momente..sau monumente. mai 22, 2012

Momente din ultimele saptamani mi se perinda prin fata ochilor..facandu-ma sa ma mir de bucuriile simple de care am parte daca ma opresc, respir si ma uit atent in jur.

O dupa amiaza intr-un loc drag,plin de amintirile dragostei mele,in care un prieten si-a pus sufletul in palma mea..si mi-a spus o poveste,despre ce inseamna cand iubesti pe cineva.

O ploaie torentiala si o biserica mica,cu cativa prieteni si doi miri.O domnita parca din alte vremuri, emotionanta si infloritoare ca bujorii pe care ii tinea in brate.Un zambet stirb in jurul meu si amintiri in ochii femeilor din jur.si viitorul in ochii altora.

Coifuri,baloane si zambete.Pareri impartite si tort cu masinuta,atmosfera de meci si agitatia inainte de sosirea sarbatoritului.Petrecere surpriza si 30 de motive de veselie pentru un om drag.

Zambete pe langa mese,dileme pe la colturi si zboruri catre londra anuntate de o prietena.O gasca pleaca la Sibiu, la festivalul de film.O poveste cu orfani si o propunere de 1 iunie, sa le acordam din timpul nostru.

Targ de handmade.Flori si decoratiuni din flori pe care sa le pregatesc in week-end.Clatite cu tata si sora.Joaca cu pisica.Scamatorii de mata neagra care in fiecare zi gaseste ceva nou de facut.

Duminica si cafea.Plimbare si momente pline de dragoste, aparute din senin.Omul pe care il stiai, acolo unde nu te gandeai ca o sa il mai gasesti.

Apoi butonul de random. Se amesteca zilele intr-un shaker mare.Si rasar aniversari, vacante si nunti.Oameni dragi si bucurii.Clipe de tristete si telefoane la miez de noapte.

si te intrebi, in toata marea de bucurii si tristeti de ce oare duminicile nu sunt de mai multe ori pe saptamana.

Gustul amar de cafea imi aduce aminte concluziile si ma lasa sa vad dincolo de timp,momente si simtiri.

….where there is a will, there is a way..

si ma intorc catre patrate,outlook si cana cu ceai.si apoi catre seara cu prietenii dragi.

doamna de fier mai 10, 2012

Margaret Thatcher – un pumn de fier intr-o manusa de catifea. The Iron Lady. O femeie care a scris istorie si care a deschis o lume pentru multe alte femei.

Margaret Thatcher:

Watch your thoughts, for they become words. Watch your words, for they become actions. Watch your actions, for they become habits. Watch your habits, for they become your character. And watch your character, for it becomes your destiny. What we think, we become. My father always said that. And I think I am fine.

You don’t tell deliberate lies, but sometimes you have to be evasive.

I may be persuaded to surrender the hat. The pearls, however, are absolutely non-negotiable.

It used to be about trying to do something. Now it’s about trying to be someone.

A person’s life has to mean something.

You can rewind your past as much as you like but you can’t change it.

 

vine vara.. aprilie 30, 2012

O simti in aer.Miroase la inceput ca iarba verde, noua, proaspat tunsa.Apoi are miros de copaci infloriti, adie ca un vanticel de primavara si poarta culorile pantofilor scosi din dulapuri.Se transforma apoi in rochii colorate,incepe sa insereze pe la terase si aduce un val de liniste,de veselie si bucurie.

De cum suna de 1 mai deja planurile sunt facute.Sau macar lucurile devin spontane si vesele.Hai! ..unde?..oriunde!

Zile pe la munte.nopti pe la terase.idei..oo..prea multe pentru cate zile are vara.Parca totul se intoarce ca intr-o clepsidra si viata si veselia incepe sa curga in venele noastre.

Imi miroase a vara pentru ca imi e dor de ea ca de cea mai buna prietena.Ma bucur ca se apropie pentru ca stiu ca verile imi aduc bucurii si povesti, culoare si viata. Si, fara sa am idee despre ce o sa urmeze..am conturate zile la mare,seri lungi si oameni minunati, care imi umplu viata si gandurile. Si mai stiu ca vara asta o sa reusesc sa fug la mare fara prea mari pregatiri.Pur si simplu intr-o noapte.Si ca o sa ma intorc la Balcik.

Parca si eu ma trezesc dintr-o iarna lunga si geroasa..si incerc sa prind din zbor veselia celorlalti, bucuriile de moment si nebuniile de o clipa.Lucrurile alea care fac viata atat de vie.si reala.si spontana.

When all is said and done.. aprilie 26, 2012

Dincolo de marile bariere pe care le creezi in tine, exista o multime de alte lucruri care functioneaza in continuare.Parghii nevazute fac ca oameni sa apara si sa dispara, lucruri sa se intample si surprinzator, viata ta sa curga in continuare chiar daca puteai sa juri ca timpul si planeta vor sta in loc dupa momentul T.

Acum mult timp, ingropata in probleme si griji, veneam de la Constanta cu un autocar.Citeam Camino, cartea scrisa de prima mea sefa, Vera.Si intr-un singur moment, am ridicat ochii si m-am trezit in fata unui apus incredibil, peste campuri dobrogene.

Am avut atunci revelatia simpla…a faptului ca indiferent cat de greu iti e, soarele apune si rasare fara sa tina cont de tine si viata ta.Mai presus de toate, natura si viata isi urmeaza cursul cu o incapatanare mai mare decat a oricarui fluviu.Si poate asta e lectia pe care o uit si o invat de fiecare data cand imi e greu.Cand ma incrancenez.Cand imi doresc sa ma duc in alte locuri si alte vieti decat cele care poate imi sunt mie sortite.

