sa nu ma lasati sa iubesc. martie 29, 2012

Sa nu ma lasati sa mai iubesc.

Sa ma treziti inainte sa apuc sa ma ridic pe varfuri, gata sa ating cerul de bucuria unui suflet pe care l-am gasit.Sa imi deschideti ochii mari sa vad omul si nu povestea.Sa disting faptele de vorbe.Si sa ascult.Sa ascult cuvintele,ezitarile si indoielile care pornesc din adancuri.

Sa ma zguduiti catre realitate ca sa evit sa cad iarasi, cutremurata de lucrurile pe care le aflu si prapastiile care se nasc in mine.

Sa nu ma mai lasati sa iubesc alti oameni.Imi sunt destui cei din jur, atat de multi cat sa imi umple viata si atat de putini cat sa ii tin aproape.Imi e suficienta viata mea.Imi sunt suficiente privirile aruncate in treacat,zambetele din fiecare zi si iubirile de pe ecrane de cinema.Imi sunt suficiente riscurile pe care altii si le asuma intinzand aripile catre iubiri caraghioase.

Eu nu mai vreau sa iubesc. Imi e de ajuns viata si oamenii care sunt deja aici.Sa inchideti voi usa si o data cu ea sa tineti acolo povestile de carton in care m-am incapatanat sa cred.

La vita e un giocco.Ride chi vince.

1 iunie de alta data.. iunie 1, 2010

Azi mi-am amintit primele zile de 1 iunie..

In clasa a doua am reusit chiar sa nu plang, atunci cand am spus poezia.

La 5 ani am primit cel mai frumos carucior pentru papusi: albastru inchis, cu roti albe si maner metalic..Asa si eu si mama urma sa avem carutul si bebelusul de care sa avem grija.

In clasa a 4 a de 1 iunie nu puteam sa mananc dulciuri pentru ca aveam oreon.In clasa a doua  de 1 iunie am mancat prima oara twix – era o super reclama la televizor.

Prin clasa a 6 a am primit multe carti. Si “Print si cersetor” printre ele.

In clasa a 5 a am avut cel mai trist 1 Iunie. Bunica a murit. Si au fugit verile cu miros de pepene galben, cu dupa amieze la scaldat si dimineti in livada.O lume a disparut atunci intr-o zi. Au trecut 15 ani de atunci si mi-e dor din cand in cand de o lume care exista doar in amintirile mele si ale celor cu care mi-am petrecut verile de atunci. Macar o data pe an, imi aduc aminte de copilul de atunci si ma gandesc ce i-as spune bunicii daca pentru o clipa as avea ocazia sa o vad. Si tot copilul din mine crede cumva, ca dincolo de orice explicatie logica sau rationala, bunica e undeva si a vazut toti anii care au trecut de cand ne-am despartit.

Azi e 1 Iunie si m-am trezit la 5,30 pentru a evita traficul grevist. Am deschis biroul ce mirosea inca a dimineata, am aruncat o privire unui buchet de margarete galbene. Afara e frig, chef de munca nu am…si mi-e dor de o zi cu soare, in care altadata jucam coarda si purtam fustite colorate asortate cu genunchi juliti.

Azi, in ciuda durerii de gat, am sa copiez ideea unui prieten si o sa mananc o vafa. pentru copilul din mine, care inca mai exista si care refuza sa se dea batut atunci cand totul pare gri.

La multi ani copii

baloane

ganduri pentru Daniel februarie 8, 2010

Am citit zilele astea despre Daniel pe multe site-uri si am gasit randuri despre el pe facebook si messenger.

Comunitatile online au preluat si au dat mai departe mesajul simplu al unui care nu vrea decat sa traiasca. Un lucru pe care de cele mai multe ori il neglijam, il uitam si il consideram prea banal pentru a fi luat in calcul.

Ma uitam pe albumul foto de pe site-ul lui si erau poze pe care fiecare dintre noi le are..Vacante, zambete, pasiuni, jobul..O viata de om si doi oameni umar langa umar. Si un copil care va veni in curand pe lume.

E adevarat..nu poti sa ajuti pe toata lumea.Si e adevarat ca zilnic se intampla sa vezi atat de multe situatii limita cand oameni au nevoie de oameni pentru a se bucura de zile, de viata, de soare..

Dar ..daca m-as pune in locul femeii care se afla langa Daniel astazi…as simti diperarea de a mi dori sa treaca timpul pentru a-mi vedea copilul prima oara si ura ca timpul poate sa il ia de langa mine pe cel pe care il iubesc. Daca m-as pune in locul lor, nu stiu cum as reactiona spaimei ingrozitoare ca zilele pot sa treaca si ca sfarsitul poate fi aproape.

Viata e tot ce ne-a fost dat..Iar pentru Daniel viata ar putea avea culoare, zambet de copil, caldura unui camin si cu siguranta..puterea de  a se bucura de fiecare din lucrurile mici care ne inconjoara.

Imi doresc sa il ajut pe Daniel..asa ca incep licitatia pentru oricare din articolele de pe blogul meu. Daca cineva poate sa ofere o suma cat de mica in conturile lui Daniel, vom reusi sa oferim viata.si timp.si bucurie.

