ganduri pentru Daniel februarie 8, 2010

Am citit zilele astea despre Daniel pe multe site-uri si am gasit randuri despre el pe facebook si messenger.

Comunitatile online au preluat si au dat mai departe mesajul simplu al unui care nu vrea decat sa traiasca. Un lucru pe care de cele mai multe ori il neglijam, il uitam si il consideram prea banal pentru a fi luat in calcul.

Ma uitam pe albumul foto de pe site-ul lui si erau poze pe care fiecare dintre noi le are..Vacante, zambete, pasiuni, jobul..O viata de om si doi oameni umar langa umar. Si un copil care va veni in curand pe lume.

E adevarat..nu poti sa ajuti pe toata lumea.Si e adevarat ca zilnic se intampla sa vezi atat de multe situatii limita cand oameni au nevoie de oameni pentru a se bucura de zile, de viata, de soare..

Dar ..daca m-as pune in locul femeii care se afla langa Daniel astazi…as simti diperarea de a mi dori sa treaca timpul pentru a-mi vedea copilul prima oara si ura ca timpul poate sa il ia de langa mine pe cel pe care il iubesc. Daca m-as pune in locul lor, nu stiu cum as reactiona spaimei ingrozitoare ca zilele pot sa treaca si ca sfarsitul poate fi aproape.

Viata e tot ce ne-a fost dat..Iar pentru Daniel viata ar putea avea culoare, zambet de copil, caldura unui camin si cu siguranta..puterea de  a se bucura de fiecare din lucrurile mici care ne inconjoara.

Imi doresc sa il ajut pe Daniel..asa ca incep licitatia pentru oricare din articolele de pe blogul meu. Daca cineva poate sa ofere o suma cat de mica in conturile lui Daniel, vom reusi sa oferim viata.si timp.si bucurie.

EUR: RO72BTRL06404201F02712XX
RON: RO57BTRL064013HAF02712XX
Cod SWIFT/BIC: BTRLRO22

povestea lui Daniel o gasiti aici.

http://danielraduta.ro/

rad cand imi vine sa plang.. februarie 8, 2010

Cateodata gasesti puterea sa razi atunci cand iti vine sa plangi. Am ascultat melodia asta de o suta de ori si inca o ascult- cateodata nu e usor,pur si simplu, sa fii tu, sa faci ce trebuie, etc…

Advice youth :) ianuarie 27, 2010

Cateodata facebook  propune lucruri interesante..

FROM : http://www.chicagotribune.com/news/columnists/chi-schmich-sunscreen-column,0,4054576.column

Inside every adult lurks a graduation speaker dying to get out, some world-weary pundit eager to pontificate on life to young people who’d rather be Rollerblading. Most of us, alas, will never be invited to sow our words of wisdom among an audience of caps and gowns, but there’s no reason we can’t entertain ourselves by composing a Guide to Life for Graduates.

I encourage anyone over 26 to try this and thank you for indulging my attempt.Ladies and gentlemen of the class of ‘97:

Wear sunscreen.

If I could offer you only one tip for the future, sunscreen would be it. The long-term benefits of sunscreen have been proved by scientists, whereas the rest of my advice has no basis more reliable than my own meandering experience. I will dispense this advice now.

Enjoy the power and beauty of your youth. Oh, never mind. You will not understand the power and beauty of your youth until they’ve faded. But trust me, in 20 years, you’ll look back at photos of yourself and recall in a way you can’t grasp now how much possibility lay before you and how fabulous you really looked. You are not as fat as you imagine.

Don’t worry about the future. Or worry, but know that worrying is as effective as trying to solve an algebra equation by chewing bubble gum. The real troubles in your life are apt to be things that never crossed your worried mind, the kind that blindside you at 4 p.m. on some idle Tuesday.

Do one thing every day that scares you.

Sing.

Don’t be reckless with other people’s hearts. Don’t put up with people who are reckless with yours.

Floss.

Don’t waste your time on jealousy. Sometimes you’re ahead, sometimes you’re behind. The race is long and, in the end, it’s only with yourself.

Remember compliments you receive. Forget the insults. If you succeed in doing this, tell me how.

Keep your old love letters. Throw away your old bank statements.

Stretch.

Don’t feel guilty if you don’t know what you want to do with your life. The most interesting people I know didn’t know at 22 what they wanted to do with their lives. Some of the most interesting 40-year-olds I know still don’t.

Get plenty of calcium. Be kind to your knees. You’ll miss them when they’re gone.

Maybe you’ll marry, maybe you won’t. Maybe you’ll have children, maybe you won’t. Maybe you’ll divorce at 40, maybe you’ll dance the funky chicken on your 75th wedding anniversary. Whatever you do, don’t congratulate yourself too much, or berate yourself either. Your choices are half chance. So are everybody else’s.

Enjoy your body. Use it every way you can. Don’t be afraid of it or of what other people think of it. It’s the greatest instrument you’ll ever own.

Dance, even if you have nowhere to do it but your living room.

Read the directions, even if you don’t follow them.

Do not read beauty magazines. They will only make you feel ugly.