Marile iubiri te schimba.La fel cum apele sapa canioane si defilee, in tine raman goluri si drumuri cu sens unic.Si care vor avea semnul de interzis de atunci.Pentru ca orice alte poveste va avea alt drum, alta cale..Care se va aseza peste ceea ce bucuriile si suferintele au lasat in tine.

Cand povestile isi rup firul..raman uneori prietenii peste ani sau taceri incredibile.Si amintiri.Si cu cat tacerile si fricile sunt mai mari, cu atat amintirile se vor transforma in judecati grele,dureroase si pe toata viata.Iti vor intuneca mintea gandind despre celalalt si vor face tot ce a fost o data sa fie izolat intr-o amintire cu gust amar.Si in greseli pe care celelalt le-a facut.Si astfel, din tot ce a fost, vei schimonosi amintirea si parerile despre celalalt folosind unghiuri ascutite, atat de ascutite ca vor face frica sa fie mereu mare..din ce in ce mai mare pana cand iubirea de atunci o sa fie o parere..o amintire..si la un moment o sa crezi ca nici nu a fost.si altcineva mult mai bun te astepta de fapt..cineva care sa nu faca greselile pentru care arati cu degetul catre fosta mare iubire.

Povestile spun ca roata se intoarce.si oameni vor face pentru tine toate lucrurile pe care le-ai facut o data din prea multa dragoste.Sau pe care le-ai primit si nu ai stiut sa le intelegi sau sa le simti.Legea compensatiei a functionat in viata mea cu precizia unui ceas elvetian.Intotdeauna cineva a iubit mai mult.Si cineva mai putin.Si am inversat roluri..Am schimbat tabere si am inteles cum se simtea celalalt.Dar trecuse prea mult timp…si iubirile isi terminasera timpul sortit sa curga in clepsidra lor.

Si mai sunt oameni langa care am invatat sa fiu aproape si departe.Si care au stiut sa ma vegheze de la distanta si au stiut sa fie aproape atunci cand am ridicat privirea.Oameni langa care pot sa fiu oricand pentru o cafea si un sfat.Prietenii care s-au nascut din povesti de o vara sau de ani care au creat o legatura flexibila dar permanenta.Oameni care ma stiu suficient de mult si de bine cat sa imi spuna parerile lor, sa imi cantareasca actiunile sau sa ma bucure doar pentru ca imi sunt alaturi. Pentru ca dincolo de tot ce a fost,am depasit momentele de tacere si ne-am impus sa pastram respectul si prietenia pe care le-am avut.Si intelepciunea sa apreciem momente frumoase de care putem sa radem acum si maturitatea sa fim prieteni, pentru mult timp.

 

 

sa nu ma lasati sa iubesc. martie 29, 2012

Sa nu ma lasati sa mai iubesc.

Sa ma treziti inainte sa apuc sa ma ridic pe varfuri, gata sa ating cerul de bucuria unui suflet pe care l-am gasit.Sa imi deschideti ochii mari sa vad omul si nu povestea.Sa disting faptele de vorbe.Si sa ascult.Sa ascult cuvintele,ezitarile si indoielile care pornesc din adancuri.

Sa ma zguduiti catre realitate ca sa evit sa cad iarasi, cutremurata de lucrurile pe care le aflu si prapastiile care se nasc in mine.

Sa nu ma mai lasati sa iubesc alti oameni.Imi sunt destui cei din jur, atat de multi cat sa imi umple viata si atat de putini cat sa ii tin aproape.Imi e suficienta viata mea.Imi sunt suficiente privirile aruncate in treacat,zambetele din fiecare zi si iubirile de pe ecrane de cinema.Imi sunt suficiente riscurile pe care altii si le asuma intinzand aripile catre iubiri caraghioase.

Eu nu mai vreau sa iubesc. Imi e de ajuns viata si oamenii care sunt deja aici.Sa inchideti voi usa si o data cu ea sa tineti acolo povestile de carton in care m-am incapatanat sa cred.

La vita e un giocco.Ride chi vince.

pedaland in gol.. martie 21, 2012

Sunt momente cand, oricat ar durea, constientizezi ca durerea e acolo de prea multa vreme. Ca, fara sa iti doresti, faci aceleasi greseli dandu-ti tie si altora mereu alte sanse. Ca ai sperat si ti-ai dorit cu toata puterea ca impingand lucruri de unul singur, va fi mai bine pentru doi.Ca explicand si rugand,lucrurile vor fi mai bune si mai clare.Ca asteptand semne si citind in ele, vei sti ca iti e de ajuns sa te simti fericit.Ca dragostea e suficient de puternica in amandoi.Ca vei fi acolo unde iti doresti..singurul loc in care nu poti sa fii de fapt:langa el.

Si ca mai presus de orice durere..mai sus de orice orgoliu..si de orice planset innabusit in perna ai crezut intr-o speranta mica..ca acea durere o sa inceteze.si ca sa o te intorci in timp, inaintea ei, acolo unde fericirea exista pur si simplu.unde lucrurile se conturau ca un desen de copil..cand lucrurile si privirile se legau, imbratisarile pareau sa inchida o lume de doi.Unde 1+1 era suficient.

Era o lume care parea ca isi deschide portile si te intrebai, mirat, cum poate fi atat de simplu sa fii fericit..