EUR: RO72BTRL06404201F02712XX
RON: RO57BTRL064013HAF02712XX
Cod SWIFT/BIC: BTRLRO22

povestea lui Daniel o gasiti aici.

http://danielraduta.ro/

invatand de la ceilalti.. noiembrie 16, 2009

Mi-am petrecut week end ul intre prieteni, incercand sa fac totul sa fie vesel, frumos si special..sau macar sa aiba izul serilor frumoase si friguroase de iarna.

Am povestit si mi-au povestit lucruri care se intamplasera… si am ascultat cu urechile ciulite toate noutatile din ultimele saptamani.

Fiecare dintre ei avea o poveste: contracte noi semnate, temeri, incurcaturi cu acte, planuri de nunta, vacante de stabilit, shooting-uri de facut..Sunt uimita cum viata da fiecaruia un rost si alt drum  si cum drumurile pe care altii merg pot sa fie modele sau lectii pentru cei care au ochi sa vada si urechi sa asculte.

Mi-am admirat sincer prietenii pentru modul in care iau unele lucrurile asa cum sunt si se lupta sa le dea o nuanta pozitiva. Si pentru felul in care isi asuma cu umor “mea culpa”, povestind lucrurile pe care le-au invatat cu o nonsalanta care pe mine ma frapeaza..pentru ca inca imi e greu poate sa imi asum public vina sau esecul unor lucruri pe care le-am trait.

Ma uimesc continuu cum doi oameni, umar langa umar, pot sa faca o gramada de lucruri interesante si pot sa accepte provocare de a crea impreuna un camin..cu gandul sa fie pentru toata viata.

Si caut in cei din jur entuziasmul si bucuria pentru ceea ce fac. Le caut pasiunile, spontaneitatea..si in acelasi timp ador serile in care un scrabble sau o sticla de vin aduc zambetul pe buze..

Nu cred in oameni perfecti care pot face totul, in fiecare latura din viata lor, exceptional. Nu cred ca exista asa ceva..Dar stiu ca exista o lupta continua sa faci totul bine, o continua negociere cu tine, oamenii din jur si lucrurile care apar..Si un echilibru pe care il ai incercand sa faci toate lucrurile acestea.

 

 

locuri aglomerate in bucuresti.. noiembrie 2, 2009

Am incheiat saptamana intr-un mod feeric: predand laptopul, cheile si biroul pe care mi am tocit coatele si nervii..

Am iesit sa ma relaxez cu colegii in Eleven, cu gand sa dansez si sa ma indulcesc cu o licoare bahica..dar lucrurile nu sunt intotdeauna asa cum te astepti..Asa ca in loc sa ma las dusa de valul alcoolului, am sfarsit prin a ma minuna de fauna considerabila care isi etala penajul si isi marca teritoriul in jurul meu..

Ca o concluzie: intre animal planet si un club de fitze din capitala..nu e nici o diferenta. Am fost la fel de mirata si de straina de fenomenul de masa la care eram supusa..Siluete de top modele, prea frumoase si prea inalte..insotite de domni prea batrani si prea la costum.. Haine prea la moda si prea ostentative..Priviri incrucisate, aruncate de la inaltimea ifoselor date de grosimea portofelului..

Am tras pentru a mia oara concluzia superficialitatii de care suntem inconjurati si m-am jurat sa ma intorc in cluburile alea oarecare, in care oamenii te mai calca pe picioare, dansand la gramada, fara sa le pese prea mult de hainele si teritoriul tau.marcat sau nu.

Apoi..sub imperiul toamnei si mai ales frigului care s-a lasat peste serile si diminetile mele, am serbat sambata cu clatite, o plimbare la noutatea suprema si absoluta a tuturor cartierelor : AFI Cotroceni..si apoi un film vazut de sub plapuma intr- o seara declarata “pijama party”..

Duminica s-a tarat foarte greu de sub plapuma calduroasa…Asa ca am parasit week-end cu plase multe si colorate, dupa un dezmat de cateva ore in care victima mea si a ruxandrei a fost portofelul meu..si am incheiat seara cu o prietena draga si un loc de suflet.

Cateodata nu ai nevoie decat de o cana de ceai..si un loc ca Green Tea..dar neaparat de o prietena buna, ca a mea.. Si iti aduci aminte tristetile, bucuriile,sperantele, spaimele..si gandurile bune si frumoase..Exista oameni care indiferent cat de greu le este, reusesc sa fie mereu buni si frumosi, speciali…verticali..si mereu gata sa lupte chiar daca uneori lupta e mai mare si mai grea decat ei..Si eu sunt norocoasa ca am astfel de oameni aproape.

langa dunare.. octombrie 21, 2009

Mi-am petrecut week-end ul intr-un loc care imi e drag de multa vreme..dincolo de Orsova, langa Portile de Fier, Dunarea are culoare, granita e atat de aproape..si linistea te ajuta sa iti auzi gandurile..

Toamna a tinut mortis sa ne aseze langa gura sobei, cu un ceai intr-o mana si o carte in cealalta..Frigul ne-a anulat orice planuri de a trece granita si a lua masa la vecinii de peste Dunare.

Dar am avut timpul necesar sa ascult cd-urile pe care le adusesem de acasa, pentru ca de Melody Gardot v-am povestit deja..Si am ascultat si Iris, daca tot le-am ratat concertul..Am terminat ultima carte de la Tango, Cele mai frumoase iubiri..Si am simtit usurarea ca nu mai simt durerea pe care oamenii care au pus umarul si sufletul intre pagini o simt. Am simtit ca nu am regrete..am doar amintiri pe care e bine sa le las acolo unde sunt, intre lucruri frumoase, experiente si ani minunati.