Get to know your parents. You never know when they’ll be gone for good. Be nice to your siblings. They’re your best link to your past and the people most likely to stick with you in the future.

Understand that friends come and go, but with a precious few you should hold on. Work hard to bridge the gaps in geography and lifestyle, because the older you get, the more you need the people who knew you when you were young.

Live in New York City once, but leave before it makes you hard. Live in Northern California once, but leave before it makes you soft. Travel.

Accept certain inalienable truths: Prices will rise. Politicians will philander. You, too, will get old. And when you do, you’ll fantasize that when you were young, prices were reasonable, politicians were noble and children respected their elders.

Respect your elders.

Don’t expect anyone else to support you. Maybe you have a trust fund. Maybe you’ll have a wealthy spouse. But you never know when either one might run out.

Don’t mess too much with your hair or by the time you’re 40 it will look 85.

Be careful whose advice you buy, but be patient with those who supply it. Advice is a form of nostalgia. Dispensing it is a way of fishing the past from the disposal, wiping it off, painting over the ugly parts and recycling it for more than it’s worth.

But trust me on the sunscreen.

vesnicul “ce mai faci” ianuarie 27, 2010

Romanescul “ce mai faci” nu seamana deloc cu britanicul “how do you do”..Raspunsul nostru nu poate fi doar bine si atat..ci urmeaza o mica descriere a lucrurilor care iti ocupa timpul..Si aici, inevitabil, apare blocajul: pai…job, master…si aa..am fost la ski.sau alte mici escapade pe care le faci..Practic te inscrii involuntar in sirul raspunsurilor care nu iti plac si in peisajul monocrom in care te asezi la coada, la fel ca toti ceilalti..

Am incercat de multe ori sa  scap de intrebarea asta sau sa imi colorez raspunsul in cat cel de langa sa inteleaga ca nu e doar rutina..ci sunt o gramada de alte lucruri..Pana la urma, raspunsul depinde de relatia pe care o ai cu cel care intreaba..Daca te intereseaza cu adevarat sa ii dai raspunsul pe care tu simti ca ai putea sa il oferi..sau daca nu merita osteneala de a sti ca dincolo de “job”, ” casa”, “copil”..etc.. mai e si altceva.

Am pus pe hartie lucrurile care imi ocupa timpul..si evident am in minte si multi timpi morti, in care pierd vremea fara a ma odihni sau a face ceva efectiv..Si in afara momentului total neplacut cand ceasul suna la 6.30…si primele 20 de minute ale zilei in care sunt invariabil morocanoasa – ziua, asa cum se vede ea cand ies din bloc dimineata are culoare.Si pe rand mi se aduna in minte lucrurile pe care trebuie sa le fac, ce trebuie sa primesc, cu cine trebuie sa ma intalnesc, ce as putea sa las pe maine..si tot asa.

Nici o zi nu seamana cu alta. Nici o luni nu seamana cu o luni chiar daca are week endul in spate. Nici o duminica nu seamana cu alta. Si nici o seara nu seamana cu alta. Practic in fiecare zi lucrurile au daca nu alt ritm, sigur aduc ceva nou. Iar optiunile pe care le ai sunt diferite.

Urasc sa spun ca timpul meu se imparte intre job si restul. Pentru ca da, jobul nu e doar un job. E locul care ma tine treaza, activa, atenta, care ma motiveaza si ma demotiveaza, care ma face sa muncesc si sa gandesc, sa vin cu idei si sa le pun in practica.. Si sa simt fiorul ala ca fac ce imi place.Chiar daca uneori serile sunt foarte lungi, chiar daca uneori deadline urile sunt imposibile sau oamenii din jur nu sunt cei pe care i-ai vrea.. daca esti in locul potrivit a merge la servici nu este o povara.Ci modalitatea de a fi tu insati – dincolo de viata personala.

Petrecem prea mult timp la birou pentru a ne permite sa fim rutinati, obositi si angrenati in acelasi calvar zilnic.  Energia mea nu vine doar din serile linistite acasa, sau iesirile cu prietenii. Din proiectele mele sau din excursiile pe care le fac.. Fiecare din lucrurile care imi ocupa timpul imi da energie..si chef de viata. Si multumire. Si sentimentul ca aleg si ma bucur de ceea ce fac.

E foarte usor sa uit sa gandesc asa..de fiecare data cand ma doare spatele dupa o zi lunga la birou, cand ratez o iesire sau uit sa fac un lucru important..E usor sa te angrenezi in ceea ce faci si sa simti ca esti sufocat si obosit..si nu e chip sa ai alta atitudine, dar tocmai asta face diferenta: Modul in care vezi si simti lucrurile…Si curajul de a gandi ca fiecare zi e alta zi.

Mi-a fugit dorul de acasa.. ianuarie 15, 2010

Am dezgropat melodia in cautarea mea de altfel de muzica..si m-am incarcat de frumos..imi ingaduie o clipa de visare si imi potoleste setea de “altceva”..de nou..Curiozitatea si dorinta sa incerc lucruri noi, sa ma bucur de altfel de lucruri -  altfel de muzica, alte carti, alte spectacole..alti oameni.

let go.. ianuarie 11, 2010

Sometimes you need to take a deep breath..and have the courage to “let go”…is not simple.