Apoi revii in prezent.Te uiti adanc la tine.Aparent esti altfel, doar ca inauntru zace aceeasi durere. A macinat, cu grija, sperantele, incat ai uitat visele de altadata:lucrurile care pareau atat de simple ca puteai sa intinzi doar mana catre ele.

Astazi te incrancenezi si tot ce iti doresti e sa nu mai doara. Sa se opreasca. Sa poti sa respiri fara sa simti ca doare.Sa nu iti mai fie dor.Si sa umpli tot golul macar cu liniste..Pentru ca in fiecare zi ai mai putin decat ai avut ieri.Si esti mai departe de tot ce stii ca a avut sens.si viata.si iubire.

Pentru ca azi incepi sa intelegi ca lucrurile cateodata nu merg.Ca nu trebuie sa iti explici miliarde de motive,reactii si comportamente..pentru ca uneori fericirea vine de la sine.Iar atunci cand te incrancenezi sa alergi dupa ea,bezmetic, primesti inapoi durerea si reprosurile.si neputinta de a mai fi sau a visa.primesti resturi din ceea credeai ca ai si te uiti debusolat cum ai putea sa le lipesti.Si daca mai poti sa te intorci apoi spre soare si sa mai zambesti.

 

 

 

 

 

Un bol cu vise.. februarie 21, 2012

Acum multi ani invatam de la oamenii din jurul meu ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, vei obtine..Si ca dorintele pe care le indrepti catre cer sau catre univers, se intorc..la un moment dat catre tine.

Si am lasat sa zboare liber dorinte de fericire si de sanatate.Si altele ca o casa si o iubire.Mi-am dorit sa fiu brand manager, mi-am dorit sa calatoresc si sa vad lumea. Am visat pe rand Venetia si Roma, Viena si Paris, Barcelona..si multe alte locuri.

Si mi-am amintit astazi ca acum multi ani, in biroul de la marketing era un bol cu biletele colorate, unde ne puneam visele..si le scoteam doar cand se indeplineau.

Astazi arunc pe o foaie alba primele ganduri pe care le am..si dorinte pe care sper timpul sa mi le aduca inapoi, indeplinite.

… vreau sa fiu fericita.si sa ma bucur de lucrurile mici care se intampla in fiecare zi.

… vreau sa fiu rabdatoare.si sa trec cu curaj prin zile.

… vreau ca cineva sa imi scrie in zapada…si pe nisip…ca sunt iubita.si sa raspund.

… vreau sa ma asez langa ocean..sa calatoresc prin Portugalia si sa vad Lisabona.Sa ma pierd pe strazi, printre oameni si sa ma bucur din toata inima.

… vreau sa fac cu pasiune jobul care ma trezeste dimineata..si cateodata nu ma adoarme seara.Si sa ii apreciez pe cei cu care lucrez.

… vreau sa petrec la nuntile celor dragi.Si vreau ca povestile lor sa fie povesti de o viata intreaga.

… vreau sa vad cu ochii mei Sarutul de Klimt.Si moscheea din Istanbul.Si Bazarul.

… vreau sa imi cumpar singura siragul de perle despre care coco vorbea cu atata admiratie.si sa il dau mai departe in familia mea.

… vreau sa ma asez in casa mea, cu perdele albe si vaporoase.cu lalele colorate in vaze si duminici in doi.

… vreau o biblioteca mare si alba in care sa imi asez cartile de suflet. si cd-urile aducatoare de liniste.

… vreau sa inventez clipe..sa las ideile sa zburde si sa ma bucur.

… vrea in jur oameni.oameni adevarati.oameni care sa fie alaturi o viata intreaga.si oameni care sa apara doar ca sa ne mai invete lectii despre viata.

… vreau o viata ca un spectacol de artificii…frumoasa si colorata.Fiecare moment sa mai adauge ceva.Mai frumos si mai drag. Iar cand spectacolul se va incheia…sa pastrez amintirea unei vieti traite cu adevarat.

lectii pe care nu le inveti niciodata.. februarie 11, 2012

Azi fiecare dintre noi este expus lectiilor din jur, fie ca au forma cursurilor organizate sau a experientelor diferite cu care te intalnesti.

Si cu toate ca ne straduim mereu sa fim mai buni..mai profesionisti sau mai sinceri cu noi, sunt mereu lectii pe care uitam sa le invatam desi consideram ca am bifat subiectul.

Uit mereu ca increderea nu se daruieste ci se castiga.Si la diferente de multi ani, gresesc prin a lasa cuiva poarta deschisa catre viata mea, fara sa cer prea mult in schimb.Fara sa filtrez cu atentie sau fara sa ma intreb daca nu o fac prea usor.

Uit una cate una, lectiile pe care le citesc si le invat din vietile celor din jur. Si cu entuziasm, si o usoara doza de nebunie, ma arunc catre nou si oameni, destul de sigura ca vor sti sa ma tina..sa ma prinda..sa ma pastreze.

Si inca sper ca lucrurile frumoase se intampla.. ca oamenii stiu sa iubeasca..si sa cladeasca vieti asa cum vad in jurul meu. Si mai sper ca lucrurile pe care invat sa le fac pentru cei din jur nu vor prinde gustul amar al dezamagirii..si voi sti sa le fac mai departe, fara frica..

