am trait intens o saptamana in care m-am impartit intre to do..si to dream.Prima zi am visat: m-am relaxat plimbandu-ma pe strazi, pe Ramblas, in port..mancand fructe in Mercat de la Boqueria ..sau vizitand catedrala Barcelonei.

Apoi am alergat intre hoteluri, restaurante, birouri si conferinte..Galeria Roca din Barcelona, fabrici din jurul orasului si grupul de clienti cu care eram. Si dupa cateva zile in ritm alert eram deja mai obosita ca niciodata.Dar fericita. Pentru ca in ciuda oboselii eram in Barcelona, cunoscand oameni din toata lumea si invatand de la ei.

Aventura a continuat in week end, cand am colindat singura..M-am cazat la un hostel unde fusesem sfatuita ca o sa cunosc multi tineri..Vineri am mers la pas, facand poze la colturi de strada, vizitand magazine si fotografiind monumente. Am hranit porumbei, am mers kilometri pe jos..si am incercat sa ma descurc singura intr-un oras strain cu o harta..si o gramada de lucruri de vazut.

Seara am ajuns la fantanile de pe Montjuic, cu un grup mare de tineri din hostel.. Vazusem poze, filmulete..credeam ca stiu deja totul..Nu a fost chiar asa. Pentru ca un coleg imi spusese ca acolo te poti indragosti..well..fantanile de pe Montjuic surprind ceva din farmecul Barcelonei..Muzica..panorama de langa castel..culorile si spectacolul de lumini si apa iti taie respiratia.Si pot provoca uneori lacrimi. Credeam ca nu mai pot exista fantani care sa ma impresioneze. Si am simtit golul de langa mine..mi-ar fi placut sa fie inca cineva cu care sa ma bucur de frumosul din jur..

Seara s-a terminat intr-un restaurant cu tapas de pe Ramblas, unde am mancat cu un cuplu de francezi pe care i -am cunoscut la hostel.Si asa, cu o conversatie in frangleza, am reusit sa ma distrez intr-un oras nou, cu oameni noi.

Sambata, in aceeasi trupa de 2 + 1, am ajuns pe Monjuic.. iar castelul medieval de pe colina ofera o panorama pe care sigur nu o poti uita..Destinatia dupa amiezii de sambata a fost Sagrada Familia. Am petrecut cateva ore in templul creat de Gaudi, ascultand tot ceea ce audio-guide-ul si ghidul meu puteau sa im spuna.. E atat de multa pace si liniste, atat de simplu si atat de frumos interiorul. Iar vitraliile aduc parca un strop de Barcelona si culoare in interiorul catedralei.

Am incheiat seara cu  Casa Battlo si ultimele cumparaturi pentru Craciun..in fond, fie ca imi place sau nu, cei dragi stiu exact cand vine Mosul.

Si la miez de noapte,intr-un bar mic in Barcelona, m-am distrat copios intr- o gasca pestrita, pe care sigur nu o sa o mai regasesc si altadata: un cuplu de francezi, doi australieni, un american, eu si o canadianca..

Duminica dimineata am plecat spre aeroport, cu mult mai multa atentie ca niciodata. Asa ca, exista un inceput pentru toate: sa ajung la timp la aeroport, sa imi pastrez bani de taxi, sa zbor singura cu avionul..sa ma descurc cu bagajul..

Am aterizat la Bucuresti pe o ceata de neinchipuit si 7 grade in termometre. Am avut inspiratia sa rog un prieten sa ma ia de la aeroport..macar asa, am putut sa imi inchipui ca acasa e Bucurestiul si nu ce lasasem in urma..dar undeva, in sinea mea, a incoltit ideea de a trai o parte din viata in Barcelona.

lumea mare.. noiembrie 25, 2009

“Nu trebuie sa regreti niciodata lucrurile pe care nu le-ai vazut. Nu trebuie sa regreti, mai ales, lucrurile pe care inca nu le-ai vazut, si pe care nu le vei vedea, poate, niciodata. [...] Farmecul si valoarea calatoriei este spontaneitatea ei; este, mai ales, caracterul ei ireversibil. O calatorie este o experieta unica, asemenea unui vis lung care nu se va mai repeta sau al unui numar care iese odata la loterie, dar e aproape imposibil sa mai iasa a doua oara. [...] Calatoria, prin simplul motiv ca e o iesire din tine, o renuntare provizorie la “personalitatea ta” – apartine acelei dificile categorii de fapte omenesti care se numeste “aventura”. Si e fara sens sa regreti sau sa incerci sa repeti o aventura…” Mircea Eliade

Am gasit citatul pe un site care ma ajuta sa visez si sa calatoresc prin povestirile altor calatori.

www.lumeamare.ro

langa dunare.. octombrie 21, 2009

Mi-am petrecut week-end ul intr-un loc care imi e drag de multa vreme..dincolo de Orsova, langa Portile de Fier, Dunarea are culoare, granita e atat de aproape..si linistea te ajuta sa iti auzi gandurile..