[ If you want to try and save me
Then take my heart don't hate me
If you feel you can't let go then let go]

azi. ianuarie 7, 2010

am fereastra biroului deschisa, ascult alejandro sanz si imi beau ceaiul verde. trag aer in piept si simt miros de primavara..chiar daca am inca niste turturi care atarna pe langa geam.

am inceput dimineata cu emailuri si apoi cu blogul lui Huidu. Sunt lucruri pe care le citesc cu respiratia taiata…le simt, le caut … si incerc sa le invat de fiecare data cand ma intalnesc cu ele.

http://www.serbanhuidu.ro/2010/viata-e-frumoasa-tovarasi/

viata e ce mi se intampla azi. planurile sunt ce as vrea..sau ce visez..sau ce va fi oricum sa fie. ce a fost ieri deja e trecut..nu am decat ziua de azi. si pot sa respir acum. nu stiu ce va fi maine, peste un an sau pest 10.pot sa imi doresc, sa visez si sa fac totul sa imi implinesc gandurile..dar nu vreau sa uit sa traiesc azi. nu vreau sa uit sa respir, nu vreau sa trec pe langa culori, sa uit de oameni. nu vreau sa uit sa plang si sa rad, sa apreciez ce am, sa iubesc, sa simt miros de ceai sau de cafea..sa ma bucur de muzica, sa simt relaxarea si bucuria de a face ceea ce simti.. si de a fi impacat cu tine, cu sentimentele si ceea ce traiesc. Si as vrea sa storc fiecare clipa, sa primesc totul de la ea si o fac sa devina unica..

Odata, maestrul Beligan spunea “nu conteaza cati ani are viata ta..ci cata viata e in anii tai”…

Anul asta vreau sa dau viata clipelor…vreau sa imi redau bucuria de ma bucura pur si simplu. in definitiv, viata e ceea ce ti se intampla in timp ce tu esti ocupat sa faci planuri.

rezolutii de anul nou.. decembrie 28, 2009

E  ultima seara de Craciun…si tastez in intunericul camerei mele..Vad ferestrele altora pe geam si ma minunez de decoratiunile pe care sarbatorile le aduc, pe strada mea..

Ma gandesc la ce a fost ..si la ce o sa fie..si ma las in voia viselor si dorintelor ascunse pentru anul ce vine.

Mi-as dori sa descopar bucuria de a face lucrurile frumoase oamenilor dragi. Sa ma implic cu mai multa dragoste si hotarare in ceea ce le pot oferi..si sa ofer fara sa ma gandesc la mine, asa cum am uitat poate sa fac.

Mi-as dori sa descopar bucataria..asa cum am incercat sa fac de cateva ori..si asa cum mi am dorit  cu timp in urma. Sa invat retete interesante, sa vad bucatariile altor popoare..Sa descopar arome, combinatii inedite, mancaruri sofisticate, vinuri alese…rand pe rand..pentru mine si pentru cei din jurul meu.

As vrea sa renunt la toate cardurile de credit si sa imi acopar cheltuielile.Sa invat sa fac economii si sa imi fiu propriul bancher.trebuie sa fac asta. As vrea ca jobul meu sa fie exact ceea ce este…

Mi-as dori sa ma mut in garsoniera mea..sa o renovez si sa o mobilez asa cum am facut-o de atatea ori cu mintea..Sa ii duc flori si culori, tesaturi si muzica..si viata..Si sa ma simt in coltul meu de viata si de suflet.

As vrea sa conduc..o masina mica..si colorata. Care sa ma poata duce pe tocuri dimineata la birou..si care sa ma plimbe seara in oras.

As vrea sa calatoresc…din banii economisiti…sa ma bucur de locuri noi, care nu sunt acum pe nici o lista de calatorie. Sa le descopar si sa ma incarc de energia si frumusetea lor.Si de povestile locurilor pe care le voi vedea.

As vrea o vacanta mare si vesela la o mare mai mare si mai turcoaz..intr-o gasca entuziasta..si plina de viata.

As vrea sa imi pastrez aproape prietenii…si sa ma asigur ca le voi fi alaturi mult timp de acum incolo.

As vrea sa ii inteleg pe cei de acasa…si sa ii pot invata ce stiu. Si sa pot accepta ce stiu ei.

As vrea sa am in casa mea, cateva ghivece pe care sa le plantez si sa le ingrijesc. Sa dau sens si viata unor bulbi de lalele..

As vrea sa ascult si altfel de muzica..sa vad alte concerte..sa citesc multe alte carti..Sa invat..sa descopar..sa ma bucur..sa schimb..sa adaug..sa caut rafinament..si sa invat pas cu pas drumul catre mine..