Trecem prin etape care ne modeleaza si in fiecare punct viata si tu insuti, arati diferit,uneori foarte departe fata de ceea ce esti cu adevarat.Lungul drum al intoarcerii catre tine e pavat cu decizii pe care vrei sa nu le iei si cu zile ce par lungi.

Si in tranzit prin lucrurile ce par sa mi se intample..ma intreb daca oamenii sunt asa cum ii vad eu.ma intreb daca mai exista oameni care sa te bucure si sa te inspire acolo unde vrei sa vezi asta, daca exista suficienta putere in ei  sa lase lucrurile in urma..si sa isi tina coloana vertebrala intr-o calatorie catre Venus.Daca mai exista oameni care sunt acolo pentru ca vor,chiar daca nu le e usor. Oameni care isi respecta viata, deciziile si oamenii din jur si care stiu sa isi coloreze viata asa cum vor..fara sa se sperie.

Si astept ziua cand lucrurile ma vor surprinde..si imi vor justifica optimismul ce imi curge prin vene.

Pana atunci..ma uit in jur, catre aceeasi oameni pe care ii stiu dintotdeauna langa mine..si ma rog sa gasesc si altii care sa le semene.si sa umple goluri.sau sa isi faca loc in viata mea.

 

 

 

 

 

 

 

wind of change.. ianuarie 19, 2012

Cateodata e nevoie de o singura zi..una singura, de exemplu o zi de vara, in care ceva sa se schimbe si tot turnul de fildes cladit cu truda sa se incline ..pornind catre incredibila cursa a prabusirii.

Acum 4 ani pentru doar cateva secunde ascultam Wind of change, de la Scorpions – si am inteles ca exact asta se intampla.Saptamanile care au venit mi-au confirmat ceea ce instinctul descifrase.

Ascult Wind of change mereu cu imaginea acelei zile si cu sentimentul ca cele mai dragi lucruri din viata ta – omul de langa tine si jobul care era cea mai mare pasiune -pot sa o ia la vale in aceeasi zi si nu vei putea face prea mult.Poti sa ai totul dimineata si nimic la sfarsitul zilei.Decat pe tine.

Sunt clipe in care se nasc schimbari. Mi-a fost multa vreme teama de ele, frica de necunoscut si de a o lua de la capat, incapatanare de copil ca lucrurile erau perfecte asa cum vroiam sa le vad.Azi stiu ca uneori agoniile nasc schimbari si ca se intampla pur si simplu, intr-o zi,sa deschizi ochii, sa prinzi o sansa si nu ii mai dai drumul.

Azi ascult Wind of change si imi aduc aminte de eul meu de ieri.Si de faptul ca in timp, despartirile nu mai sunt mereu la fel de dureroase.Ca accepti mai usor sau devii mai intelept.Ca intelegi mai repede cand e cazul sa pasesti mai departe.Sau ca simti cand timpul tau intr-un loc sau langa un om s-a terminat.

Sunt putine momente in viata cand poti sa iti zgudui tot universul cu propriile maini.De cele mai multe ori, asta ti se intampla si inveti doar sa reactionezi. Si fara sa ma leg de inceputul de an, zgudui ce e in jurul meu incercand sa fac lucrurile altfel dar in acelasi timp asa cum am stiut sa le fac demult – cu bucurie, cu optimism si cu energie.si hotarare.

Si atat cat o sa pot, o sa schimb ce e in jurul meu si o sa il fac sa arate diferit.Ca atunci cand te plictisesti de ce e in jur si decizi ca trebuie sa redecorezi tot interiorul.

Prieteni. ianuarie 1, 2012

Sunt acolo dintotdeauna sau apar atunci cand ai mai mare nevoie de ei. Au pareri diferite de cele mai multe ori si uneori chiar vieti palpitante. Unii nu stau in aceeasi tara sau nici macar pe acelasi continent.Unii te stiu de demult si tocmai asta face ca lucrurile sa fie durabile – anii care s-au scurs peste intamplari si peste noi.Li se intampla uneori sa traiasca povesti similare cu ale tale.Au de multe ori valori diferite si principii contrare. Nu poti sa garantezi ca prietenia lor o sa tina toata viata, dar te uiti cu mirare la anii si lucrurile care se aduna intr-un cont comun.

Uneori iti e dor de ei, pentru ca timpul a trecut intre voi.Pe altii ii auzi zilnic, pentru ca mergeti in aceeasi directie.Cu fiecare,ai atatea de vorbit.

Ei iti vor binele. Chiar daca nu stiu sa te faca sa si intelegi asta, au un motiv si incearca cumva sa fie langa tine. Cateodata te lasa sa gresesti si sunt langa tine cand iti tragi concluziile. Sau doar sunt acolo sa te asculte. Au vacante minunate.Si povesti din toata lumea. Au prieteni la randul lor. Si povesti de dragoste. Isi construiesc vietile si uneori te cheama la o cafea, sa iti ceara o parere.

Si uneori,pur si simplu te iau de maini si de picioare si te arunca in sus,in zgomot general de petrecere. Pentru ca ei sunt acolo sa te prinda.Sa deschida usa si sa spuna La Multi Ani. Si sa se bucure de momentele pe care le traiesti chiar atunci cu ei.

Si atunci cand spiritele se incing..vrei sa treaca si iti doresti ca macar ei,dintre toti oamenii, sa poata sa ierte,sa uite si sa fie langa tine orice ar fi. Pentru ca asa fac prietenii,nu?

