doamna de fier mai 10, 2012

Margaret Thatcher – un pumn de fier intr-o manusa de catifea. The Iron Lady. O femeie care a scris istorie si care a deschis o lume pentru multe alte femei.

Margaret Thatcher:

Watch your thoughts, for they become words. Watch your words, for they become actions. Watch your actions, for they become habits. Watch your habits, for they become your character. And watch your character, for it becomes your destiny. What we think, we become. My father always said that. And I think I am fine.

You don’t tell deliberate lies, but sometimes you have to be evasive.

I may be persuaded to surrender the hat. The pearls, however, are absolutely non-negotiable.

It used to be about trying to do something. Now it’s about trying to be someone.

A person’s life has to mean something.

You can rewind your past as much as you like but you can’t change it.

 

vine vara.. aprilie 30, 2012

O simti in aer.Miroase la inceput ca iarba verde, noua, proaspat tunsa.Apoi are miros de copaci infloriti, adie ca un vanticel de primavara si poarta culorile pantofilor scosi din dulapuri.Se transforma apoi in rochii colorate,incepe sa insereze pe la terase si aduce un val de liniste,de veselie si bucurie.

De cum suna de 1 mai deja planurile sunt facute.Sau macar lucurile devin spontane si vesele.Hai! ..unde?..oriunde!

Zile pe la munte.nopti pe la terase.idei..oo..prea multe pentru cate zile are vara.Parca totul se intoarce ca intr-o clepsidra si viata si veselia incepe sa curga in venele noastre.

Imi miroase a vara pentru ca imi e dor de ea ca de cea mai buna prietena.Ma bucur ca se apropie pentru ca stiu ca verile imi aduc bucurii si povesti, culoare si viata. Si, fara sa am idee despre ce o sa urmeze..am conturate zile la mare,seri lungi si oameni minunati, care imi umplu viata si gandurile. Si mai stiu ca vara asta o sa reusesc sa fug la mare fara prea mari pregatiri.Pur si simplu intr-o noapte.Si ca o sa ma intorc la Balcik.

Parca si eu ma trezesc dintr-o iarna lunga si geroasa..si incerc sa prind din zbor veselia celorlalti, bucuriile de moment si nebuniile de o clipa.Lucrurile alea care fac viata atat de vie.si reala.si spontana.

fara planuri.caut aripi. noiembrie 10, 2011

Dimineata de noiembrie, intunecata si golita de frunze aurii. Imaginea copacilor din fata biroului, din ce in ce mai sobri,pregatiti sa se imbrace in culorile inchise ale iernii.

Sentimentul ciudat de menghina si apasare,meteosensibil,evident.Guerilla si o muzica pe care o aud dar nu o simt.

O pagina de internet,mailuri,mormane de contracte.7 crizanteme colorate,mari,ce se incapataneaza sa imi zambeasca in nuante de alb,galben si mov.

Un cos mare cu fursecuri,primit cadou,care ma asigura ca e in regula,pot sa mananc tot.

Fara planuri.Puncte de suspensie in agenda.Conferinta tedx.Back to school week.Inceput de decembrie in Barcelona.puncte care unesc zile si saptamani, slalom printre aniversari,gandul la newsletterul ce anunta ski-ul. Si la casca de ski alba.Proiecte tot timpul.Sportul inghesuit in zile impare.

Sfarsitul de an nu se dezice niciodata. Mireasma de Craciun ma ingrozeste de la mare distanta,chiar si pe mine, cel mai infocat fan din toate timpurile.

Ca durerile de crestere, prin care trebuie sa treci ca sa te inalti cu cativa cm.La fel, si angoasele sfarsitului de an ma invaluie,devreme, o data cu primele decoratiuni si outdoor-uri ce sugereaza Craciunul. O data cu felicitarile pe care trebuie sa le comand pentru clienti,raportarile pe care le pregatesc si bugetul pe care trebuie sa il pregatesc cu grija,pentru cadouri.

