hopes&feelings

Just another WordPress.com weblog

Un bol cu vise.. februarie 21, 2012

Filed under: ganduri in randuri.. — crismanda @ 12:37 pm
Tags: , ,

Acum multi ani invatam de la oamenii din jurul meu ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, vei obtine..Si ca dorintele pe care le indrepti catre cer sau catre univers, se intorc..la un moment dat catre tine.

Si am lasat sa zboare liber dorinte de fericire si de sanatate.Si altele ca o casa si o iubire.Mi-am dorit sa fiu brand manager, mi-am dorit sa calatoresc si sa vad lumea. Am visat pe rand Venetia si Roma, Viena si Paris, Barcelona..si multe alte locuri.

Si mi-am amintit astazi ca acum multi ani, in biroul de la marketing era un bol cu biletele colorate, unde ne puneam visele..si le scoteam doar cand se indeplineau.

Astazi arunc pe o foaie alba primele ganduri pe care le am..si dorinte pe care sper timpul sa mi le aduca inapoi, indeplinite.

… vreau sa fiu fericita.si sa ma bucur de lucrurile mici care se intampla in fiecare zi.

… vreau sa fiu rabdatoare.si sa trec cu curaj prin zile.

… vreau ca cineva sa imi scrie in zapada…si pe nisip…ca sunt iubita.si sa raspund.

… vreau sa ma asez langa ocean..sa calatoresc prin Portugalia si sa vad Lisabona.Sa ma pierd pe strazi, printre oameni si sa ma bucur din toata inima.

… vreau sa fac cu pasiune jobul care ma trezeste dimineata..si cateodata nu ma adoarme seara.Si sa ii apreciez pe cei cu care lucrez.

… vreau sa petrec la nuntile celor dragi.Si vreau ca povestile lor sa fie povesti de o viata intreaga.

… vreau sa vad cu ochii mei Sarutul de Klimt.Si moscheea din Istanbul.Si Bazarul.

… vreau sa imi cumpar singura siragul de perle despre care coco vorbea cu atata admiratie.si sa il dau mai departe in familia mea.

… vreau sa ma asez in casa mea, cu perdele albe si vaporoase.cu lalele colorate in vaze si duminici in doi.

… vreau o biblioteca mare si alba in care sa imi asez cartile de suflet. si cd-urile aducatoare de liniste.

… vreau sa inventez clipe..sa las ideile sa zburde si sa ma bucur.

… vrea in jur oameni.oameni adevarati.oameni care sa fie alaturi o viata intreaga.si oameni care sa apara doar ca sa ne mai invete lectii despre viata.

… vreau o viata ca un spectacol de artificii…frumoasa si colorata.Fiecare moment sa mai adauge ceva.Mai frumos si mai drag. Iar cand spectacolul se va incheia…sa pastrez amintirea unei vieti traite cu adevarat.

 

lectii pe care nu le inveti niciodata.. februarie 11, 2012

Filed under: ganduri in randuri.. — crismanda @ 5:45 pm

Azi fiecare dintre noi este expus lectiilor din jur, fie ca au forma cursurilor organizate sau a experientelor diferite cu care te intalnesti.

Si cu toate ca ne straduim mereu sa fim mai buni..mai profesionisti sau mai sinceri cu noi, sunt mereu lectii pe care uitam sa le invatam desi consideram ca am bifat subiectul.

Uit mereu ca increderea nu se daruieste ci se castiga.Si la diferente de multi ani, gresesc prin a lasa cuiva poarta deschisa catre viata mea, fara sa cer prea mult in schimb.Fara sa filtrez cu atentie sau fara sa ma intreb daca nu o fac prea usor.

Uit una cate una, lectiile pe care le citesc si le invat din vietile celor din jur. Si cu entuziasm, si o usoara doza de nebunie, ma arunc catre nou si oameni, destul de sigura ca vor sti sa ma tina..sa ma prinda..sa ma pastreze.

Si inca sper ca lucrurile frumoase se intampla.. ca oamenii stiu sa iubeasca..si sa cladeasca vieti asa cum vad in jurul meu. Si mai sper ca lucrurile pe care invat sa le fac pentru cei din jur nu vor prinde gustul amar al dezamagirii..si voi sti sa le fac mai departe, fara frica..

Trecem prin etape care ne modeleaza si in fiecare punct viata si tu insuti, arati diferit,uneori foarte departe fata de ceea ce esti cu adevarat.Lungul drum al intoarcerii catre tine e pavat cu decizii pe care vrei sa nu le iei si cu zile ce par lungi.

Si in tranzit prin lucrurile ce par sa mi se intample..ma intreb daca oamenii sunt asa cum ii vad eu.ma intreb daca mai exista oameni care sa te bucure si sa te inspire acolo unde vrei sa vezi asta, daca exista suficienta putere in ei  sa lase lucrurile in urma..si sa isi tina coloana vertebrala intr-o calatorie catre Venus.Daca mai exista oameni care sunt acolo pentru ca vor,chiar daca nu le e usor. Oameni care isi respecta viata, deciziile si oamenii din jur si care stiu sa isi coloreze viata asa cum vor..fara sa se sperie.

Si astept ziua cand lucrurile ma vor surprinde..si imi vor justifica optimismul ce imi curge prin vene.

Pana atunci..ma uit in jur, catre aceeasi oameni pe care ii stiu dintotdeauna langa mine..si ma rog sa gasesc si altii care sa le semene.si sa umple goluri.sau sa isi faca loc in viata mea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.