Toamna a tinut mortis sa ne aseze langa gura sobei, cu un ceai intr-o mana si o carte in cealalta..Frigul ne-a anulat orice planuri de a trece granita si a lua masa la vecinii de peste Dunare.

Dar am avut timpul necesar sa ascult cd-urile pe care le adusesem de acasa, pentru ca de Melody Gardot v-am povestit deja..Si am ascultat si Iris, daca tot le-am ratat concertul..Am terminat ultima carte de la Tango, Cele mai frumoase iubiri..Si am simtit usurarea ca nu mai simt durerea pe care oamenii care au pus umarul si sufletul intre pagini o simt. Am simtit ca nu am regrete..am doar amintiri pe care e bine sa le las acolo unde sunt, intre lucruri frumoase, experiente si ani minunati.

Ne-am colorat zilele cu noua pui de catei, pe care i-am descoperit intr-o curte apropiata, apoi cu prajituri de casa si jocuri de remi.

Am reusit sa facem o plimbare lunga…pana la statuia lui Decebal..si asa am vazut si noi Dunarea, si soarele, si copacii..Toamna se simtea mai mult in aer, pentru ca frunzele erau inca verzi, ca niste redute care nu se lasau convinse sa abdice.

Pe drum ne-am oprit pentru o cafea la Pensiunea Septembrie…un loc unde trebuie sa stai daca ajungi atat de aproape de Portile de Fier si vrei sa iti bei dimineata cafeaua en tete a tete cu Dunarea..si peisajul.

A fost un week-end lung, friguros, intr-un loc binecuvantat de ape si de oameni. Am impartit ceaiurile si dulciurile, discutiile in doua limbi diferite, conceptiile total diferite despre viata si ce ne dorim, cum traim si ce nu facem, de ce nu facem si de ce nu ne casatorim..Am dat explicatii, am dat cu subsemnatul..am indurat raceala si am plecat duminica acasa..obositi, ca dupa o lunga lupta cu alti oameni, alte generatii.. Si ca intr-un razboi care se dovedeste a fi crunt, am plecat fiecare mai inversunati in concluziile noastre.

Surprize de toamna.. octombrie 15, 2009

Mi-am dorit eu sa fie o toamna grozava.Mi-am dorit sa ma bucur de ea, sa ma incalzeasca..sa ma regasesc si sa incep lucruri noi.si sa accept provocari..

Si acum pot sa spun ca probabil cu putin ajutorul de acolo, dintre nori, lucrurile s-au intamplat asa cum mi-am dorit..

Ieri am castigat bilete de avion facand ceea ce imi place: am scris despre Barcelona, asa cum o visez de aproape doi ani..

Multumesc WizzAir si Realitatea Tv..

http://www.realitatea.net/cristina-manda–castigatoarea-concursului-wizziteaza-europa–nu-m-as-opri-din-mers-pana-la-sagrada-familia_641076_comentarii.html#comments

Textul despre Barcelona al Cristinei Manda este câştigătorul din această săptămână a concursului WIZZiteaza Europa.

Foto (1)

Vezi Galerie Articol

Barcelona e locul binecuvântat de soare, de mare şi arhitecţi. Locul în care timpul are altă curgere, mâncarea alt gust, oamenii alt ritm… Am vizitat cu ochii minţii Barcelona de nenumărate ori. Am adunat ghiduri de călătorii, poze ale prietenilor şi le-am cules de pe buze impresiile.

Sunt câţiva ani de când în jurul meu Barcelona a fost pe rând destinaţia lunilor de miere, apoi a vacanţelor, a city break-urilor, a concertelor extraordinare sau… doar popasul spre Ibiza. Toţi care au venit din locul ăsta cu soare au venit cu oraşul în suflet. Dacă aş zbura mâine la Barcelona, mi-aş alege un hotel aproape de Placa de Catalunya. Nu m-aş opri din mers până nu aş vedea pentru prima oară Sagrada Familia. Şi apoi aş căuta casele lui Gaudi şi parcul… Parcul pe care l-am privit în mii de poze şi filme.