Daca as putea sa ii scriu Mosului acum i-as cere o cutie mare,colorata,legata cu o funda rosie. Iar in ea sa imi gasesc linistea, care imi descreste fruntea, imi relaxeaza zambetul si imi calmeaza bataile de inima.Siguranta pe care pot sa o impart cu cei ai mei, caldura pe care pot sa le-o transmit si sentimentul ca eu sunt acolo, pentru ei.Si ca se pot baza pe mine.Si sa imi gasesc zambetul – luminos, care sa imi spuna ca sunt fericita si ca am dreptul sa fiu asa.Si ca nu trebuie sa imi fie teama ca asta se va schimba, pentru ca viata este o schimbare continua.Si ca voi bifa pe rand,toate problemele arzatoare.Iar eu pot sa fac asta zambind.

Inchid guerilla si deschid youtube.

Horia Brenciu – Lucruri simple

Lucrurile simple sunt de-a ajuns, nu imi doresc nimic in plus. Vreau si maine acelasi cer senin.Inima sa imi fie asa,ca un fulg palma ta. Pentru mine, nu ar fi prea putin.

Nu caut cuvinte greu de inteles.Nici multe motive, ca sa iubesc. Mie imi place orice zi care mi-ar putea zambi, dimineata, de langa perna ta..

http://www.youtube.com/watch?v=ABn4JSlr7Yo

instinct..si femei.si oameni.. august 17, 2011

nu am stiut niciodata daca al saselea sau al saptelea simt exista.nu m-au pasionat parapsihologia,fenomenele paranormale sau lucrurile cu talc si iz de mister iesit din comun.si nici daca poti sa prevezi sau nu viitorul sau macar prezentul.nu sunt suspicioasa si nu imi bat capul mai mult decat e cazul cu presupuneri si teorii.cred ca lucrurile pot fi simple si clare iar daca eu nu le vad, sigur unul din prietenii mei poate sa aiba o viziune obiectiva, care desi nu o sa imi placa, o sa fie probabil adevarata.

cu toate astea au fost momente cand ceva din mine mi-a spus ca nu trebuie sa am incredere.au fost momente cand am stiut ca lucrurile aparent oranduite nu se leaga.ca vorbele ascund mai mult decat trebuie si ca oamenii nu sunt chiar ceea ce par.desi se straduiesc.si ca privirile se muta de pe chipul meu catre alte chipuri atunci cand vorbele ar trebui sa spuna adevarul.

asa am invatat ca povestile cu feti frumosi sunt niste povesti,extrem de proaste si nerecomandate a fi citite minorilor.si ca lucrurile care par atat de perfecte,frumos glazurate,prea frumoase sa fie adevarate probabil ca exact asa sunt:fete morgana.

a trecut ceva vreme de la momentul cand instinctul meu mi-a spus ca lucrurile se intampla altfel decat cred eu.e un sentiment ciudat pe care il urasc atunci cand apare si in acelasi timp imi multumesc ca ma tine departe de oamenii care apar, cu diferite povesti si masti.

si atunci cand semnalul de alarma se declanseaza, timid, in mine, stiu ca e cazul sa caut..sa ma uit mai atent la detalii pe care le ignor, sa ma uit mai atent in ochii omului care imi vorbeste si sa pun la indoiala raspunsuri aparent complete. sa nu mai cred ca lucrurile evident sunt exact la fel cum le vad si sa ma pun la adapost de lucruri ce ar putea sa ma raneasca.

Poate rabdarea femeilor sau felul meticulos de a privi detaliile,capacitatea de a nu te minti singura sau pur si simplu experientele dureroase acumulate ma avertizeaza sa ma tin de parte de drumurile deja batatorite.

Iar atunci cand caut – puzzle-ul se aseaza, detaliile se impletesc si realitatea, indiferent cat de monstruoasa e se aseaza cuminte pe un carton de joc si vad caricaturile grotesti ale unor oameni fara coloana vertebrala.