Ne-am colorat zilele cu noua pui de catei, pe care i-am descoperit intr-o curte apropiata, apoi cu prajituri de casa si jocuri de remi.

Am reusit sa facem o plimbare lunga…pana la statuia lui Decebal..si asa am vazut si noi Dunarea, si soarele, si copacii..Toamna se simtea mai mult in aer, pentru ca frunzele erau inca verzi, ca niste redute care nu se lasau convinse sa abdice.

Pe drum ne-am oprit pentru o cafea la Pensiunea Septembrie…un loc unde trebuie sa stai daca ajungi atat de aproape de Portile de Fier si vrei sa iti bei dimineata cafeaua en tete a tete cu Dunarea..si peisajul.

A fost un week-end lung, friguros, intr-un loc binecuvantat de ape si de oameni. Am impartit ceaiurile si dulciurile, discutiile in doua limbi diferite, conceptiile total diferite despre viata si ce ne dorim, cum traim si ce nu facem, de ce nu facem si de ce nu ne casatorim..Am dat explicatii, am dat cu subsemnatul..am indurat raceala si am plecat duminica acasa..obositi, ca dupa o lunga lupta cu alti oameni, alte generatii.. Si ca intr-un razboi care se dovedeste a fi crunt, am plecat fiecare mai inversunati in concluziile noastre.

cand iti doresti cu sufletul si mintea.. octombrie 13, 2009

Astazi ignor ploaia, frigul,vantul,toamna si tot ce poate sa insemne tristeste, lene si trandaveala pentru ca ma simt vie, puternica, norocoasa, implinita..Astazi am facut lucrul pe care mi l-am imaginat de o mie de ori, mi l-am dorit cu pumnii stransi, maselele inclestate, sufletul sangerand si ratiunea intrata in panica..Mi-am dat demisia.

Cateodata ceea ce ti se intampla in viata poate sa fie o frumoasa poveste de iubire..terminata prost. A fost la inceput entuziasm, tatonare, multa munca..apoi m-am indragostit, iremediabil. Am oferit din ce in ce mai mult pana am oferit pe tava tot ce stiam si eram.M-am atasat, implicat si am iubit cu pasiunea. Am invatat, crescut si dezvoltat..Dar la un moment dat, ceva in sinergia lucrurilor a mers prost..si incet incet lucrurile au luat intorsaturi si directii gresite. Sau doar dureroase. Oameni au plecat,oameni au venit. Si ca in orice poveste de iubire adevarata crezi in continuare in steaua ta, incerci sa rezolvi totul comunicand si punand sufletul..pana cand ceva sau cineva aliniaza planetele si intelegi ca totul s-a terminat. Si tot ce poti sa faci este sa maturi cenusa a ceea ce ai creat..sa stingi lumina..si sa pleci mai departe.

Am cautat punand in practica tot ce stiam ca poate sa ma promoveze ca om in fata unui nou angajator. Am facut la propriu pe dracu in patru ca intreaga omenire care respira aerul de langa mine sa inteleaga si sa capteze mesajul ca sunt in cautarea unui job care sa ma implineasca.

Si am incercat sa imi pastrez resursele in timp ce simteam ca ma duc la vale si ca o sa imi fie foarte greu sa ma mai ridic de acolo, o data ce moralul atinge fundul oceanului.

Daca mi-am propus?de o mie de ori..Am adunat obiective tangibile, dorinte rupte din suflet..si sperante cat sa umple o gradina de vara.

Si intr-un final..la inceput de iarna pasesc intr-un loc nou, un job nou si un domeniu necunoscut.Facand ceea ce stiu ca pot sa fac si ceea ce ma face sa deschid ochii si sa zambesc: marketing.

Si astazi pot sa scot din bolul meu cu vise biletul cu Brand Manager.De la 1 Noiembrie am implinit un vis. Imi raman toate celelalte si o dragoste mare.

septembrie nou.. septembrie 21, 2009

Am inceput toamna pe o plaja, langa o mare turcoaz.. Am citit si iar am citit..Am cautat adevaruri si liniste in cartile unor femei pe care le admir.Am vorbit la telefon cu femei care de fiecare data imi redau echilibrul si linistea si imi amintesc lucrurile simple si importante.

Am vazut marea..si apusurile de soare..si am hranit pescarusi pe un ferryboat oarecare. Am luat o gura de aer pe insula mica ..si m-am intors in furnicarul cenusiu cu sperante..Sperante care s-au facut tandari in dimineata cand am ajuns..

Am renuntat la ele ca la niste cioburi aducatoare de ghinion…si mi-am cautat echilibrul in vorbele si pe umerilor celor dragi. Si am ridicat putin capul..pentru ca am invatat sa intorc capul dupa soare..Si am cautat oameni dragi, zambete, saruturi..