Despre dragoste..ea vine cand te astepti mai putin..sau cand ii e sortit sa vina. Asa ca am atatea de facut..

mi-e dor.. decembrie 21, 2009

Mi-e dor sa am aripi de dragoste. Sa vibrez si sa cred in cel de langa mine si in ceea ce construim. Mi-e dor de castele si de lucruri frumoase. Mi-e dor de lucruri banale…facute umar langa umar si suflet langa suflet. Mi-e dor de o zi in care sa vad doar filme vechi, sa fac picnic pe covor..si sa stam imbratisati.Mi-e dor sa fiu eu persoana care aduce culoare in viata celui care imi aduce dragostea.

Si mi-e teama de fiecare din lucrurile de care imi este dor..

Barcelona si Freddie Mercury decembrie 15, 2009

Pentru ca mi-am lasat visuri,ganduri si sperante in orasul de langa mare…si pentru ca nu ma pot satura sa il ascult pe Freddie..

barcelona… decembrie 9, 2009

Exista locuri in care fara sa vrei iti lasi o parte din suflet.Fie ca e un vis, o moneda aruncata intr- o fantana sau o gramada de amintiri, sunt locuri in care odata ce ajungi vor face parte din tine mai mult decat alte destinatii.

Iubesc sa calatoresc..insa putine locuri au reusit sa treaca dincolo de ideea de destinatie..

Iar Barcelona, orasul pe care l-am visat si mi l-am dorit poate la fel de mult ca Parisul.. este pana acum singurul loc pentru care as pleca din Bucuresti. Nu pentru o saptamana, ci pentru o viata. M-am indragostit iremediabil de Barcelona..M-am indragostit de orasul care rade soarelui in decembrie, orasul in care palmierii sunt verzi de Craciun..Orasul in care Gaudi a creat povesti, bulevardele sunt largi..metroul e complicat..si oameni din toate colturile lumii vin pentru cateva zile..iar unii raman pentru totdeauna.

Barcelona te accepta usor, indiferent de unde vii si ce limba vorbesti. Si m-am trezit plimbandu-ma pe strazi si cautand figuri familiare…pentru ca avea un straniu sentiment de acasa pentru un loc pe care doar il visasem.

Si m-am gandit la cei dragi…si mi-am dat seama ca as putea trai in Barcelona. Pentru ca pentru prima oara un oras a reusit sa ma faca sa ma indragostesc..sa uit de mine …de toate lucrurile fara de care creadeam ca nu pot trai…si sa ma visez mutandu-ma in Spania.

Cum a fost o saptamana in Barcelona?Aventura absoluta a anului asta. Am uitat de tot, de toate..de griji, de probleme..de tot ce am luptat si de tot ce am facut, de scrasnitul de masele sau de eterna lupta.sau eterna cautare de sine.

Am ajuns in Barcelona in delegatie, pentru sedintele la care trebuia sa particip..Si am trait intens o saptamana in care m-am impartit intre to do..si to dream.Prima zi am visat: m-am relaxat plimbandu-ma pe strazi, pe Ramblas, in port..mancand fructe in Mercat de la Boqueria ..sau vizitand catedrala Barcelonei.

Apoi am alergat intre hoteluri, restaurante, birouri si conferinte..Galeria Roca din Barcelona, fabrici din jurul orasului si grupul de clienti cu care eram. Si dupa cateva zile in ritm alert eram deja mai obosita ca niciodata.Dar fericita. Pentru ca in ciuda oboselii eram in Barcelona, cunoscand oameni din toata lumea si invatand de la ei.

Aventura a continuat in week end, cand am colindat singura..M-am cazat la un hostel unde fusesem sfatuita ca o sa cunosc multi tineri..Vineri am mers la pas, facand poze la colturi de strada, vizitand magazine si fotografiind monumente. Am hranit porumbei, am mers kilometri pe jos..si am incercat sa ma descurc singura intr-un oras strain cu o harta..si o gramada de lucruri de vazut.

Seara am ajuns la fantanile de pe Montjuic, cu un grup mare de tineri din hostel.. Vazusem poze, filmulete..credeam ca stiu deja totul..Nu a fost chiar asa. Pentru ca un coleg imi spusese ca acolo te poti indragosti..well..fantanile de pe Montjuic surprind ceva din farmecul Barcelonei..Muzica..panorama de langa castel..culorile si spectacolul de lumini si apa iti taie respiratia.Si pot provoca uneori lacrimi. Credeam ca nu mai pot exista fantani care sa ma impresioneze. Si am simtit golul de langa mine..mi-ar fi placut sa fie inca cineva cu care sa ma bucur de frumosul din jur..

Seara s-a terminat intr-un restaurant cu tapas de pe Ramblas, unde am mancat cu un cuplu de francezi pe care i -am cunoscut la hostel.Si asa, cu o conversatie in frangleza, am reusit sa ma distrez intr-un oras nou, cu oameni noi.

Sambata, in aceeasi trupa de 2 + 1, am ajuns pe Monjuic.. iar castelul medieval de pe colina ofera o panorama pe care sigur nu o poti uita..Destinatia dupa amiezii de sambata a fost Sagrada Familia. Am petrecut cateva ore in templul creat de Gaudi, ascultand tot ceea ce audio-guide-ul si ghidul meu puteau sa im spuna.. E atat de multa pace si liniste, atat de simplu si atat de frumos interiorul. Iar vitraliile aduc parca un strop de Barcelona si culoare in interiorul catedralei.