Concluziile le impart cu atentie oamenilor dragi.Si ce nu ma poate lasa rece niciodata este capacitatea femeilor de a intinde o plasa de siguranta.De a intinde o mana,de a da un sfat, de a povesti o experienta similara,de a pune pe tava, in fata celor de langa ele,lucrurile intamplate si durerile lor. Cu incredere, cu o privire clara si cu concluziile la care au ajuns. Cu degajarea ca lucrurile merg mai departe, oamenii schimonositi de minciuni raman in urma iar ele isi vor trai senine, mai departe,vietile pe care le construiesc in fiecare zi.

Dincolo de toate aparentele, femeile se unesc atunci cand una din ele are nevoie.Si fac lucrurile sa fie simple,clare si usor de trecut.Ca pe niste povesti cu talc din care inveti concluziile si treci la episodul urmator.

 

tineri si nelinistiti mai 16, 2011

Tineretea nu tine de varsta.Nu tine de ani si de experienta.Tineretea e o stare de spirit pe care trebuie sa ti-o asumi, cu responsabilitate.Inseamna sa crezi si sa mergi mai departe.Inseamna sa te bucuri si sa o faci cu toata inima. Inseamna sa iti placa oamenii si sa comunici cu ei. Inseamna sa crezi ca cerul e limita si sa incerci sa o atingi – impreuna cu ceilalti.

Intr-o lume de oameni mari,intr-o lume in care 24 de ore sunt prea putine pentru toate lucrurile pe care vrei sa le faci;intr-un timp care fuge printre degete si care fura bucati din noi fara sa stim ..se creeaza momente de magie. Ca atunci cand 28 de tineri – profesionisti de altfel – isi potrivesc ceasurile si pleaca pentru un week end la Bran.

Asa afli ca exista alti oameni ca tine.Care gandesc si simt la fel.Care se bucura ca tine si care muncesc la fel de mult.Care au vise si care vor sa devina in fiecare zi mai buni.Oameni care iubesc comunicarea,oameni care lasa deoparte prejudecatile si care imbratiseaza lumea cu toata puterea.Si incearca sa o schimbe si sa ii descopere frumusetea.

Asa intelegi ca poti sa faci mai mult decat faci deja. Asa simti ca poti sa pui suflet, sa fii voluntar si sa construiesti proiecte impreuna cu oamenii de langa tine.Si ai certitudinea ca vor fi un manifest de creativitate si ingeniozitate. Asa descoperi ca exista locuri in care sefii nu sunt sefi, ideile se nasc usor si proiectele se pot contura la o discutie intre prieteni.

In doua zile poti sa afli multe despre tine si despre ceilalti. Poti sa descoperi cat de simplu e sa ii inveti pe ceilalti sa citeasca pentru ca tinerii profesionisti citesc. Cat de usor poti sa ai access la o altfel de educatie – scoala IAA.Sau cat de aproape sunt de tine multi din tinerii industriei de marketing si comunicare.E un loc in care sa pui intrebari e ceva normal, si poti face asta alegand oamenii cei mai marcanti membri ai industriei (invitatul YP). E o lume care se construieste cu fiecare luna, cu fiecare proiect si cu fiecare an in care tinerii invata sa lucreze impreuna, in felul lor unic si entuziast, cu putine reguli si multe idei.Dar cu responsabilitate si vointa.

Nu e o lume mare. Dar e o lume careia ii apartii.

2010 in review ianuarie 2, 2011

The stats helper monkeys at WordPress.com mulled over how this blog did in 2010, and here’s a high level summary of its overall blog health:

The Blog-Health-o-Meter™ reads Wow.

Crunchy numbers

A Boeing 747-400 passenger jet can hold 416 passengers. This blog was viewed about 4,100 times in 2010. That’s about 10 full 747s.

 

In 2010, there were 29 new posts, growing the total archive of this blog to 71 posts. There were 14 pictures uploaded, taking up a total of 20mb. That’s about a picture per month.