Aş pune în căşti soundtrack-ul de la “Vicky, Cristina, Barcelona” şi aş încerca să reconstitui paşii celor care au filmat fiecare scenă. Mi-aş petrece după amiezele pe plajă… şi dimineţile vizitând Acvariul… Aş lenevi pe terase la prânz şi m-aş plimba pe înserat pe Ramblas. Aş înnopta lângă fântânile magice… tocmai pentru a nu pierde nici o secundă din magia dansului lor. Şi aş căuta la pas muzee. Picasso, Joan Miro…Aş căuta case mici, lucruri tradiţionale spaniole, aş căuta să deosebesc localnicii de turişti, aş căuta restaurantele lor preferate şi magazinele pe care le frecventează, aş alege cu grijă fructe şi pieţe mici şi m-aş plimba pe bicicletă în întreg oraşul.

Aş încerca să văd tot ceea ce ghidul turistic mă poate învăţa, dar aş încerca să simt spiritul locului. Să îl gust, să îl păstrez. M-aş avânta pe străzi de cumpărături, aş căuta dulciuri tradiţionale şi aş mânca paella, m-aş înfrupta din fructe de mare şi aş bea sangria. Aş cânta şi aş dansa de fiecare dată când muzica ar răsuna într-un colţ de terasă. Şi poate mi-aş căuta dragostea. Sau m-aş regăsi pe mine, în faţa monumentelor sau a mânăstirii de pe Montjuic. Aş pleca la Barcelona cu sora mea, Ruxandra Manda.

septembrie nou.. septembrie 21, 2009

Am inceput toamna pe o plaja, langa o mare turcoaz.. Am citit si iar am citit..Am cautat adevaruri si liniste in cartile unor femei pe care le admir.Am vorbit la telefon cu femei care de fiecare data imi redau echilibrul si linistea si imi amintesc lucrurile simple si importante.

Am vazut marea..si apusurile de soare..si am hranit pescarusi pe un ferryboat oarecare. Am luat o gura de aer pe insula mica ..si m-am intors in furnicarul cenusiu cu sperante..Sperante care s-au facut tandari in dimineata cand am ajuns..

Am renuntat la ele ca la niste cioburi aducatoare de ghinion…si mi-am cautat echilibrul in vorbele si pe umerilor celor dragi. Si am ridicat putin capul..pentru ca am invatat sa intorc capul dupa soare..Si am cautat oameni dragi, zambete, saruturi..

Incet incet renunt la lucrurile fara de final care ma inconjoara, ma agita si ma intuneca..Privesc la un buchet imens de crizanteme:albe..galbene..si mov, pe care le-am pus pe biroul meu de langa fereastra. Ma bucur de un inceput de toamna in care oamenii din jurul meu isi serbeaza iubirea..Ma pregatesc de nuntile oamenilor dragi si de botezurile copiilor nascuti din dragoste.. Ma imbrac de sarbatoare..ma incalt in pantofii mei cu toc…ma inconjor de carti si de zile de vineri..Ma reintorc la orele de aerobic..Ma reapuc de scoala si astept sa fiu admisa la Masterat.

Imi reasez zambetul pe buze..o data cu pulovere..si trench-uri de culorile toamnei.

E o zi calda, frumoasa de septembrie..ca un vis tarziu de vara. Si astept, cu gandul si cu sufletul, lucrurile bune si provocarile noi pe care mi le doresc.

vacanta de toamna septembrie 1, 2009

vara asta m-a sarit randul la multe:  la iubiri noi si provocari pe masura asteptarilor mele..m-a sarit randul la vacante lungi sau la plecari spontane..la nopti albe de distractie si la noi cunostiinte..

daca stau totusi sa ma gandesc..poate nu a fost o vara atat de rea..am terminat o scoala, am devenit intre timp sofer..si m-am bucurat de bucuriile celor dragi mie..

azi plec in vacanta. pentru prima oara din copilarie plec cu mama..poate cumva barierele comunicationale dintre noi isi vor modifica structura..si poate impreuna ne vom linisti gandurile si ne vom organiza toamna…

plec in vacanta la inceput de toamna.cand in alti ani acum ma intorceam..si sper sa fie o saptamana in care soarele si plaja..grecia..si multele carti pe care le port cu mine sa imi linisteasca si sa imi ordoneze gandurile..si sa imi redea zambetul si cheful de viata..si la intoarcere sa pot spune:

toamna..bine ai venit. va fi o toamna grozava!