Am incheiat seara cu  Casa Battlo si ultimele cumparaturi pentru Craciun..in fond, fie ca imi place sau nu, cei dragi stiu exact cand vine Mosul.

Si la miez de noapte,intr-un bar mic in Barcelona, m-am distrat copios intr- o gasca pestrita, pe care sigur nu o sa o mai regasesc si altadata: un cuplu de francezi, doi australieni, un american, eu si o canadianca..

Duminica dimineata am plecat spre aeroport, cu mult mai multa atentie ca niciodata. Asa ca, exista un inceput pentru toate: sa ajung la timp la aeroport, sa imi pastrez bani de taxi, sa zbor singura cu avionul..sa ma descurc cu bagajul..

Am aterizat la Bucuresti pe o ceata de neinchipuit si 7 grade in termometre. Am avut inspiratia sa rog un prieten sa ma ia de la aeroport..macar asa, am putut sa imi inchipui ca acasa e Bucurestiul si nu ce lasasem in urma..dar undeva, in sinea mea, a incoltit ideea de a trai o parte din viata in Barcelona.

fantomele craciunurilor trecute.. noiembrie 26, 2009

De o luna am inceput sa ma vait de agresivitatea cu care decoratiunile de Craciun, mesajele promotionale si sunetul de zurgalai au dat buzna in magazine, in media si cam peste tot pe unde am tot ajuns in ultima vreme..Si cu cat se apropie mai mult, cu atat ma simt mai trista. Am rememorat Craciunurile de alta data, bucuria si listele pe care le faceam, bugetele pe care le depaseam si euforia cu care sacrificam orice leu pentru o mica atentie de Craciun.

Cand eram copil..bradul de Craciun era un spatiu magic..cele cateva saptamani de vacanta mi le petreceam colorand sub el..uitandu-ma la crengi si admirand o felicitare veche, cu o mica printesa care patina. E una din primele mele amintiri de Craciun.Asta si Mos Craciunul care semana cu vecinul de la 4 sau momentul cand sora-mea, desi avea doar un 1 an, a reusit sa gesticuleze si sa explice ca am trantit bradul.

Vag imi aduc aminte o iarna cand o bunica buna, plecata de mult la Cer, mi a cumparat acadelele alea mari, colorate, absolut hipnotizante indiferent de varsta. Aveam cam 13 ani cand am decis ca in familie trebuie schimbat ceva in traditia Craciunului.Ca e momentul sa le explic oamenilor mari din casa ca de Craciun trebuie sa fie surprize si pentru ei si bucurie.Si cu pretul banilor de pachet, economisiti inca din octombrie, am reusit sa le cumpar alor mei primele cadouri de Craciun..nu va faceti griji, au uitat asta demult.

Apoi in liceu nebunia Craciunului transforma asta intr- o impartire pe perechi si o vesnica forfota in gasca mea de prieteni..Era momentul sa ne facem cadouri intre noi, cu infinit de multe discutii si pretentii, griji si probleme..Dar era totul frumos si sincer. Era o bucurie si ne plimbam pe la brazii fiecaruia din noi, timp de o vacanta de iarna. Si Hrusca a ramas in sufletul meu tot atunci.

Craciunul cel mai trist a fost acum 4 ani. Unchiul meu a plecat dintre noi cu o saptamana inainte de Craciun. O idila de iarna s-a terminat cu cateva zile inainte…si in ajun am pregatit singura un brand imens, o multime de cadouri ..si un decor de poveste pentru o familie in doliu. Nimanui nu ii ardea atunci de sarbatoare.

Au venit si alte Craciunuri, si alte mesaje, si alte cadouri..Si alti prieteni. Alte iubiri. O poveste mare s-a nascut atunci,inainte de sarbatori.. Si mi-a luminat Craciunurile ultimilor ani.

Mi-am dorit mereu ca cei din jurul meu sa simta bucuria si emotia sarbatorilor.Sa ii cuprinda macar o data entuziasmul in loc de griji si indiferenta. Mi-am dorit sa fac eu mai mult, sa creez eu magie in jurul unui pom de iarna, indiferent cati bani sau energie ma costa. Am simtit de fiecare data cum emotia mea ii atingea putin..prea putin cat sa fie fericiti. Si prea putin cat sa simt ca se bucura.

Anul asta imi caut entuziasmul. Am incercat azi sa ascult colinde dar pur si simplu nu am putut. Mi-am dorit si am incercat sa creez si eu imaginea aia de Craciun cu familia si prietenii, caldura care trebuie sa existe. Si dorinta de a fi impreuna, de a te bucura si de a petrece, trecand peste lucruri marunte si povesti de zi de zi.Anul asta, entuziasmul si portofelul imi arata ca trebuie sa ma bucur moderat, sa cheltui atent…si sa simt mai mult caldura si sa mai tai din lista lunga de Craciun..