The busiest day of the year was January 7th with 196 views. The most popular post that day was rezolutii de anul nou...

Where did they come from?

The top referring sites in 2010 were facebook.com, elzorab.blogspot.com, ro.wordpress.com, Google Reader, and WordPress Dashboard.

Some visitors came searching, mostly for cris manda, baloane colorate, crismanda, poze baloane, and poze cu baloane.

Attractions in 2010

These are the posts and pages that got the most views in 2010.

1

rezolutii de anul nou.. December 2009
2 comments

2

1 iunie de alta data.. June 2010
7 comments

3

Me,myself and I August 2009

4

omul cu trandafiri August 2010
2 comments

5

barcelona… December 2009
1 comment

I wish.. decembrie 31, 2010

Ai venit iar. Sunt in fata foii albe in care fac rezumatul la ce a fost..si planurile la ce va sa vie.Am citit cu atentie ce mi-am dorit anul trecut. Si stiu ca am uitat tot inainte de sfarsitul lui ianuarie. M-am luat cu viata si am pierdut firul care trebuia sa ma ghideze catre dorintele mele.

Ce imi doresc de la tine?

Sa imi aduci liniste. Sa imi dai timp. Sa ma lasi sa ma bucur si sa ma inveti sa pretuiesc fiecare zi. Sa imi dai dragostea celor dragi si sa ma asiguri ca o sa fie toti langa mine. Sa imi dai puterea de a sti ca lucrurile sunt in ordine, asa cum e atunci cand afli ca esti sanatos.Sa imi dai rabdare si sa ma inveti sa nu o mai pierd in fiecare saptamana.

Sa ma lasi sa dorm – somn fara vise care sa ma linisteasca in zilele grele.Sa imi aduci oameni noi. Sa imi cunosc dragostea. Sa descopar locuri noi – locuri la care visez de luni de zile. Sa imi aduci multe weekenduri fara griji si clipe de relaxare. Cu prieteni.Sa imi aduci puterea sa fac lucrurile sa se intample.Si curajul sa imi vad proiectele in derulare. Sa imi dai multumirea lucrului bine facut.Si pasiunea pentru ceea ce imi place.

Sa imi dai intelepciunea de a face alegeri.Si curajul de a le pune in practica. Sa imi dai libertatea de a fi un “eu” mai bun.

Si sa imi aduci in sfarsit cursul de ikebana.Si bucuria fiecarei zile.

ce urmeaza dupa punct? decembrie 19, 2010

Oare cum stii sa pui punct? Cum reusesti sa te desprinzi, sa separi ganduri ?Oare cum inveti sa lasi lucrurile in urma..si cum inveti sa inveti din ele?

Cum inveti sa traiesti pastrand doua imagini diferite in care sa te regasesti? Si cum inveti cum sunt oamenii?Sau cum inveti sa te ridici mereu…si cum iti dai seama ca viata inseamna altceva decat ceea ce faci tu in fiecare zi?

Amza Pellea spunea ca “la un colt de strada m-am intalnit cu viata”…Si daca ai ochii inchisi?Si daca ratezi momentul?Si daca crezi in importanta efemera a lucrurilor care te guverneaza zi de zi?

Si cum te intorci la lucrurile care iti plac..sau cum stii care sunt lucrurile care iti plac daca nu ai niciodata timp?

Si cum faci sa opresti timpul si sa gusti un moment..o clipa..un minut de liniste si de viata?Si cum faci ca toate lucrurile sa fie firesti,simple, dragi?

In jur e o lume nebuna.O lume guvernata de reguli si perceptii carora trebuie sa te supui, daca vrei sa mai ramai in joc. Un joc pe care nu il vrei, dar ti l-ai asumat si nu mai poti da inapoi. E o lume care alearga..

cum faci sa pui punct?si cum faci ca dupa punct, sa ai o viata care sa iti apartina?pe care sa o gusti…sa o simti..sa o traiesti…sa iti bucure simturile..

ce urmeaza dupa punct?si cum faci sa nu incepi cu “de la capat..”?

