Ma gandesc uneori la scenele din viata, asa cum ar fi vazute de un regizor..Poate nu cel mai dibaci sau premiat,dar unul care sa exprime intr-un cadru o mie de sentimente.
Am fost atenta in ultima vreme la momentele de tacere din mijlocul marilor momente de bucurie.Exact atunci cand totul e mai vesel si mai colorat decat iti poti imagina. Cum ar fi doua coarne de ren, o mare de crengi de brad si decoratiuni si 4 maini dibace care se lasa in voia imaginatiei.Si bineinteles o pisica atenta la beteala colorata. In mijlocul rasetelor noastre, in miez de noapte, al colindelor si al gandurilor nostre despre cum aranjam decoratiunile..am simtit un moment de tacere cand, din mijlocul fericirii mele am ridicat ochii spre ceas, am privit acele lui si gandul a zburat mult mai departe..catre tacerile nespuse.
Sau imagineaza-ti o sala de concerte, cu catifea rosie si decor de sarbatoare.Cu o scena si un spectacol de Gala.Si un cantec – Profeta non s’ara.. si tacerea si fiorul unei seri intregi.
Sau o usa mare si grea care se deschide catre un decor bisericesc.Intri sfios,intre icoane si cateva lumini aprinse. Ridici ochii catre o icoana cu Iisus in haine de zeghe.Si te uiti in jur la cele cateva persoane,izolate in lumile lor si ale icoanelor. Si linistea te uimeste si iti lasa gandurile sa zboare catre cer.
Pe geam a inceput sa ninga acum. Mai e un pas pana la Craciun. Si printre multe momente calde,colorate,cu miros de brad,oameni dragi si gust de vacanta rasfatata vor fi momente de tacere, cand gandurile vor colinda prin momente traite cu respiratia taiata sau savurate pana la ultima secunda. Atunci cand tacerile si bucuriile se vor amesteca, zile intregi, vei sti ca ai trait..si ca ai fost norocos.