Pe uliti de roua in zori.. august 24, 2009

Pe uliti de roua in zori,
desculti s-alergam si usori,

… astazi ascult Hrusca..am cumparat dimineata cd-ul de la Jurnalul..si odata cu primele melodii copilaria mea a navalit in mine, cu toate amintirile si sunetele ei..o parte din mine ascunsa,nestiuta..
” de la tine pana la mine numai cer cu ape line..ochii tai”….sau “un copac cu flori”..

week-end ul asta copilaria a tropait printre rasetele noastre..un strop de timp cu oamenii care m-au vazut crescand..care au constatat ca nu stiu sa alerg prea bine..sau care m-au invatat sa merg pe bicicleta.. un week end cu unchii si nasul..si un drum de la munte la tara..acolo, satul ala din Teleorman, acelasi sat pe unde trecea Vedea, cu via langa apa, padurea si pasunea aproape..casa si curtea bunicii..

M-am plimbat prin curte suprapunand imaginile din memoria mea afectiva..si realitatea de azi..

Daca as pune aici o poza cu curtea ati vedea o casa putin paraginita..o casa mica si cu prispa albastra..ati vedea o bolta de vie nu foarte ingrijita, o curte cu flori crescute alandala..o bucatarie de vara mica, veche, batrana..ati vedea un tei mare langa curte si o strada care acum e asfaltata..Ati fi dezamagiti de locul la tara..care nu mai seamana nici cu povestile si nici nu se aliniaza standardelor de confort normale..

Nici macar nu e nevoie sa inchid ochii ca sa chem amintirile si locurile pe care le stiu asa cum ele sunt si vor fi mereu in mintea mea: o curte imensa, fara prea multe fire de iarba gratie jocurilor de fotbal si bobocilor de rata..cateva flori, salvate de tipetele amenintatoare ale bunicii..culmile inaltate cu haine proaspat spalate de culori si marimi diferite..o prispa imensa..cu o poarta greu de impins, care imi ajunge mai sus de mijloc..livada..mare, cu atat de multi corcodusi..un pod in care imi era frica sa ma urc pentru ca era mult prea sus..un tei sub care doarme Labuta..primul din generatia cateilor cu numele Labuta..un soricar negru cu o ureche alba primit de la Dida Floarea..sora bunicii..sau ma rog, Dido Fa cum ii spuneam..trece pe la noi cateodata, opreste caruta cu calul ala mare si alb,Dan, care stim noi ca e cam nebun..si ne uitam prin gard la el.

care noi?pai..noi suntem trupa de 6 verisori..cei mari:adina,alex si eu..cei mici:victor,ruxi (sora mea cu 5 ani mai mica) si irina, cea mai mica..

toata ulita e a noastra..fitele de copii de bucuresti dispar cam a doua zi dupa sosirea in garnizoana..stim deja ca o sa stam toata vara acolo dar suntem prea bucurosi deocamdata sa alergam in poiana de la capatul satului..toti verii si copii cu care ne jucam an de an se aduna acolo..si zilele incep sa curga desi timpul ai zice ca se opreste in loc..

dimineti cu ordinea si treburile din curte..vesnicul cules al corcoduselor pe care il uram profund..cataratul regulamentar in copaci si furatul de pepeni din propria curte..fara stirea bunicii..somnul obligatoriu de dupa amiaza, mascat in hohote de ras sa nu ne auda mamaie..

dupa amiezi cand asteptam capra..sau mers la garla, tentativele esuate ale baietilor de a prinde peste cu perdeaua din usa casei pe post de plasa…masa de seara pe o masuta mica de lemn,cu trei picioare..scaunele in functie de varsta fiecaruia dintre noi..si apoi jocurile la poiana..de unde doar noaptea ne izgonea incet..

In ultima vara am inaugurat discoteca la poarta casei..a fost nevoie doar de un casetofon si de cateva casete la moda: La Bouche,Casablanca..un bec montat pe stalp..si dans..tin mintea ca sub tei, parintii si unchii se amuzau pe seama noastra si a idilelor noastre cu parfum de 8-9 ani..

Cum pot sa cred ca toata lumea asta plina de culoare nu mai e?cum pot sa cred ca a disparut o data cu bunica,intr-un an, la inceput de vara?cum pot sa ma uit si sa vad ca nici ulita nu mai are praful care ne placea..si florile de musetel pe santuri?..si nici tiganca batrana de langa noi nu mai traieste..ne ghicea in bobi cand vin sa ne vada parintii..si unul cate unul, batranii ulitii au luat drumul bisericii..si au lasat pustiita o ulita.un sat. 