Incet incet renunt la lucrurile fara de final care ma inconjoara, ma agita si ma intuneca..Privesc la un buchet imens de crizanteme:albe..galbene..si mov, pe care le-am pus pe biroul meu de langa fereastra. Ma bucur de un inceput de toamna in care oamenii din jurul meu isi serbeaza iubirea..Ma pregatesc de nuntile oamenilor dragi si de botezurile copiilor nascuti din dragoste.. Ma imbrac de sarbatoare..ma incalt in pantofii mei cu toc…ma inconjor de carti si de zile de vineri..Ma reintorc la orele de aerobic..Ma reapuc de scoala si astept sa fiu admisa la Masterat.

Imi reasez zambetul pe buze..o data cu pulovere..si trench-uri de culorile toamnei.

E o zi calda, frumoasa de septembrie..ca un vis tarziu de vara. Si astept, cu gandul si cu sufletul, lucrurile bune si provocarile noi pe care mi le doresc.

Cred in lucruri simple.. septembrie 21, 2009

Cred in frumusetea simpla a lucrurilor. In mici gesturi care puse cap la cap, iti dezvaluie sentimentele si gandurile oamenilor.Cred in ce pot transmite lucrurile pe care le faci si modul in care le faci.Pretuiesc o imbratisare stransa mai mult decat o mie de vorbe..Imi inchipui ca pot sa simt iubirea in functie de modul in care doua corpuri vibreaza.

Cred intr-o vorba dura, spusa clar si concis, dezaprobator…venita din partea unui prieten ca intr-un semnal de alarma tras intr-un tren de noapte.

Cred in legaturile de sange..ma revolt impotriva lor dar stiu ca indiferent cum vor curge anii si faptele ei vor fi ai mei si eu voi fi a lor.parinti..frati..bunici.

Cred in prietenie adevarata..ca intr-o poveste de dragoste. Pentru ca prieteniile se nasc din sclipiri de priviri, din vorbe aruncate cu inteles si din aceleasi ganduri.si din suflete care se deschid intr-un mod magic si inexplicabil unul altuia. Si stiu ca prieteniile, ca si povestile de dragoste, trebuie mereu provocate. Trebuie sa le aduci mereu problemele si gandurile tale.Trebuie sa razi de ele si sa iti petreci timp facand lucruri simple.

Si cred ca in dragoste nu trebuie sa faci demonstratii de forta.. Nu vreau sa demonstrez ceea ce sunt unui om care trebuie sa simta lucrurile fara a-i se pune pe o harta.. Cred ca in dragoste incurajezi pentru ca tu crezi cu adevarat in omul care e langa tine. Cred ca observi in gesturile lui ceea ce este si ce crede.Iti construiesti admiratia pentru el din discutiile pe care le purtati si din modul in care, stand drept langa tine, isi asuma bucuria de a te tine de mana pe strada..sau in parc. Simti cum lucrurile dintre voi capata valoare cand intalnesti aceeasi privire pe care o ai si tu..si acelasi zambet.Si cand simti ca, o strangere de mana sau o atingere, va uneste in fata celor din jur in aceeasi minune dupa care toti tanjesc.

Si cred in bucuria de a descoperi o persoana de langa tine..pas cu pas..indiferent cati ani au trecut. Si de a aprecia lucrurile simple si frumoase pe care le poate cladi..si modul in care, tacit, unele lucruri se desfasoara silentios in jurul tau…cu scopul de a te face fericit.

mesaj de la mama august 26, 2009

Am primit un sms de la mama: Intoarce privirea dupa soare si toate umbrele iti vor cadea in spate!

…. si tot zilele astea Vera mi-a spus ca atunci cand o usa se inchide, se deschid altele..dar depinde de tine unde privesti:la usa inchisa sau la cele deschise.

everything will be ok..

Pe uliti de roua in zori.. august 24, 2009

Pe uliti de roua in zori,
desculti s-alergam si usori,

… astazi ascult Hrusca..am cumparat dimineata cd-ul de la Jurnalul..si odata cu primele melodii copilaria mea a navalit in mine, cu toate amintirile si sunetele ei..o parte din mine ascunsa,nestiuta..
” de la tine pana la mine numai cer cu ape line..ochii tai”….sau “un copac cu flori”..

week-end ul asta copilaria a tropait printre rasetele noastre..un strop de timp cu oamenii care m-au vazut crescand..care au constatat ca nu stiu sa alerg prea bine..sau care m-au invatat sa merg pe bicicleta.. un week end cu unchii si nasul..si un drum de la munte la tara..acolo, satul ala din Teleorman, acelasi sat pe unde trecea Vedea, cu via langa apa, padurea si pasunea aproape..casa si curtea bunicii..

M-am plimbat prin curte suprapunand imaginile din memoria mea afectiva..si realitatea de azi..

Daca as pune aici o poza cu curtea ati vedea o casa putin paraginita..o casa mica si cu prispa albastra..ati vedea o bolta de vie nu foarte ingrijita, o curte cu flori crescute alandala..o bucatarie de vara mica, veche, batrana..ati vedea un tei mare langa curte si o strada care acum e asfaltata..Ati fi dezamagiti de locul la tara..care nu mai seamana nici cu povestile si nici nu se aliniaza standardelor de confort normale..