Si imi este clar ca oricate eforturi as face, caldura celor din jur nu reuseste sa dogoreasca prea tare de sarbatori..Pentru ca toti, si mai ales cei dragi, au uitat sa traiasca Craciunul mai departe de obligatii, cheltuieli si griji.

lumea mare.. noiembrie 25, 2009

“Nu trebuie sa regreti niciodata lucrurile pe care nu le-ai vazut. Nu trebuie sa regreti, mai ales, lucrurile pe care inca nu le-ai vazut, si pe care nu le vei vedea, poate, niciodata. [...] Farmecul si valoarea calatoriei este spontaneitatea ei; este, mai ales, caracterul ei ireversibil. O calatorie este o experieta unica, asemenea unui vis lung care nu se va mai repeta sau al unui numar care iese odata la loterie, dar e aproape imposibil sa mai iasa a doua oara. [...] Calatoria, prin simplul motiv ca e o iesire din tine, o renuntare provizorie la “personalitatea ta” – apartine acelei dificile categorii de fapte omenesti care se numeste “aventura”. Si e fara sens sa regreti sau sa incerci sa repeti o aventura…” Mircea Eliade

Am gasit citatul pe un site care ma ajuta sa visez si sa calatoresc prin povestirile altor calatori.

www.lumeamare.ro

week-end de toamna-iarna..in bucuresti noiembrie 16, 2009

Cum da frigul, ma gandesc la placinta cu mere, ceai cald si un loc calduros in care sa stau la povesti cu prietenii..sau la lucrurile pe care le pot face prin bucuresti..

Week-end ul asta am inceput cu dreptul..Vineri a fost decretata seara de mers la bowling ( in city mall e 60 ron ora), unde am confirmat ca exista o strategie pana si in a da cu ghiuleaua in popice..si ca evident, unii pot fi leaderi chiar si acolo..Si daca tot eram imbracati casual si eram pusi pe distractie, ne-am instalat la 12 trecute fix in Coyote Cafe, unde Popa’s Band cantau si incantau pe toata lumea.. Repertoriul de altfel obisnuit pentru Coyote, ne-a facut sa dansam cateva ore..bine..poate era de vina si alcoolul.

Sambata, ca orice sambata care se respecta atunci cand toti colocatarii nu sunt acasa, a inceput printr-un somn prelungit…o portie de citit in plapuma si ceva cd-uri cu muzica preferata.

A continuat intr-un ritm de curatenie si alte probleme administrativ gospodaresti, cu o portie de paste semipreparate impreuna cu una bucata sora mai mica…Apoi in jur de 8 seara ne-am ascutit patinele si am sprijinit incetisor mantinela de la patinoarul Floreasca..Da! s-a deschis, nu este super aglomerat si este 10 lei intrarea..iar orarul pentru seara este 19-21 sau 22-24.

Si daca tot am scapat fara julituri dupa portia de patinat, ne-am adunat in bucatarie cu scopul foarte clar definit:clatite..Operatiunea  s-a lasat cu victime (tigaia, mocheta si un morman de vase) dar si-a atins obiectivul: la 12 noaptea devoram clatite cu tot soiul de dulceturi. Si daca tot aparuse si o sticla de vin in peisaj, ce poate fi mai potrivit in miezul noptii decat un scrabble..well..lucrurile nu sunt intotdeauna asa simple pe cum par..mai ales cand incepi sa inventezi cuvinte si esti convins ca ele exista..

Duminica s-a scurs intr o lunga plimbare de sofer incepator prin oras..o oprire la terasa de la Muzeul Taranului Roman… (un loc frumos, cu preturi mici, o librarie Carturesti aproape si o muzica de 5 stele)…si apoi la cautarea unui loc de parcare timp de 40 de minute, undeva, pe langa bloc..

Pana la urma, nu le poti avea pe toate, nu?

invatand de la ceilalti.. noiembrie 16, 2009

Mi-am petrecut week end ul intre prieteni, incercand sa fac totul sa fie vesel, frumos si special..sau macar sa aiba izul serilor frumoase si friguroase de iarna.

Am povestit si mi-au povestit lucruri care se intamplasera… si am ascultat cu urechile ciulite toate noutatile din ultimele saptamani.

Fiecare dintre ei avea o poveste: contracte noi semnate, temeri, incurcaturi cu acte, planuri de nunta, vacante de stabilit, shooting-uri de facut..Sunt uimita cum viata da fiecaruia un rost si alt drum  si cum drumurile pe care altii merg pot sa fie modele sau lectii pentru cei care au ochi sa vada si urechi sa asculte.

Mi-am admirat sincer prietenii pentru modul in care iau unele lucrurile asa cum sunt si se lupta sa le dea o nuanta pozitiva. Si pentru felul in care isi asuma cu umor “mea culpa”, povestind lucrurile pe care le-au invatat cu o nonsalanta care pe mine ma frapeaza..pentru ca inca imi e greu poate sa imi asum public vina sau esecul unor lucruri pe care le-am trait.

Ma uimesc continuu cum doi oameni, umar langa umar, pot sa faca o gramada de lucruri interesante si pot sa accepte provocare de a crea impreuna un camin..cu gandul sa fie pentru toata viata.