 

cei ce vor fi. septembrie 30, 2010

Unii din ei sunt aici de cand ma stiu. Altii mi-au aparut in cale mult mai tarziu.Cumva, itele destinului s-au incurcat si au ramas aproape de mine. Unii sunt aproape si departe in aceleasi timp.Dar stiu ca un telefon poate sa ii aduca langa mine.

As vrea sa spun ca ii cunosc atat de bine incat pot sa le ghicesc reactii sau ganduri. Dar nu e asa. Timpul i-a schimbat pe fiecare, chiar daca lucrurile pe care le stiam despre ei sunt tot acolo. Daca ii privesc vad povesti care se scriu, cu alte litere si alte intorsaturi. Si ma gandesc ca voi fi norocoasa daca voi putea sa le vad mai departe urcusurile,coborasurile, bucuriile si greutatile..

Imi aduc aminte visele lor din liceu.Si ambitiile din facultate. Le stiu dorintele cele mai mari…si imi aduc aminte acum cum visele lor mari s-au transformat in firme,proiecte,calatorii,joburi interesante,in familii, in vieti frumoase si asezate, in copiii ce vor sa vina, in nunti ce se pregatesc, in zile ce trec,una dupa alta, purtandu-i mai departe in tot ce si-au propus.

Imi sunt dragi fara sa stiu cateodata de ce. Poate pentru ca sunt aici de multa vreme si pentru ca sper ca vor ramane. Poate pentru ca fiecare are o alta reteta despre cum se traieste viata. Si pentru ca fiecare are o alta parere si un alt mod de a o exprima. Sau pentru ca invat de la ei de fiecare data cand ii vad. Pentru ca fac lucruri interesante, povestesc lucruri pe care nu le stiu si aduc mereu ceva nou. Si cateodata, imi sunt dragi pentru ca pun cele mai incomode intrebari intr-un mod atat de direct, incat ma fac sa imi dau seama ce vreau cu adevarat.

ganduri de toamna.. septembrie 6, 2010

Port cu mine amintirile toamnelor de altadata: pline de speranta, de iubiri sau de amintirile verilor pline de culoare..

E toamna iar..desi nu recunosc. Si am amintiri dintr-o vara ce s-a trait cu jumatati de masura, parca fara mine..Si un val m-a aruncat pe mal, in prag de septembrie, fara sa ma pregateasca pentru frig si dor.

E inceput de septembrie si ascult Laura Pausini. Imi planific ordinea din birou si ma gandesc sa fac odata colajul cu fotografii din colturi de lume, pe care il tot gandesc de cativa ani.. Si sa imi cumpar un ghiveci mare cu crizanteme, sa imi bucure zilele de munca. Nu as putea spune daca mi-e bine sau rau dar sigur imi e mai bine si mai dor.

Mi-e dor de oamenii minunati din viata mea pe care ii gasesc din ce in ce mai ocupati, incarcati de proiecte, de planuri, de vise implinite in doi sau in trei..Mi-e dor de cafelele cu fetele sau serile  tarzii ce s-au mutat de pe canapea pe skype. Si mi-e dor de o zi de duminica, putin innorata, cu pulovere groase si lungi, o ceasca de ceai si o lunga lunga dupa amiaza cu fetele..

Pana atunci..culeg clipe din vietile celor dragi. Fur cate o seara cu unchii preferati si ma uit cu ochi mari la ridurile ce s-au asezat pe chipurile lor in ultimii ani. Si imi dau seama ca sunt dintotdeauna langa mine dar nu vor fi pentru totdeauna. Ma intorc la miscare si  ma tarasc spre orele de aerobic.. Si imi inchipui ca o sa fac progrese si o sa invat sa joc tenis, intr-un final.