Nici macar nu e nevoie sa inchid ochii ca sa chem amintirile si locurile pe care le stiu asa cum ele sunt si vor fi mereu in mintea mea: o curte imensa, fara prea multe fire de iarba gratie jocurilor de fotbal si bobocilor de rata..cateva flori, salvate de tipetele amenintatoare ale bunicii..culmile inaltate cu haine proaspat spalate de culori si marimi diferite..o prispa imensa..cu o poarta greu de impins, care imi ajunge mai sus de mijloc..livada..mare, cu atat de multi corcodusi..un pod in care imi era frica sa ma urc pentru ca era mult prea sus..un tei sub care doarme Labuta..primul din generatia cateilor cu numele Labuta..un soricar negru cu o ureche alba primit de la Dida Floarea..sora bunicii..sau ma rog, Dido Fa cum ii spuneam..trece pe la noi cateodata, opreste caruta cu calul ala mare si alb,Dan, care stim noi ca e cam nebun..si ne uitam prin gard la el.

care noi?pai..noi suntem trupa de 6 verisori..cei mari:adina,alex si eu..cei mici:victor,ruxi (sora mea cu 5 ani mai mica) si irina, cea mai mica..

toata ulita e a noastra..fitele de copii de bucuresti dispar cam a doua zi dupa sosirea in garnizoana..stim deja ca o sa stam toata vara acolo dar suntem prea bucurosi deocamdata sa alergam in poiana de la capatul satului..toti verii si copii cu care ne jucam an de an se aduna acolo..si zilele incep sa curga desi timpul ai zice ca se opreste in loc..

dimineti cu ordinea si treburile din curte..vesnicul cules al corcoduselor pe care il uram profund..cataratul regulamentar in copaci si furatul de pepeni din propria curte..fara stirea bunicii..somnul obligatoriu de dupa amiaza, mascat in hohote de ras sa nu ne auda mamaie..

dupa amiezi cand asteptam capra..sau mers la garla, tentativele esuate ale baietilor de a prinde peste cu perdeaua din usa casei pe post de plasa…masa de seara pe o masuta mica de lemn,cu trei picioare..scaunele in functie de varsta fiecaruia dintre noi..si apoi jocurile la poiana..de unde doar noaptea ne izgonea incet..

In ultima vara am inaugurat discoteca la poarta casei..a fost nevoie doar de un casetofon si de cateva casete la moda: La Bouche,Casablanca..un bec montat pe stalp..si dans..tin mintea ca sub tei, parintii si unchii se amuzau pe seama noastra si a idilelor noastre cu parfum de 8-9 ani..

Cum pot sa cred ca toata lumea asta plina de culoare nu mai e?cum pot sa cred ca a disparut o data cu bunica,intr-un an, la inceput de vara?cum pot sa ma uit si sa vad ca nici ulita nu mai are praful care ne placea..si florile de musetel pe santuri?..si nici tiganca batrana de langa noi nu mai traieste..ne ghicea in bobi cand vin sa ne vada parintii..si unul cate unul, batranii ulitii au luat drumul bisericii..si au lasat pustiita o ulita.un sat. 

Imi e greu sa ma intorc in locul in care nimic nu mai e ce a fost..au plecat de acolo bunica,copilaria noastra si tineretea parintilor,au plecat dupa amiezele cu haine de duminica, cosnita cu piscoturi, compotul de visine, mancarea bulgareasca si untul batut de bunica in putinei..dupa amiezele la Vede, la poiana, haloween-ul inventat de noi in prima vara, furatul de porumb de fiert..jocurile de-a v-ati-ascunselea si povestile infricosatoare noaptea.

Cu toate astea ma bucur ca nu mi-am trait copilaria intre betoane..si ca am curajul sa regret un colt plin de praf dintr-un sat,aproape de oltenia..ca bunicii mei au mers desculti si si-au aparat si muncit pamantul intr-un mod in care eu nu stiu sa apar si sa iubesc nimic. ca au fost oameni cu o inteligenta care, nemasurata in IQ, stia sa citeasca oameni si sa descurce itele problemelor de viata..si de moarte.

Eu..copilul de la oras..sunt prima generatie incaltata din familie..m-am nascut in oras si am invatat sa ma descalt doar in vacante, la tara… dar oare am invatat sa pastram inteligenta si spiritul bunicilor?oare purtam in genele noastre si in modul in care noi gandim ceva ..macar un strop din bunatatea, inteligenta si valorile lor?si din dragostea lor pentru ceea ce aveau:pamant,casa,copii,parinti,rude..sat.

….viata e tot..viata e tot ce ne-a fost daruit..

melodie,suflet,august august 13, 2009

Ascult melodia asta cu sufletul mai mult decat orice zilele astea..imi picura in mine liniste si neliniste, imi franeaza sau accelereaza cautarile si imi da speranta ca o sa simt iubirea aia mare,sublima,imensa..care imi va lumina restul vietii..