 

Atunci cand se lasa tacerea.. decembrie 22, 2011

Ma gandesc uneori la scenele din viata, asa cum ar fi vazute de un regizor..Poate nu cel mai dibaci sau premiat,dar unul care sa exprime intr-un cadru o mie de sentimente.

Am fost atenta in ultima vreme la momentele de tacere din mijlocul marilor momente de bucurie.Exact atunci cand totul e mai vesel si mai colorat decat iti poti imagina. Cum ar fi doua coarne de ren, o mare de crengi de brad si decoratiuni si 4 maini dibace care se lasa in voia imaginatiei.Si bineinteles o pisica atenta la beteala colorata. In mijlocul rasetelor noastre, in miez de noapte, al colindelor si al gandurilor nostre despre cum aranjam decoratiunile..am simtit un moment de tacere cand, din mijlocul fericirii mele am ridicat ochii spre ceas, am privit acele lui si gandul a zburat mult mai departe..catre tacerile nespuse.

Sau imagineaza-ti o sala de concerte, cu catifea rosie si decor de sarbatoare.Cu o scena si un spectacol de Gala.Si un cantec – Profeta non s’ara.. si tacerea si fiorul unei seri intregi.

Sau o usa mare si grea care se deschide catre un decor bisericesc.Intri sfios,intre icoane si cateva lumini aprinse. Ridici ochii catre o icoana cu Iisus in haine de zeghe.Si te uiti in jur la cele cateva persoane,izolate in lumile lor si ale icoanelor. Si linistea te uimeste si iti lasa gandurile sa zboare catre cer.

Pe geam a inceput sa ninga acum. Mai e un pas pana la Craciun. Si printre multe momente calde,colorate,cu miros de brad,oameni dragi  si gust de vacanta rasfatata vor fi momente de tacere, cand gandurile vor colinda prin momente traite cu respiratia taiata sau savurate pana la ultima secunda. Atunci cand tacerile si bucuriile se vor amesteca, zile intregi, vei sti ca ai trait..si ca ai fost norocos.

 

 

O suma de iubiri decembrie 12, 2011

M-am uitat vrajita zilele astea la iubirile din jurul meu. Milioane de exemple, valori si intensitati diferite.

Iubirea isi intinde paleta larga de sortimente in vietile celor din jur si in zilele mele. In fiecare colt de viata poti sa vezi ca iubirea incearca macar putin, sa isi faca simtita prezenta. Fie ca e vorba de o iubire timida,adolescentina,strecurata intr-o prietenie nascuta din neant si care nu vrea sa se dea batuta nicicum. Sau o iubire furtunoasa,unii ar spune predestinata,care si-a croit drum rapid si a transformat o poveste intr-un drum pentru toata viata.

Apoi vezi povesti nascute in anii studentiei, consolidate de timp si de ei doi.Caramida dupa caramida, pare sa fie o poveste trainica si indestructibila.

Mai sunt iubirile nascute ca niste hotarari de viata. Cand el a hotarat ca orice ar fi o sa lupte cu anii si timpul si lumea.Si ca ea o sa fie langa el.Si asa a fost.

Si iubirile oarbe cand vrei neaparat sa vezi in cel de langa tine ceea ce iti doresti.Iar timpul iti arata ca povestea ta arata dupa o vreme, usor pe dos. Si povestile care au crescut in timp pana acolo unde nu au stiut unde sa mai creasca si s-au stins, incet si au iesit pe usa din dos.Si iubirile platonice.Sau povestile in care stii ca iti place dar stii ca nu o sa iubesti.Si ca nu o sa fie pentru toata viata.Si mai sunt salturile mortale catre povesti care pot sa fie adevarate.Sau care pot sa fie doar clipe de neuitat.

Povestile incrancenate in care nu stii ce ai avut dar orice ar fi nu vrei sa pierzi,sa intelegi sau sa accepti.

Sa analizezi care e iubirea adevarata din toate astea e o utopie. Sa crezi ca nu exista e o ignoranta. Sub o forma sau alta, ea isi cauta locul si isi scrie paginile in viata noastra. Cateodata te pregateste pentru ce urmeaza, altadata te invata sa iti vezi altfel viata.Si istoriile.

Sometimes is lasts in love but sometimes it hurts instead.

all I want.. decembrie 6, 2011

A inceput sa sune iar de sarbatori.Ochii mei cauta fulgii de zapada, urasc ploaia si frigul si ma apasa cadourile de craciun.si to do-urile..

Daca ar fi sa ii scriu unui Mos cu barba alba si ochi blanzi…i-as spune ca am nevoie de ceva care ocupa putin spatiu in tolba, dar mult in inima mea.

As vrea liniste.Sa simt linistea din jurul meu, sa stea vanturile,sa stea zumzaiala,rabufnelile,confuziile,divergentele,orgoliile si parerile in contradictoriu.Sa se opreasca.

As vrea caldura. Nu neaparat de la semineu, dar caldura de acasa cand seara miroase a prajituri.Caldura dintr-un bar cochet, unde iti intalnesti gasca de prieteni. Caldura a doua brate care sa aiba grija doar de mine.Caldura oamenilor dragi din jurul meu.Caldura din inima mea, care palpaie din cand in cand..

As vrea funde mici si cadouri din inima.Facute de mainile mele.sau ale celorlalti.Mici suprize vesele si dragalase, care sa marcheze momentele alaturi de prieteni dintotdeauna.

Si as vrea sanatate pentru toti ai mei. Si garantia ca o sa ii am langa mine si anul urmator.Si ca eu o sa fiu puternica pentru ei si pentru mine. Si ca lucrurile bune vor urma.