Inceput de septembrie..altfel decat il stiam dar mai bun decat altadata. Cateva raze de soare, parfum de tuberoze si o noua saptamana la picioare…Si o vacanta care scoate capul din agenda, intre multe evenimente si proiecte..

creta – bucuresti august 20, 2010

miercuri : am ajuns in sfarsit pe plaja, cu pretul a catorva ore in minus de somn.

Sezlonguri putine, o plaja mica, intre stanci..Marea sarata dar limpede. In dreapta o familie de rusi. In stanga un grec si o indonezianca, si copilul lor de 2 luni jumate.Poveste de dragoste nascuta la malul marii cu un an inainte, transformata intr- o familie peste an.

Leneveala, soare, crema de plaja, soare iar..inot.inchid ochii.aud valurile.. e asa de bine pe plaja.

dupa 2 ore telefonul ma cheama la apel si ma intorc la vila. Plecam, intre fete, la Heraklion.. E cazul ca inlocuim bluzele distruse de vin la venire. 30 de minute, muzica tare, marea pe dreapta, soarele arde cam tare.. Parcam undeva pe langa port si incepem sa acceleram vizita la magazine pentru ca se apropie siesta lor..

Cam fara chef de cumparaturi, ma sacrific totusi si gasesc cateva lucruri interesante. Apoi dam o tura intr-un fel de piata, pentru suveniruri. Dupa amiaza ne intoarcem acasa si poposim la umbra, umilite de un fel de insolatie. Apoi piscina, leneveala pe terasa.. Masa de seara si ultima plimbare in Koutouloufari ( satucul traditional de langa Heraklion). Vin urmatorii invitati ai vilei…E timpul sa fac bagaje. Dar prefer sa mai lenevesc pe terasa si intr-un final adorm.

JOI dimineata: ma asez la piscina, inot si ma gandesc la ce ma asteapta in restul zilei. Pe la 11 avem intalnire cu fotograful pentru o serie de poze mai profesionale, pe malul marii. Evident, din motive tehnice sau nu, intarzie cam 2 ore asa ca fac poze sub presiunea cronometrului. NE intoarcem la vila si in 10 minute trebuie sa finalizez tot bagajul si sa ma pregatesc de drum, altfel pierd zborul.

Ajung in timp util la aeroport, ma feresc sa ma apuce plansul si ma incearca parerea de rau ca trebuie sa plec…inapoi,acasa.

In avion vad un exemplar din specia pitzi. Ma amuz gandindu-ma ca au ei si fauna locala. Zbor cu escala foarte scurta la Atena, am timp sa trec dintr-un avion in altul si ajung la Bucuresti mai repede decat ma asteptam.Pitzi era de fapt de romanica, fir-ar sa fie.

Ma asteapta un prieten la aeroport. MA bucur ca nu mai vorbesc franceza pe care oricum nu o mai inteleg. HOme sweet home..20 de minute cu ai mei si ready for party. IAA YP – No concept party! e asa bine sa termini vacanta cu o petrecere:)

povesti cu feti frumosi august 2, 2010

Cateodata destinul incurca si descurca ite..si face oameni sa se intalneasca, sa se priveasca doar o data si sa fie unul pentru altul pentru totdeauna.

cel putin asa spun povestile cu feti frumosi si nunti de trei zile si trei nopti..

… in week-end am fost la o nunta pe care am prevestit-o acum 3 ani..si pe care am asteptat-o cu bucuria lucrurilor minunate, intamplate celor dragi..

am savurat anul trecut toate detaliile minutios puse la punct ale cererii in casatorie..iar sambata m-am bucurat sa le fiu alaturi atunci cand au spus da, unul altuia..pentru cine stie a cata oare.

Si a fost nunta mare, cu miri frumosi, colegi de liceu, prieteni buni, amintiri de demult, dansuri, furat mireasa si valsul mirilor.. Si a trecut parca intr- o ora intreaga noapte..

