wind of change.. ianuarie 19, 2012

Cateodata e nevoie de o singura zi..una singura, de exemplu o zi de vara, in care ceva sa se schimbe si tot turnul de fildes cladit cu truda sa se incline ..pornind catre incredibila cursa a prabusirii.

Acum 4 ani pentru doar cateva secunde ascultam Wind of change, de la Scorpions – si am inteles ca exact asta se intampla.Saptamanile care au venit mi-au confirmat ceea ce instinctul descifrase.

Ascult Wind of change mereu cu imaginea acelei zile si cu sentimentul ca cele mai dragi lucruri din viata ta – omul de langa tine si jobul care era cea mai mare pasiune -pot sa o ia la vale in aceeasi zi si nu vei putea face prea mult.Poti sa ai totul dimineata si nimic la sfarsitul zilei.Decat pe tine.

Sunt clipe in care se nasc schimbari. Mi-a fost multa vreme teama de ele, frica de necunoscut si de a o lua de la capat, incapatanare de copil ca lucrurile erau perfecte asa cum vroiam sa le vad.Azi stiu ca uneori agoniile nasc schimbari si ca se intampla pur si simplu, intr-o zi,sa deschizi ochii, sa prinzi o sansa si nu ii mai dai drumul.

Azi ascult Wind of change si imi aduc aminte de eul meu de ieri.Si de faptul ca in timp, despartirile nu mai sunt mereu la fel de dureroase.Ca accepti mai usor sau devii mai intelept.Ca intelegi mai repede cand e cazul sa pasesti mai departe.Sau ca simti cand timpul tau intr-un loc sau langa un om s-a terminat.

Sunt putine momente in viata cand poti sa iti zgudui tot universul cu propriile maini.De cele mai multe ori, asta ti se intampla si inveti doar sa reactionezi. Si fara sa ma leg de inceputul de an, zgudui ce e in jurul meu incercand sa fac lucrurile altfel dar in acelasi timp asa cum am stiut sa le fac demult – cu bucurie, cu optimism si cu energie.si hotarare.

Si atat cat o sa pot, o sa schimb ce e in jurul meu si o sa il fac sa arate diferit.Ca atunci cand te plictisesti de ce e in jur si decizi ca trebuie sa redecorezi tot interiorul.

Prieteni. ianuarie 1, 2012

Sunt acolo dintotdeauna sau apar atunci cand ai mai mare nevoie de ei. Au pareri diferite de cele mai multe ori si uneori chiar vieti palpitante. Unii nu stau in aceeasi tara sau nici macar pe acelasi continent.Unii te stiu de demult si tocmai asta face ca lucrurile sa fie durabile – anii care s-au scurs peste intamplari si peste noi.Li se intampla uneori sa traiasca povesti similare cu ale tale.Au de multe ori valori diferite si principii contrare. Nu poti sa garantezi ca prietenia lor o sa tina toata viata, dar te uiti cu mirare la anii si lucrurile care se aduna intr-un cont comun.

Uneori iti e dor de ei, pentru ca timpul a trecut intre voi.Pe altii ii auzi zilnic, pentru ca mergeti in aceeasi directie.Cu fiecare,ai atatea de vorbit.

Ei iti vor binele. Chiar daca nu stiu sa te faca sa si intelegi asta, au un motiv si incearca cumva sa fie langa tine. Cateodata te lasa sa gresesti si sunt langa tine cand iti tragi concluziile. Sau doar sunt acolo sa te asculte. Au vacante minunate.Si povesti din toata lumea. Au prieteni la randul lor. Si povesti de dragoste. Isi construiesc vietile si uneori te cheama la o cafea, sa iti ceara o parere.

Si uneori,pur si simplu te iau de maini si de picioare si te arunca in sus,in zgomot general de petrecere. Pentru ca ei sunt acolo sa te prinda.Sa deschida usa si sa spuna La Multi Ani. Si sa se bucure de momentele pe care le traiesti chiar atunci cu ei.