That’s all I want for Christmas.

 

what if… noiembrie 18, 2011

What if.

What if I’m a world unturning /What if I’m an ocean, far too shallow, much too deep …

 

Idei care s-au impletit pe acorduri stiute,ascunse,uitate.. O melodie de demult si o poveste poate fara rost.Dar acorduri care s-au cantat, pe care s-a dansat si care s-au stins.

What if? Daca lucrurile pe care ti le-ai dorit cu toata puterea, se vor intampla atunci cand te astepti mai putin?Daca oamenii pe care ti-ai dorit cu toata forta ta sa ii cunosti, ar aparea,pur si simplu,intr-o zi de vara in viata ta?

Daca o toana si o idee de moment, fara o speranta atat de arzatoare ca acum ceva ani, ar naste seri minunate si te-ar invata lucruri extraordinare despre femei din jurul tau?Daca ai descoperi dintr-o data ca lucrurile pe care ti le-ai dorit..se intampla?Ca poti sa imparti,sa discuti, sa diseci, sa amesteci,sa razi, sa concluzionezi, sa fii diferit si sa fie ok, sa ceri sfaturi, sa pui intrebari, sa raspunzi, sa intelegi, sa sustii, sa accepti …?si asta intr-o mica gasca de oameni diferiti,inteligenti,frumosi si sinceri?

Daca ti-as pune astazi ca oamenii pe care ii cauti exista si ca tine doar de tine sa ii vezi?Ca vin nu atunci cand te rogi, ci atunci cand ai cu adevarat nevoie sa ii intalnesti?

Daca as crede azi ca viata mea e un film..si ca un regizor mult mai creativ decat mine a lasat semne, in ani, sub diferite forme..ar fi o nebunie?si daca un semn ar fi nebunia creatoare a unui pictor, de care ma impiedic, la orice pas de cand am hotarat sa ii dau o insemnatate?Sau daca as intelege ca nu intotdeauna ratiunea triumfa..ca uneori lucrurile se intampla asa cum vor ele?sau asa cum le arunca o mana invizibila pe o harta ce eu o cred nescrisa?

sau si mai simplu…. daca as crede ca pe pamant, acolo, unde in fiecare zi ratiunea cucereste noi teritorii iar stiinta noi teorii..exista un strop de magie?fara sa fie alba, neagra..ci pur si simplu o stare de bine,de frumos,de bucurie..un sentiment care iti bucura sufletul si viata..si care vine intotdeauna din intalniri la ceasuri de poveste.Asa cum sunt serile de vara.Sau serile de joi.Sau inceputurile de iarna.

fara planuri.caut aripi. noiembrie 10, 2011

Dimineata de noiembrie, intunecata si golita de frunze aurii. Imaginea copacilor din fata biroului, din ce in ce mai sobri,pregatiti sa se imbrace in culorile inchise ale iernii.

Sentimentul ciudat de menghina si apasare,meteosensibil,evident.Guerilla si o muzica pe care o aud dar nu o simt.

O pagina de internet,mailuri,mormane de contracte.7 crizanteme colorate,mari,ce se incapataneaza sa imi zambeasca in nuante de alb,galben si mov.

Un cos mare cu fursecuri,primit cadou,care ma asigura ca e in regula,pot sa mananc tot.

Fara planuri.Puncte de suspensie in agenda.Conferinta tedx.Back to school week.Inceput de decembrie in Barcelona.puncte care unesc zile si saptamani, slalom printre aniversari,gandul la newsletterul ce anunta ski-ul. Si la casca de ski alba.Proiecte tot timpul.Sportul inghesuit in zile impare.

Sfarsitul de an nu se dezice niciodata. Mireasma de Craciun ma ingrozeste de la mare distanta,chiar si pe mine, cel mai infocat fan din toate timpurile.

Ca durerile de crestere, prin care trebuie sa treci ca sa te inalti cu cativa cm.La fel, si angoasele sfarsitului de an ma invaluie,devreme, o data cu primele decoratiuni si outdoor-uri ce sugereaza Craciunul. O data cu felicitarile pe care trebuie sa le comand pentru clienti,raportarile pe care le pregatesc si bugetul pe care trebuie sa il pregatesc cu grija,pentru cadouri.

Daca as putea sa ii scriu Mosului acum i-as cere o cutie mare,colorata,legata cu o funda rosie. Iar in ea sa imi gasesc linistea, care imi descreste fruntea, imi relaxeaza zambetul si imi calmeaza bataile de inima.Siguranta pe care pot sa o impart cu cei ai mei, caldura pe care pot sa le-o transmit si sentimentul ca eu sunt acolo, pentru ei.Si ca se pot baza pe mine.Si sa imi gasesc zambetul – luminos, care sa imi spuna ca sunt fericita si ca am dreptul sa fiu asa.Si ca nu trebuie sa imi fie teama ca asta se va schimba, pentru ca viata este o schimbare continua.Si ca voi bifa pe rand,toate problemele arzatoare.Iar eu pot sa fac asta zambind.

Inchid guerilla si deschid youtube.

Horia Brenciu – Lucruri simple

Lucrurile simple sunt de-a ajuns, nu imi doresc nimic in plus. Vreau si maine acelasi cer senin.Inima sa imi fie asa,ca un fulg palma ta. Pentru mine, nu ar fi prea putin.