Dar daca e ceva ce mi-a ramas in suflet e povestea lor si cum s-au intalnit..

Fiecare dintre ei trebuia sa ajunga la un pelerinaj la o manastire.Ea s-a hotarat in ultimul moment. El ..era cap pe ce sa nu mai ajunga. Intr-un final s-au intalnit acolo…si ceva din fiecare a ramas celuilalt. Au trecut trei saptamani in care nu au stiut cum sa dea unul de celalalt. Pana cand, preotul care a organizat pelerinajul, i-a invitat la o slujba speciala..Si acolo s-au intalnit din nou. Si de data asta, au avut grija sa faca schimb de numere de telefon.

Acelasi preot i-a cununat sambata, dupa 5 ani in care si-au demonstrat unul altuia ca sunt suflete pereche..sau jumatati perfecte.

Si le doresc, ca in toate povestile, sa traiasca fericiti si sanatosi, pana la adanci batraneti.

Casa de piatra, domnule si doamna Sasalovici!

sara per che ti amo.. iunie 24, 2010

Zambesc in mod inexplicabil de dragul lucrurilor ce vor veni.. Nu le cunosc si nu mi le pot imagina decat in cateva clisee devenite clasice: un buchet de flori, o poveste cu fluturi in stomac sau o stare de fericire independenta de lipsa orelor de somn..

Ascult Sara per che ti amo, imi amintesc de cei mai frumosi miri pe care i-am vazut si nunta lor..ca o poveste ce o sa tina inca o suta de ani..Ma gandesc la zambetul prietenelor mele, lovite de Cupidon si imprastiate in cele 4 zari..si ma gandesc ca da..magia exista. si chiar si dragostea exista desi ma incapatanez zilnic sa o ignor, sa o detest sau sa o pun la indoiala.sa o critic si sa o pun la incercare.si sa ii pregatesc capcane sau lungi perioade de verificare inainte sa o accept, cand va sa fie..

Dar ma uit in ochii prietenelor mele si stiu ca intre planurile mele si zambetul lor e nevoie de multe ori de o scanteie..sau de cateva saptamani ca zilele sa para altfel, orele de somn sa nu mai fie obligatorii si universul sa treaca voluntar de la singular la plural.

Vietile celor din jur se impletesc in doi, cresc povesti de zi cu zi, creeaza iluzii si rezolva probleme.Iar eu ii privesc cateodata cu un ochi critic, altadata cu dor, pentru ca nu mai sunt doar ai mei..

Si poate ca povestile frumoase sunt cele care indura rutina,anii,copiii,problemele, mai mult decat fluturii, povestile de hollywood terminate in regrete.

Povestile de zi cu zi sunt poate cele reale.Adevarate.Pentru toata viata.

Sa ii dam Cezarului ce e al Cezarului..Dilema veche are cuvantul:

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/despre-iubirile-fericite

oare ce va fi? mai 10, 2010

Nu stiu daca e de vina vara de afara…dar am sentimentul ca lucruri noi,lucruri pe care mi le doresc sau care ma vor lua prin surprindere vor aparea in urmatoarele luni…

..pana la urma, totul se poate intampla..

viata iti ofera infinite posibilitati..priveste-te intr-o zi in oglinda, gandeste-te la ce a fost, la ce este si gandeste-te ca azi poate sa inceapa viitorul.sansele apar sub diferite forme…si nu stii niciodata unde duc.

Week-end ul asta am incercat sa imi ies din propria carapace si am facut lucruri noi…am cunoscut oameni noi si am ascultat povesti…am ascultat chiar si o chitara si cantece de munte..am citit.am dormit. am stat cu cei dragi.am inceput lucruri noi, pe care imi propusesem sa le fac si le-am amanat la infinit..

Invat sa ma intorc in mine…si invat sa ma bucur de lucrurile care se intampla..sa renunt la sabloane, la temeri, la ganduri si sa privesc cu curiozitate spre nou. spre altceva. spre tot ce se intampla.

