instinct..si femei.si oameni..

nu am stiut niciodata daca al saselea sau al saptelea simt exista.nu m-au pasionat parapsihologia,fenomenele paranormale sau lucrurile cu talc si iz de mister iesit din comun.si nici daca poti sa prevezi sau nu viitorul sau macar prezentul.nu sunt suspicioasa si nu imi bat capul mai mult decat e cazul cu presupuneri si teorii.cred ca lucrurile pot fi simple si clare iar daca eu nu le vad, sigur unul din prietenii mei poate sa aiba o viziune obiectiva, care desi nu o sa imi placa, o sa fie probabil adevarata.

cu toate astea au fost momente cand ceva din mine mi-a spus ca nu trebuie sa am incredere.au fost momente cand am stiut ca lucrurile aparent oranduite nu se leaga.ca vorbele ascund mai mult decat trebuie si ca oamenii nu sunt chiar ceea ce par.desi se straduiesc.si ca privirile se muta de pe chipul meu catre alte chipuri atunci cand vorbele ar trebui sa spuna adevarul.

asa am invatat ca povestile cu feti frumosi sunt niste povesti,extrem de proaste si nerecomandate a fi citite minorilor.si ca lucrurile care par atat de perfecte,frumos glazurate,prea frumoase sa fie adevarate probabil ca exact asa sunt:fete morgana.

a trecut ceva vreme de la momentul cand instinctul meu mi-a spus ca lucrurile se intampla altfel decat cred eu.e un sentiment ciudat pe care il urasc atunci cand apare si in acelasi timp imi multumesc ca ma tine departe de oamenii care apar, cu diferite povesti si masti.

si atunci cand semnalul de alarma se declanseaza, timid, in mine, stiu ca e cazul sa caut..sa ma uit mai atent la detalii pe care le ignor, sa ma uit mai atent in ochii omului care imi vorbeste si sa pun la indoiala raspunsuri aparent complete. sa nu mai cred ca lucrurile evident sunt exact la fel cum le vad si sa ma pun la adapost de lucruri ce ar putea sa ma raneasca.

Poate rabdarea femeilor sau felul meticulos de a privi detaliile,capacitatea de a nu te minti singura sau pur si simplu experientele dureroase acumulate ma avertizeaza sa ma tin de parte de drumurile deja batatorite.

Iar atunci cand caut – puzzle-ul se aseaza, detaliile se impletesc si realitatea, indiferent cat de monstruoasa e se aseaza cuminte pe un carton de joc si vad caricaturile grotesti ale unor oameni fara coloana vertebrala.

Concluziile le impart cu atentie oamenilor dragi.Si ce nu ma poate lasa rece niciodata este capacitatea femeilor de a intinde o plasa de siguranta.De a intinde o mana,de a da un sfat, de a povesti o experienta similara,de a pune pe tava, in fata celor de langa ele,lucrurile intamplate si durerile lor. Cu incredere, cu o privire clara si cu concluziile la care au ajuns. Cu degajarea ca lucrurile merg mai departe, oamenii schimonositi de minciuni raman in urma iar ele isi vor trai senine, mai departe,vietile pe care le construiesc in fiecare zi.

Dincolo de toate aparentele, femeile se unesc atunci cand una din ele are nevoie.Si fac lucrurile sa fie simple,clare si usor de trecut.Ca pe niste povesti cu talc din care inveti concluziile si treci la episodul urmator.