Nu caut cuvinte greu de inteles.Nici multe motive, ca sa iubesc. Mie imi place orice zi care mi-ar putea zambi, dimineata, de langa perna ta..

http://www.youtube.com/watch?v=ABn4JSlr7Yo

confuzii de sezon octombrie 25, 2011

Degetele se pierd rasucind buclele castanii. O dimineata rece. Frunze aramii in fata geamului.Degetele aluneca nervos pe tastatura,in freamatul zilnic al biroului.

O melodie.Un gand.O camasa bleumarin.Un parfum discret.Un sentiment straniu si familiar.O lupta intre a fi si a nu fi.O neliniste prinsa intre a recunoaste si a lupta.Sa tragem aer in piept.Parfumul navaleste iar.Biletul de avion printat.Task-uri.Viata pe care o stii.Ganduri pe care nu le stii.Sensuri pe care le descoperi.Rosturi pe care le cauti.Lupta de a fi acolo si aici.De a fi detasat si implicat.De a aprecia si de a te distanta.O lupta cu tine.Si cu viata pe care o stiai asezata frumos,intr-o cutie de cadou legata cu funda rosie.In care lucrurile se intamplau cand le invitai.In care te bucurai doar tu.Si in care doar tu dirijai o orchestra imaginara.

Un mod ciudat de a renunta la bucati din tine..din cand in cand.Sentimentul ca timpul o sa rescrie pagini.Si sfatul unei prietene, ca nimic nu va mai fi la fel.Pentru ca fiecare zi schimba ceva din tine.Maselele stranse si un strop de curaj.Pentru ca dincolo de toate astea e viata. Ca un puzzle fara instructiuni.

I’m alive! octombrie 3, 2011

M-am uitat lung in gradinile celor din jur, tragand cu ochiul la fericirile afisate la poarta fiecaruia..

As minti sa spun ca nu am invidiat sau nu mi-am dorit sa simt si sa ma bucur asa cum altii par sa o faca. Ca nu am tanjit dupa voaluri albe si scancete de copiii, ca nu mi s-a parut niciodata ca asta e ce imi doresc. In acelasi timp mi-am dorit sa las lucruri in urma, sa cresc si sa invat, sa urc in ierarhii si sa dezvolt proiecte. Sa creez lucruri, sa pun in practica strategii si sa vad cum munca mea conteaza, sa vad cum pot sa fac lucruri care tin de mine si care sa demonstreze intr-un fel cine sunt.

M-au napadit emotii si melancolii de toamna.S-au aprins si s-au stins incendii, s-au deschis rani pe care le credeam vindecate si au rasarit ganduri de care uitasem.Si m-am trezit confuza intr-o lume pe care o stiam si o puteam interpreta.Pierduta intre ceea ce trebuie si ceea ce vreau sau ar trebui sa imi doresc.

Am lasat sa treaca timpul si am crezut ca or sa treaca. Sau ca o sa se schimbe ceva.

Pana astazi.Intrebarile cu care ma trezeam in minte de saptamani intregi au gasit raspunsul potrivit..

Am ascultat povesti frumoase cu un bebelus nascut din dragoste.Cu drumuri si griji de mama.Cu ganduri de sotie si problemele unei vieti de om mare.Cu intrebarile nesfarsite ..eu cand?si cand?si …de ce?

Si am ales.Am stiut clar, limpede si raspicat pentru prima oara dupa mult timp. EU nu.

Eu nu vreau povestile pe care altii le au scris deja si nu imi doresc acum nimic mai mult decat am.Nu e timpul pentru mine sa vreau alte lucruri cand am tot ce am visat ieri. Nici macar nu ma gandesc foarte mult la urmatoarele saptamani si nu,nu ma gandesc nici la anul care vine.In schimb ma gandesc la ziua de azi. La cd-ul cu Beligan lasat in masina.La piesa de teatru de aseara si la muzica pe care o sa o ascult maine. LA mirosul de cafea dimineata, la florile pe care le iubesc.LA oamenii minunati pe care ii intalnesc si care imi fac zilele frumoase.

La jobul pe care il am si care imi place.Care ma chinuie si care nu imi face zilele usoare.Dar care este alegerea mea.

La faptul ca in fiecare zi invat ceva mai mult despre femeia pe care o vad in oglinda.La rabdarea pe care simt ca o am.Si la cum stiu ca omul potrivit va sti sa ma alinte.Sa ma cunoasca si sa ma iubeasca. Sa invete mirosul cafelei de dimineata.Si va sti sa imi descifreze zambetul..si sa ma pastreze.

Azi stiu ca traiesc frumos.Stiu ca ma bucur.Si stiu ca am deschis ochii catre toamna.Si catre mine, din nou.

I”m alive.

A venit, a venit toamna.. septembrie 26, 2011

A venit, a venit toamna..

Acopera-mi inima cu ceva..

Cu umbra unui copac sau mai bine, mai bine cu umbra ta..

 

Nu am vrut sa las vara sa plece.M-am opus si am tinut sa o mai pastrez mult dupa 1 septembrie. M-am bucurat de soarele ei si de ultimele povesti..De ultimii fiori si de ultimele zile pe plaja.M-am strecurat printre ape, am batut moldova si m-am uitat cu ochi de copil la copacii ce isi colorau frunzele.

