M-am uitat vrajita zilele astea la iubirile din jurul meu. Milioane de exemple, valori si intensitati diferite.
Iubirea isi intinde paleta larga de sortimente in vietile celor din jur si in zilele mele. In fiecare colt de viata poti sa vezi ca iubirea incearca macar putin, sa isi faca simtita prezenta. Fie ca e vorba de o iubire timida,adolescentina,strecurata intr-o prietenie nascuta din neant si care nu vrea sa se dea batuta nicicum. Sau o iubire furtunoasa,unii ar spune predestinata,care si-a croit drum rapid si a transformat o poveste intr-un drum pentru toata viata.
Apoi vezi povesti nascute in anii studentiei, consolidate de timp si de ei doi.Caramida dupa caramida, pare sa fie o poveste trainica si indestructibila.
Mai sunt iubirile nascute ca niste hotarari de viata. Cand el a hotarat ca orice ar fi o sa lupte cu anii si timpul si lumea.Si ca ea o sa fie langa el.Si asa a fost.
Si iubirile oarbe cand vrei neaparat sa vezi in cel de langa tine ceea ce iti doresti.Iar timpul iti arata ca povestea ta arata dupa o vreme, usor pe dos. Si povestile care au crescut in timp pana acolo unde nu au stiut unde sa mai creasca si s-au stins, incet si au iesit pe usa din dos.Si iubirile platonice.Sau povestile in care stii ca iti place dar stii ca nu o sa iubesti.Si ca nu o sa fie pentru toata viata.Si mai sunt salturile mortale catre povesti care pot sa fie adevarate.Sau care pot sa fie doar clipe de neuitat.
Povestile incrancenate in care nu stii ce ai avut dar orice ar fi nu vrei sa pierzi,sa intelegi sau sa accepti.
Sa analizezi care e iubirea adevarata din toate astea e o utopie. Sa crezi ca nu exista e o ignoranta. Sub o forma sau alta, ea isi cauta locul si isi scrie paginile in viata noastra. Cateodata te pregateste pentru ce urmeaza, altadata te invata sa iti vezi altfel viata.Si istoriile.