Afara miroase a vara..Copacii sunt mai verzi ca oricand si mi-e dor de bucuriile simple.

opriti valsul.. aprilie 9, 2010

Nu stiu sa dansez in doi. Nu imi ies pasii si imi este imposibil sa ma las condusa..  Si zi dupa zi, ma trezesc inlantuita intr-un vals ai carui pasi nu ii cunosc, trebuie sa ii invat din mers si sa ma adaptez unui ritm care nu este al meu.. in timpul asta vietile celor din jur se schimba..intr-o zi sau intr-o luna. Ma uit uimita cum inainteaza in directii cateodata diferite de planurie lor..sau altadata merg incet si sigur catre lucrurile pe care le-au visat.

Vad cu ochii altora viata mea si vad ca imaginea din exterior reflecta ritmul  si goana in care traiesc. Punand totul pe mai tarziu, bucurandu-ma mai putin si mai rar,  simtind tensiunea constanta din umeri si gandurile de fiecare zi si de fiecare data scadenta.

As vrea sa opresc ritmul. Sa opresc pentru putin timpul tuturor. Sa incremeneasca totul pentru a avea ragazul necesar sa respir un pic mai mult, sa fac ordine in ganduri si proiecte, planuri si situatii de urgenta. Si apoi sa apas play. Si sa zambesc simtind ca totul se intampla intr-un ritm usor mai lent, ca sunt mai pregatita si mai putin haituita de tot si toate.

Din pacate nu primesti butoane de stop, cel mult poti invata sa ti le construiesti. Ca exercitiu pot sa incep vineri seara. Sa fac doar ce vreau pentru 2 zile suna raiul pe pamant dar incurca teribil planurile si ritmurile celor din jur.

Asa ca revin la vals. Trebuie sa invat cumva sa dansez vals, intre toate lucrurile care imi ocupa mintea, agenda si imi ofera cu atata nonsalanta tensiunea zilnica. Si sper ca dupa multe exercitii si repetitii, sa pot sa gasesc zambetul si relaxarea de a intelege ca in fiecare zi fac ceva nou, dar nu am rabdare sa constientizez asta.

Vreau sa gandesc de fiecare data totul, sa privesc relaxata la ce e in jur si sa renunt la tot ce inseamna prejudecati si conceptii predefinite, sabloane construite cu scopul de a ma ajuta in lipsa mea de timp…dar care imi rapesc de multe ori exact bucuria de a descoperi ceva nou.

As vrea sa spun cand vreau sa incep..si cand imi propun sa termin.Dar adevarul e ca nu mai vreau sa planific.

leapsa.. martie 18, 2010

Am primit si eu leapsa..

Zodia: rac… capul in nori si privirea inainte.sau inapoi.

As vrea: sa ma bucur..de tot.

Pastrez: amintiri.

Mi-as fi dorit: sa fiu mai curajoasa.

Nu-mi place: cand lucrurile nu ies cum vreau eu

Ma tem: de esec

Aud: doar o parte.si de multi ori ce vreau.

Imi pare rau: cand lucrurile se termina.

Imi place: sa ma incalzeasca soarele, sa simt marea aproape, sa merg desculta pe nisip, sa citesc o carte, sa am un brat de lalele, sa petrec timpul cu oamenii dragi, sa ma bucur de lucruri mici.

Nu sunt: power puff girl.dar mai incerc.

Dansez: in fiecare zi, in camera mea.

Niciodata: niciodata sa nu spui niciodata;

Par: cateodata aroganta sau prea independenta.altadata un copil.

Plang: de dor.si atunci nu stie nimeni..

Nu-s intotdeauna: puternica.

Nu-mi place la mine: ca ma iau prea in serios.

Sunt confuza atunci cand trebuie sa imi dau seama ce vreau.

Am nevoie: de oameni.si de dragoste.

Ar trebui: sa fiu mai relaxata decat sunt acum.

Sa o preia cine vrea…