I’m lying alone with my head on the phone
Thinking of you till it hurts
I know you hurt too but what else can we do
Tormented and torn apart
I wish I could carry your smile and my heart
For times when my life feels so low
It would make me believe what tomorrow could bring
When today doesn’t really know, doesn’t really know

I ‘m all out of love, I’m so lost without you
I know you were right believing for so long
I ‘m all out of love, what am I without you
I can’t be too late to say that I was so wrong

I want you to come back and carry me home
Away from this long lonely nights
I’m reaching for you, are you feeling it too
Does the feeling seem oh so right
And what would you say if I called on you now
And said that I can’t hold on
There’s no easy way, it gets harder each day
Please love me or I’ll be gone, I’ll be gone

Oh, what are you thinking of?
What are you thinking of?
Oh, what are you thinking of?
What are you thinking of?

petrecere pentru maya august 11, 2009

Acum o luna se nastea Maya..primul copil al prietenilor mei..Lavinia si Florin. Un nod mic si roz, cu picioruse lungi si degete subtiri..cu un capsor mic si o privire care inca incearca sa inteleaga ce e cu petele alea pe care le vede in jurul patului si care vorbesc. Un sufletel care simte instinctiv pe mami,mirosul de lapte..si burtica lui tati. Un pui de mic de om care gangureste cand aude alti copii gangurind..comunicand intr-un limbaj care noua, celor mari, ne scapa..

Am plans cand Lavinia m-a anuntat ca e insarcinata..Am plans cand s-a nascut Maya..si am plans cand am vazut-o prima oara. Pentru ca a fost pentru prima oara cand dragostea a adus in jurul meu ceva atat de frumos si de perfect ca un nou nascut.Au fost lacrimi de bucurie si de uimire in fata minunii care se intampla oamenilor din jurul meu: un copil.M-am uitat cu uimire cum viata ne  adunase pe noi trei, parintii si eu, in jurul unui patut mic de copil in care Maya se agita.

Cu o zi inainte sa se nasca i-am trimis Laviniei un mesaj pentru Maya..poate pentru ca mi-am dorit sa o iau inainte ursitoarelor.I-am dorit sa traiasca din iubire asa cum s-a nascut dintr-o poveste de iubire.Sa fie sanatoasa,puternica si inteligenta..si sa se bucure de viata si de minunile ei, sa iubeasca lumea asa cum e,imperfecta..si inselatoare.Si sa fie mereu invingatoare.Si iubita.

La multi ani Maya..pentru prima luna din viata ta

lucruri in care cred.. august 5, 2009

Am primit un cadou neasteptat…feng shui sau nu am doua ratuste care isi cauta jumatatea.Trebuie sa stea cioc in cioc, asezate la sud..in camera mea.Si niste monede legate cu fir rosu care se pare ca vor inmulti locatarii portofelului meu.

Sunt gesturi mici, obiecte aparent obisnuite care au o valoare sentimentala si emotionala enorma. Sunt lucruri care iti aduc aminte de oameni dragi si de cum cei de langa tine iti vor tie binele.Sunt obiecte care au darul sa imparta cu cei dragi ce e bun si frumos. Si care poarta mai departe sau scutura praful asezat pe lucrurile pe care ti le doresti dar ai uitat sa speri pentru ele pentru ca te-ai luat cu viata.

Amza Pelea spunea ca „la un colt de strada m-am intalnit cu viata”..Viata a batut la fereastra si mi-a deschis o usa imensa catre cunoscut. Am pasit..in gol dar nu s-a intamplat nimic rau. Invat sa traiesc fara planuri si lucruri deja trasate. Invat sa dezgrop dorinte uitate si lucruri pe care nu le mai stiu despre mine.sau despre ceilalti.

Viata mea este compusa din minunile din vietile celor din jur. Si din bucuriile simple pe care le descopar si le redescopar in mine.

A fost un an care a zgaltait realitati de paie pe care imi cladeam multimi de deziluzii. Si cand decorul a cazut..am vazut cu alti ochi ce am si ce sunt.si cine e langa mine. Acum cred ca dragostea poate sa nasca copii frumosi si emotii inimaginabile…Cred ca iubirea poate sa dea planuri peste cap si sa nasca planuri de nunta intr-o clipire de gene.Si vad ca dincolo de decoruri si sabloane, cum femei din viata mea scrasnesc din masele sustinand relatii si luptand pentru ceea ce vor. Cred ca visele pot sa devina realitate in paginile unei carti.Invat  ca frumusetea unei femei poate sa  fie zambet, liniste si neliniste..fara varsta si fara prejudecati..Si acum stiu ca tot ce ai poate sa dispara intr-o secunda si locul de langa tine sa se umple de gol, de dor, de regrete si de neputinta de a invata sa traiesti dintr-o data fara o persoana draga. Invat ca frumusetea are standarde diferite, e in fiecare si pe gustul fiecaruia.Trebuie doar sa deschizi ochii si sa o privesti.

Am inteles ca sunt norocoasa pentru ca toate gandurile care ma consuma acum se pot topi intr- o dupa amiaza in care invat sa fac sport.Sau gasesc acea pereche de pantofi.Si ca stiu ca daca o parte din mine se topeste o alta parte iubeste, spera..si cauta echilibrul in lucrurile din jur.Si suna un om drag.

Invat lectia pe care viata mi-a asezat-o in fata in ultima jumatate de an si m-am incapanat sa nu o vad, sa nu o dezleg, sa incerc sa trec mai departe..

Astazi ma bucur ca viata nu a facut in ultima vreme cum imi doream eu..Nimic nu e intamplator, e o lectie in tot ce ni se intampla noua sau celor din jur..

lorelei.. august 5, 2009

Mi-e sufletul ca tufisul Paiurului pe coasta Marii Negre: numai ghimpi curbi care-au incununat odata fruntea lui Hristos.
A trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant de matase al curcubeului; cu el imi incing mijlocul si ma duc.