Si caut in cei din jur entuziasmul si bucuria pentru ceea ce fac. Le caut pasiunile, spontaneitatea..si in acelasi timp ador serile in care un scrabble sau o sticla de vin aduc zambetul pe buze..

Nu cred in oameni perfecti care pot face totul, in fiecare latura din viata lor, exceptional. Nu cred ca exista asa ceva..Dar stiu ca exista o lupta continua sa faci totul bine, o continua negociere cu tine, oamenii din jur si lucrurile care apar..Si un echilibru pe care il ai incercand sa faci toate lucrurile acestea.

 

 

fara planuri.. noiembrie 10, 2009

De cand ma stiu mi-am facut planuri, ca niste prelungiri normale ale viselor pe care le aveam..

Si ma surprinde sfarsitul asta de an…fara nici un plan. Ca o frunza de toamna, fara nici un gand, idee, plan de rezerva sau orice altceva de facut..

Invat sa ma trezesc dimineata, sa citesc mult pana la birou.. Ma provoaca ideea de a mai conduce, din cand in cand, masina familiei..Mai imi fac cate un gand de iesit in oras  sau cumparat flori..Imi mai trec prin cap idei de cadouri pentru Craciun..

Dar nici un plan concret.nimic. nu pot sa spun nimic despre saptamana viitoare, luna viitoare sau anul urmator..vag stiu ca am doua bilete de avion pe care trebuie sa le cheltui pana in martie…dar inima nu imi da ghes sa imi fac acum planuri..Stiu ca am niste examene de master, candva si niste proiecte curand..

Preiau proiecte la birou si stiu ca multe vor incepe cu 1 ianuarie..

Nu simt constrangeri, nu simt piedici, nu simt obligatii sau to do-uri..Cumva timpul parca s-a oprit sa ma lase sa ma invat cu toate, sa le invat pe toate..si sa nu imi fac scenarii..

Poate ca ceva bun se intampla atunci cand doar te bucuri de ce ai…accepti ce nu ai .. si zambesti oamenilor, fara sa iti faci planuri..

PS: dupa-amiaza vestile bune au intrat pe usa..business trip la barcelona…si acum imi aduc aminte cat mi am dorit sa vad orasul asta si cum era pe lista mea de lucruri de facut anul asta deci..no plans

cu sau fara dragoste noiembrie 2, 2009

Am ascultat povestile de dragoste ale prietenilor mei, ale prietenilor lor..si ale tuturor celor din jur. Unele m-au emotionat…mi-au transmis caldura si mesajul ca dragostea este, exista..si se arata cand te astepti mai putin..sau doar cand intalnesti persoana care trebuie sa fie langa tine..

Am vazut gesturi simple, intre oameni care se iubeau, care aratau ca niste declaratii tacite de dragoste..fara sa iasa in evidenta prin efuziuni romantice. Si stiu ca mi s-a facut dor sa ii arat cuiva dragoste si atentie..sa imbratisez si sa ii port grija unui om pe al carui umar sa imi sprijin capul si gandurile.
Si mi-a fost dor de usurinta cu care orice destinatie poate sa fie aproape atunci cand sunt doi si privesc in aceeasi directie. Si poate mi-a fost dor de modul cum planurile se discuta in doi, hotararile se iau la fel..lucrurile se impart si totul are o aura de cuplu si de mare dragoste..Si mi-a fost dor sa gasesc omul special pentru care eu sa fiu marea, luna sau orice iubeste el mai mult..Sa fiu slabiciunea suprema, sa fiu locul cel mai ascuns si mai iubit in care isi incarca energiile si gandurile..si sa fiu jumatatea lui in tot si toate. Si mi-am dorit sa il iubesc asa cum nu am iubit niciodata.

Dar am ascultat si povesti triste. Cand relatii de ani de zile se rup in cateva ore. Cand unul hotaraste ca nu mai iubeste, si nu de acum, ci de mai mult timp, dar acum a strans curajul sa spuna. Si mai stiu si relatii infinit otravitoare, care toarna venin si care nu lasa trecutul in urma ci intr-un continuu si obositor prezent. Si am auzit cuvintele cu care oamenii isi iau adio..am auzit marturisiri cand unul nu mai iubeste..sau nu iubeste destul..si miliarde de motive si pretexte invocate pentru acelasi lucru:iubirea care a plecat de acolo sau nu a fost niciodata.

Si m-am strambat a dezgust..a dispret si a durere. Pentru ca refuz sa construiesc sentimente ca niste castele de iluzii, nu vreau sa simt pelin si nici nu vreau sa spun sau sa aud pretexte. Si asta este cu siguranta un motiv suficient pentru a cere timp de la mine si de la ceilati, pentru a emite pretentii, a pune intrebari si a nu lasa pe nimeni sa se apropie mai mult decat granita pe care am stabilit-o. Si mai cred ca in dragoste nu poti spune cu aceeasi usurinta ca ce nu te omoara te intareste.

locuri aglomerate in bucuresti.. noiembrie 2, 2009

Am incheiat saptamana intr-un mod feeric: predand laptopul, cheile si biroul pe care mi am tocit coatele si nervii..