Imi e greu sa ma intorc in locul in care nimic nu mai e ce a fost..au plecat de acolo bunica,copilaria noastra si tineretea parintilor,au plecat dupa amiezele cu haine de duminica, cosnita cu piscoturi, compotul de visine, mancarea bulgareasca si untul batut de bunica in putinei..dupa amiezele la Vede, la poiana, haloween-ul inventat de noi in prima vara, furatul de porumb de fiert..jocurile de-a v-ati-ascunselea si povestile infricosatoare noaptea.

Cu toate astea ma bucur ca nu mi-am trait copilaria intre betoane..si ca am curajul sa regret un colt plin de praf dintr-un sat,aproape de oltenia..ca bunicii mei au mers desculti si si-au aparat si muncit pamantul intr-un mod in care eu nu stiu sa apar si sa iubesc nimic. ca au fost oameni cu o inteligenta care, nemasurata in IQ, stia sa citeasca oameni si sa descurce itele problemelor de viata..si de moarte.

Eu..copilul de la oras..sunt prima generatie incaltata din familie..m-am nascut in oras si am invatat sa ma descalt doar in vacante, la tara… dar oare am invatat sa pastram inteligenta si spiritul bunicilor?oare purtam in genele noastre si in modul in care noi gandim ceva ..macar un strop din bunatatea, inteligenta si valorile lor?si din dragostea lor pentru ceea ce aveau:pamant,casa,copii,parinti,rude..sat.

….viata e tot..viata e tot ce ne-a fost daruit..

…Romania, te iubesc. Spa la Targu Mures. august 19, 2009

Conceptul de spa era departe de mine,parea fitos, prea luxos si mult prea costisitor.. pana weekend ul asta…

Am fost la Aqua Day Spa din Tg Mures..in cadrul Business Hotel…si sunt relaxata dupa un weekend cu fetele..si..cu greu am depasit barierele hotelului in cele 3 zile.

Accesul liber la sala de sport,piscina (cea mai perfecta piscina..in care m am balacit pana acum),jacuzzi,cateva tipuri de saune si dusuri diferite,baie turceasca..si posibilitatea de a plati masaje sau servicii de ingrijire corporala..well…e absolut perfect pentru un week end departe de lume,un week end cu dedicatie speciala pentru fete ..si ca bonus, reteaua desi prezenta, nu ii ajuta pe ceilalti sa te sune..nu prea esti in aria de acoperire,lucru pe care cu iertare, l-am considerat ca bonus …aa..v-am spus in fiecare sala a spa ului este muzica de relaxare si nici o soapta (meloterapie)?..sau ca in fiecare tavan poti vedea luminite care incet incet isi schimba culoarea..si te relaxeaza (cromoterapie)?

Mai adaugati un orasel mic, cu preturi mici si oameni extraordinar de calmi si amabili, cu o impletire ciudata intre maghiara si romana,incat nu poti fi sigur cu cine vorbesti, distanta de doar 50 de km pana la Sighisoara..sau chiar cetatea medievala din Tg Mures (de care eu am aflat la intoarcere)…cred ca poate fi un week end foarte frumos!

aa…si in cazul nostru, efortul depus in piscina si sauna…s-a topit intr-un ecler in ciocolata devorat la miezul noptii..:P

HAVE FUN!

www.aquadayspa.ro

PS: nu va ganditi ca preturile sunt mari…2 nopti de cazare,intrare la spa si mic dejun sunt ceva mai putin de 2 mil de persoana.

Tips&tricks:

Tg Mures: pt oferta de cazare sunati la hotel, e mai bine:)…si la nevoie pot face si camere de trei .

Sighisoara: …pentru un moment de liniste…si un fresh sau o prajitura cu fructe va recomand cofetaria Casa Cositorarilor (www.casacositorarilor.ro, au si pensiune) …pentru o masa copioasa, incercati restaurantul din curtea interioara Hotel Sighisoara…au ciorba de fasole in pita..si multe alte mancaruri delicioase..si daca vreti sa ramaneti peste noapte..Casa Epoca… www.casaepoca.ro..un loc extraordinar.pur si simplu.

se anunta weekend cu fetele august 13, 2009

…. de cativa ani, am infiintat weekend ul obligatoriu cu fetele..care fete?noi 3..aceeasi gasca de vreo 20 de ani incoace, cu mici pauze. Si dupa ce anul trecut am recuperat in 2 week end uri la mare..spre disperarea jumatatilor masculine..anul asta am schimbat directia catre spa.

unde? Targu Mures…. la Aqua Day Spa , pentru un weekend de poveste, cu rasfat in piscina sau jacuzzi, la masaj sau in sauna..si o vizita la Sighisoara, sa ma mai minunez odata de frumusetile locurilor…

voi reveni cu povestiri din cel mai tare weekend al verii..presimt ca asa va fi