Lorelei

 

Respir pana la jumate…inchid ochii si nu pot sa traversez ganduri si sentimente.nu pot sa trec de spaime, nelinisti,de frica, de necunoscut,de dor ,de dorinte.

Ma cufund intr- o mare aparent linistita..dar adanca.Ma proiectez intr-un prezent imediat din dorinta de a renunta la kilogramele de ganduri..si la nelinistea ce ma cuprinde.

Nu stiu daca vreau sa zambesc si sa trec peste.nu stiu daca vreau sa ma ridic ca de fiecare data, desi stiu ca asta o sa fac.Nu stiu daca vreau sa trec peste toate simplu,fara dureri si fara ganduri.Nu pot sa ma port ca de fiecare data..Imi simt nelinistile dimineata de dimineata, noapte de noapte.Ele ma imbratiseaza in fiecare seara inainte de somn. Simt un dor ca o dorinta nebuna de a respira…ca o nevoie absoluta de a simti ceva nou si vechi in acelasi timp, de a incolti un gand sau un vis. Dorinta de a avea incredere in altii decat cei pe care ii cunosc de ani de zile. Frica de a le lasa lor gandurile mele si lucrurile care apartin sufletului meu.Spaima ca lasandu-mi gandurile sa plece voi ramane goala, fara sens, fara continut, ca o coala de hartie alba.si frica ca nu voi mai putea rescrie nimic pe coala de hartie.

Ma  izolez in mine…inchizand incet incet randurile gandurilor mele.nu pot sa ofer decat ceea ce sunt si astazi nu pot sa zambesc asa cum ei stiu ca eu zambesc. Astazi imi este dor de lucruri care nu stiu daca exista, imi este dor de un colt de liniste, de un peisaj pe care sa nu il cunosc si de o imbratisare pe care nu am simtit-o.

anii care vin.. august 5, 2009

Anii cei mai buni sunt cei care or sa vina.. 

Mi-am aruncat ochii astazi pe biroul colegei mele..Trona o vedere de la Viena, pe care i-o adusesem la inceputul anului, dupa o vacanta petrecuta acolo..Stiu ca era un inceput de an greu pentru ea si ii scrisesem ca eu cred ca nu exista rau..doar altfel.Iar tot ce ni se intampla are un scop, traim experiente si trebuie sa ne bucuram de frumusetea lor.

O clipa nu mi-am dat seama ca eu scrisesem lucrurile acelea si am fost putin surprinsa de gandurile mele…de care si eu am nevoie acum.

Sunt momente in viata cand, chiar daca stiu teoria si pot sa mi-o repet de o suta de ori singura, se intampla lucruri care iti reaseaza gandurile, viata.Sunt momente cand trebuie sa arati si sa fii altfel decat erai pana acum..Sa fii alaturi de cei dragi mai mult si mai hotarat decat ai fost pana atunci. Sunt momente si dureri care iti pot rapi bucuria de a vedea soarele, dar te invata sa o pretuiesti mai mult.Sau pur si simplu cand trebuie sa oferi in alt mod suportul si dragostea pe care ai primit-o atunci cand ai venit pe lume.

Viata se schimba de la an la an si este inutil sa te raportezi la un timp trecut care acum nu poate fi reconstruit..In fiecare an oamenii si conjunctura se schimba, tu te schimbi, experientele pe care le traiesti sunt diferite..Dupa ce am implinit 20 de ani am simtit cumva totul ca pe o spirala..crescatoare..

O spirala pe care de multe ori a fost ca un roller-coaster, care m-a plimbat intre deznadejde si extaz, intre o lume a mea si o lume in care nu ma regaseam, un drum serpuit printre lucruri care ma faceau fericita si altele pe care trebuia sa le schimb..sau sa ma schimbe ele pe mine.

Intotdeauna am crezut ca spirala va creste si ma va creste pe mine odata cu ea, pana in momentul cand voi fi mai inteleapta, mai buna, mai atenta, mai iubitoare.Poate ca spirala mea astazi imi cere sa fiu mai puternica decat am fost..sa incep sa pun in practica teoria si sa ma lupt cu lucrurile cu care ma pot sa ma lupt…si sa am intelepciunea sa le accept pe cele pe care nu le pot schimba.

Trebuie sa port in mine nu regretul copilariei si dorul de oamenii care astazi incep sa nu mai fie sau sa semene cu ei insisi, cei care mi-au condus primii pasi..ci trebuie sa ma bucur ca ei fac parte din mine, din viata mea si din tot ceea ce sunt eu astazi..sa le fiu alaturi si sa ii iubesc oricum si oriunde ar fi ei.

Viata este o suma de experiente minunate…Durerea sau moarte fac parte din viata indiferent cat de mult ne dorim sa le tinem departe. Dar ceea ce ne bucura sufletul si ceea ce ne face sa tinem capul sus sunt lucrurile pe care le iubim, oamenii pe care ii iubim, viata asa cum alegem noi sa o traim.

muzica din viata mea.. august 5, 2009

Puterea muzicii..

Intotdeauna m-am intrebat daca muzica nu ar fi fost inventata..cum ar fi fost viata noastra?