Am iesit sa ma relaxez cu colegii in Eleven, cu gand sa dansez si sa ma indulcesc cu o licoare bahica..dar lucrurile nu sunt intotdeauna asa cum te astepti..Asa ca in loc sa ma las dusa de valul alcoolului, am sfarsit prin a ma minuna de fauna considerabila care isi etala penajul si isi marca teritoriul in jurul meu..

Ca o concluzie: intre animal planet si un club de fitze din capitala..nu e nici o diferenta. Am fost la fel de mirata si de straina de fenomenul de masa la care eram supusa..Siluete de top modele, prea frumoase si prea inalte..insotite de domni prea batrani si prea la costum.. Haine prea la moda si prea ostentative..Priviri incrucisate, aruncate de la inaltimea ifoselor date de grosimea portofelului..

Am tras pentru a mia oara concluzia superficialitatii de care suntem inconjurati si m-am jurat sa ma intorc in cluburile alea oarecare, in care oamenii te mai calca pe picioare, dansand la gramada, fara sa le pese prea mult de hainele si teritoriul tau.marcat sau nu.

Apoi..sub imperiul toamnei si mai ales frigului care s-a lasat peste serile si diminetile mele, am serbat sambata cu clatite, o plimbare la noutatea suprema si absoluta a tuturor cartierelor : AFI Cotroceni..si apoi un film vazut de sub plapuma intr- o seara declarata “pijama party”..

Duminica s-a tarat foarte greu de sub plapuma calduroasa…Asa ca am parasit week-end cu plase multe si colorate, dupa un dezmat de cateva ore in care victima mea si a ruxandrei a fost portofelul meu..si am incheiat seara cu o prietena draga si un loc de suflet.

Cateodata nu ai nevoie decat de o cana de ceai..si un loc ca Green Tea..dar neaparat de o prietena buna, ca a mea.. Si iti aduci aminte tristetile, bucuriile,sperantele, spaimele..si gandurile bune si frumoase..Exista oameni care indiferent cat de greu le este, reusesc sa fie mereu buni si frumosi, speciali…verticali..si mereu gata sa lupte chiar daca uneori lupta e mai mare si mai grea decat ei..Si eu sunt norocoasa ca am astfel de oameni aproape.

constatare.. octombrie 28, 2009

Astazi am privit cu atentie biroul pe care mi-am tocit coatele in stil democratic, voit si platit, in ultimii 2 ani si jumatate.

 Am deschis sertar dupa sertar si mi-am dat seama ca nimic din ce e in ele nu mai e al meu. La inceput de toamna si de vacanta luasem cu mine micile lucruri dragi..

Asa am realizat ca eu sunt mutata de multa vreme din locul asta. Am deschis apoi fisier cu fisier, toate nimicurile si toate proiectele pe care le-am facut vreodata. Nu am mai gasit nici regrete, nici pareri de rau. Le-am simtit atat de mult si atat de des anul asta incat acum nu mai e loc pentru nimic altceva.

Am stivuit ramasite pe email desi stiu ca nu le voi mai deschide prea curand.

Am gustul amar al indiferentei, al sentimentul care a depasit de mult iubirea si ura. Si dispretul pentru oameni, cu O mic, care raman. Respectul si admiratia pentru oamenii minunati cu care am lucrat si pe care i-am cunoscut aici..dar care au ales primii sa faca altceva. Si prietenia pentru cei pentru care imi doresc sa le fie mai bine.

povestiri de week-end octombrie 26, 2009

M-am scurs din week-end ul meu relaxant si vesel direct pe scaunul de la birou..Si cumva, cele cateva zile ce mi-au parut o mica vacanta, se zbat acum in cana mea de ceai sa ma trezeasca si sa ma inveseleasca cu povestiri.

Vineri m-a apucat euforia general dansabila, care ma loveste de cateva ori pe an, si cu eforturi bazate pe SMS-uri am mobilizat cativa prieteni pentru o iesire in coyote cafe. Si da..au cantat jukebox…si iar am dansat pana dimineata, cu o energie pe care o am atunci cand lucrurile merg cu adevarat bine..si am tot cantat, si am tot dansat, pana cand dimineata ne-a gonit din bar..

Sambata am serbat printr-o lene absoluta, pe care nu am deranjat-o decat cu putina ordine in spatiul ambiental..In schimb am ingrasat-o cu muzica, tors de pisica si o carte buna. Iar duminica a bifat o vizita la o pereche de unchi preferati si un film ..

Pentru cei care vor sa o vada pe Meryl Streep,in rolul de bucatareasa, Julia & Julia poate o fi varianta slabuta pentru cresterea apetitului.

Si pentru ca orice week-end are o obsesie muzica..nu pot sa imi scot din cap “paroles, paroles”..Dalida si Alain Delon. doi oameni nedrept de frumosi si de talentati..

Paroles, paroles, paroles, paroles, paroles
Encore des paroles que tu sèmes au vent
Que tu es belle!
Paroles, paroles, paroles
Que tu est belle!