Si mi-a fost drag ca vara s-a topit tarziu,intr-o toamna blanda,cum nu cred ca am mai trait. Mi-a implinit promisiunile de sfarsit de vara si mi-a adus linistea in jur. Mi-a adus oameni dragi si prieteni, clipe de vacanta si certitudinea ca viata e asa cum ti-o imaginezi. Am serbat in seri de mojito cu femei frumoase si inteligente, pe care le admir si de la care invat. Am serbat minunandu-ma de peisaje nebanuite, de manastiri dintr-un lemn sau pesteri friguroase. De emotii si spaime in miez de noapte,pe drumuri intre munti. Poate m-am pierdut si m-am regasit intre lucrurile care s-au intamplat,intre week end urile mele de poveste si  povestile dintre week end uri.

A venit toamna..Si incet incet ma simt mai linistita sa o accept.Sa vina.Sa imi aduca seri calde si miros de ceai,frunze colorate si un poncho calduros.Sa imi tina oamenii dragi aproape.Si sa imi scrie mai departe povestile.

 

 

dincolo de ape.. septembrie 13, 2011

Dincolo de ape e cerul senin.si zdrente de nori.sunt pasari albe si negre.sunt nuferi albi si galbeni.sunt salcii multe.si copaci cu trunchiuri groase.

E miros de apa si de mare.de peste si de padure.Auzi gazele,valurile,crengile copacilor si vantul.

Dincolo de ape e natura altfel decat o stii in oras.  Esti in mijlocul ei un turist ratacit,un profan care se minuneaza de frumusetile din jur si se intoarce in jungla de beton.

In apele deltei gasesti povesti de viata.Si iti dai seama cat de simplu e totul.Cum viata poate sa fie pur si simplu frumoasa,cum greutatile sunt altele decat cele pe care le-ai lasat tu in urma.Si cum nu ai nevoie de prea mult ca sa fii fericit.Poate doar de o mana de prieteni in asfintit..

vamaia septembrie 5, 2011

Se poate sa fie zi...
Se poate sa fie noapte...
Se poate sa fie vara...
La fel cum iarna poate fi.

Nisipul sa fie ud
Iar marea un pic amara

Nisipul sa zgarie lin
Iar marea sa fie murdara..

La Vama Veche..dar fara pereche.Noi 3, dublate de telefoanele mobile ce zbarnaiau continuu.Cd ul cu Vama Veche si selectia Best of Queen. Autostrada – suficient de prietenoasa cat sa fie o sambata dimineata de bun augur.

Apoi un drum altfel – care nu a fost gresit in cele din urma – Cernavoda- Negru Voda.Printre sate,dealuri,kilometri fara numar,discutiile noastre s-au pierdut intre alegeri si impresii,oameni noi si povesti vechi.

Pranzul ne-a prins in Vama Veche, ne-am integrat rapid in peisaj si ne-am asezat comod La Mitocanu’.Ne-am amanat planurile si ne-am savurat pranzul, deloc sofisticat de altfel.Ne-am trantanit pe sezlong la soare,am inclestat dintii cand soarele intra in nori si nu ne-am dat batute: un somn de dupa- amiaza pe plaja,cartile si sms-urile traditionale.

Dupa ce am ascultat toate dialectele din jur,care ne-au tulburat odihna, am insistat pentru a mia oara pentru Balcic.Si cand eram pe punctul sa renunt s-a strigat bingo.

30 de minute mai tarziu treceam granita in Bulgaria.Apoi s-a asternut drumul:lung,cam prost,plin de amintirile uneia din noi si gandurile celorlalte doua. La apus de soare am ajuns in gradina, am dat o raita vilei Cuib si am raspuns urgentelor sentimentale telefonice.Mi-am desfatat ochiii cu imaginea marii la Balcic,mi-am cautat amintirile si colturile pozate alta data..L-am cautat pe Fat Frumos in amintire si nu l-am mai gasit acolo unde stiam ca l-am lasat.

Mi-am privit prietenele, usurata ca Balcicul a ramas doar locul meu.Pe care il imparteam de azi cu ele.Am ales cu grija suveniruri,am vanat o masa la Korona si am avut parte de o cina impresionanta cu multe feluri de midii.

Am plecat vesele  pe la miezul noptii, ca si cand prietenia noastra tocmai pusese o piatra de temelie intr-un loc romantic..pe care noi il intelegeam pur si simplu. Si ne-am notat in minte sa il impartim cu cei cu care ne vom imparti inimile.

Ne-am intors in Vamaia…ca sa ascultam Iris si sa tremuram pe plaja la Stuf. Stiam ca a fost o data iris si ca exista o strada a ta.Si ca sunt inca multi fani Iris.Am continuat sa ne plimbam prin Vama, am ajuns in punctul maxim al distractiei: Expirat.Acolo vara era in toi, chiar daca pe plaja vantul te facea sa crezi ca e deja toamna.

Duminica ne-a trezit lin si ne-a intampinat cu celebrele clatite din vama. Nu stiu cum sunt altii, dar Vama fara clatitele cu caise nu are farmec. Apoi ne-am tolanit la soare, in ciuda durerilor de cap si de spate si am decis ca nu avem regrete.Doar multe sms-uri la care trebuia sa raspundem.

Ne-am despartit greu de mare..dar am avut grija sa inseram in conversatie toate regulile,concluziile si impresiile noastre. Ne-am sedimentat parerile si am decis ca ne acceptam asa cum suntem. 3 femei..cu multe idei si cu multe de trait, de impartit,de iubit.

Indiferent daca ne-am indragostit sau nu vara asta.

Apus de soare pe autostrada si vama veche pe fundal.Poate cliseistic, dar cateodata nu poti sa iti doresti mai mult.