Scriu randurile acestea ascultand in casti melodia care ma transpune departe, in timp si in spatiu, intr- o calatorie a carei destinatie finala sunt eu, eul adevarat care gandeste, simte, isi doreste si viseaza.Este melodia care pentru mine conecteaza marketing-ul, ciocolata si pe mine:Rodrigo Leao – Passion.
E melodia care trezeste pasiunea de a fi eu, de a imbratisa strans viata si gandurile, trairile,poate si adrenalina tineretii care printre multe altele se straduieste sa ma faca sa traiesc zilele, saptamanile..timpul.

Probabil fiecare dintre noi se conecteaza la muzica intr-un mod aparte si cu siguranta e unul din domeniile in care exista o reteta cu ingrediente diferite pentru fiecare. Daca ar fi sa scriu un playlist doar al meu…ar avea gustul si ritmul a tot ce am trait pana acum.Parca imi aduc aminte de o copilarie presarata cu fotoliu in odaie..sau Angela Similea.Muzica veche romaneasca care imi desfata urechile in zilele cand afara ploua si vreau sa imi aduc aminte de copilaria mea, de oamenii dragi si de taramurile pe care atunci le cuceream, inarmata cu pisalogul de usturoi pe post de „mihohon”.

In playlist as adauga Casablanca si La Bouche..si Peter Andre..cu gandul la verile cu gust unic de praf si visine, in curtea bunicii..si de serile cand un casetofon scos pe prispa casei vechi transforma ulita luminata de un bec chior, de langa curtea bunicii in cea mai impresionanta discoteca de pana acum:aveam 10 ani.

Si alte veri..si alta muzica..si Mariah Carey – whitout you: melodia pe care am dansat cu baiatul cu parul cret si ochii negri :prima mea dragoste. Si liceul, si guns’n’roses,november rain..si balade rock pentru finalul petrecerilor de majorat…si melodii mai vechi si mai noi…legaturi intre oameni si mine.intre iubiri si eu.intre prieteni si mine.intre oameni pe care ii iubesc si care nu mai sunt aproape.intre altii pe care nu ii mai iubesc dar sunt aproape.

Muzica de petrecere, muzica din vacanta, melodiile pe care am dansat..Muzica iti poate da cateodata impulsul de a simti cu adevarat ce se intampla cu tine, nebunia nebuna a clipei, a ritmului, a vietii..

Muzica m-a facut sa vad si simt frumusete intr-un mod in care iti este rar sa vezi..oameni care cantau spontan, pe o terasa de la mare aceeasi melodie…pentru fiecare insemnand altceva..iar pentru mine, scriind in mintea fila unei zile cand implinisem 18 ani.Mugur de fluier – Phoenix.

Muzica care scrie in mintea ta numele persoanelor care iti raman modele:Traviata – Brindisi.Muzica cu miros de brad si craciun aproape de inima ta:colindele lui Hrusca. Muzica pe care de fiecare data dansez si gatesc…Simply Red. Muzica care imi aduce aminte de petreceri si gratare in Busteni:Compact – fata din vis.

Playlist-ul acesta imaginar ma poarta prin povestile pe care le-am trait si care fac parte din eul care va scrie acum..Cred ca legaturile dintre oameni se crea foarte usor, pornind de la motive diverse..Dar cred cu tarie ca omul care o sa imi stea alaturi..omul care o sa reusesca sa treaca dincolo de sutele de invelisuri ale ratiunii mele o sa asculte muzica pe care eu o ador..o sa imi cante la ureche melodii pe care eu o sa le simt..o sa ma tina de mana atunci cand o sa aud melodia care imi place..si o sa creada in versurile pe care eu o sa le fredonez..

A fost o data o vara nebuna cand muzica a unit doi oameni.I-a facut sa cutreiere kilometri ascultand muzica.I-a facut sa se bucure de vara si de soare. De locuri noi pentru unul si vechi pentru altul.I-a facut poate sa creada. Sa se bucure. Sa cante.Muzica a transformat apusuri si rasarituri de seara in piese de muzeu, intangibile si indestructibile.A transformat o vara, intr-un punct de cotitura.Intr-un alt criteriu de organizare a sentimentelor,a lucrurilor dragi. Al lucrurilor care te definesc si al legaturii intre oameni.

Muzica este si ramane lucrul care ramane indiferent daca dansul s-a incheiat, luminile s-au stins, calatorii au plecat mai departe, oamenii au crescut..Ea ramane peste tot si toate.

Hello world! august 5, 2009

…nu se stie cand m-am hotarat sa scriu.am facut asta tot timpul: in caietele si agendele din liceu, in facultate..in jurnale sau pe bucatele de hartie imprastiate in geanta.

Scriu romantos si melodramatic.povestesc asa cum simt.si ma leg de cuvinte la fel cum ma leg de oameni.

Ma incarc din cuvinte,zambete, priviri si conversatii.carti, muzica, flori si ceai. pantofi,rochii,esarfe si culori. ecleruri cu frisca, tarte cu fructe sau tiramisu. imi iubesc parintii,prietenii,fostii prieteni si colegii. imi place sa cunosc oameni noi si sa descopar ce nu stiu despre cei pe care ii cunosc. imi place si la mare,si la munte, la deal..sau la tara.

Imi plac culorile,pozele,rasariturile si apusurile de soare..caut frumosul in tot ce e in jur.si sunt incapanata sa cred si sa simt.

Sunt suma lucrurilor care mi se intampla si a oamenilor pe care ii intalnesc.si ii iubesc.