Si atunci cand spiritele se incing..vrei sa treaca si iti doresti ca macar ei,dintre toti oamenii, sa poata sa ierte,sa uite si sa fie langa tine orice ar fi. Pentru ca asa fac prietenii,nu?

 

Atunci cand se lasa tacerea.. decembrie 22, 2011

Ma gandesc uneori la scenele din viata, asa cum ar fi vazute de un regizor..Poate nu cel mai dibaci sau premiat,dar unul care sa exprime intr-un cadru o mie de sentimente.

Am fost atenta in ultima vreme la momentele de tacere din mijlocul marilor momente de bucurie.Exact atunci cand totul e mai vesel si mai colorat decat iti poti imagina. Cum ar fi doua coarne de ren, o mare de crengi de brad si decoratiuni si 4 maini dibace care se lasa in voia imaginatiei.Si bineinteles o pisica atenta la beteala colorata. In mijlocul rasetelor noastre, in miez de noapte, al colindelor si al gandurilor nostre despre cum aranjam decoratiunile..am simtit un moment de tacere cand, din mijlocul fericirii mele am ridicat ochii spre ceas, am privit acele lui si gandul a zburat mult mai departe..catre tacerile nespuse.

Sau imagineaza-ti o sala de concerte, cu catifea rosie si decor de sarbatoare.Cu o scena si un spectacol de Gala.Si un cantec – Profeta non s’ara.. si tacerea si fiorul unei seri intregi.

Sau o usa mare si grea care se deschide catre un decor bisericesc.Intri sfios,intre icoane si cateva lumini aprinse. Ridici ochii catre o icoana cu Iisus in haine de zeghe.Si te uiti in jur la cele cateva persoane,izolate in lumile lor si ale icoanelor. Si linistea te uimeste si iti lasa gandurile sa zboare catre cer.

Pe geam a inceput sa ninga acum. Mai e un pas pana la Craciun. Si printre multe momente calde,colorate,cu miros de brad,oameni dragi  si gust de vacanta rasfatata vor fi momente de tacere, cand gandurile vor colinda prin momente traite cu respiratia taiata sau savurate pana la ultima secunda. Atunci cand tacerile si bucuriile se vor amesteca, zile intregi, vei sti ca ai trait..si ca ai fost norocos.

 

 

O suma de iubiri decembrie 12, 2011

M-am uitat vrajita zilele astea la iubirile din jurul meu. Milioane de exemple, valori si intensitati diferite.

Iubirea isi intinde paleta larga de sortimente in vietile celor din jur si in zilele mele. In fiecare colt de viata poti sa vezi ca iubirea incearca macar putin, sa isi faca simtita prezenta. Fie ca e vorba de o iubire timida,adolescentina,strecurata intr-o prietenie nascuta din neant si care nu vrea sa se dea batuta nicicum. Sau o iubire furtunoasa,unii ar spune predestinata,care si-a croit drum rapid si a transformat o poveste intr-un drum pentru toata viata.

Apoi vezi povesti nascute in anii studentiei, consolidate de timp si de ei doi.Caramida dupa caramida, pare sa fie o poveste trainica si indestructibila.

Mai sunt iubirile nascute ca niste hotarari de viata. Cand el a hotarat ca orice ar fi o sa lupte cu anii si timpul si lumea.Si ca ea o sa fie langa el.Si asa a fost.

Si iubirile oarbe cand vrei neaparat sa vezi in cel de langa tine ceea ce iti doresti.Iar timpul iti arata ca povestea ta arata dupa o vreme, usor pe dos. Si povestile care au crescut in timp pana acolo unde nu au stiut unde sa mai creasca si s-au stins, incet si au iesit pe usa din dos.Si iubirile platonice.Sau povestile in care stii ca iti place dar stii ca nu o sa iubesti.Si ca nu o sa fie pentru toata viata.Si mai sunt salturile mortale catre povesti care pot sa fie adevarate.Sau care pot sa fie doar clipe de neuitat.

Povestile incrancenate in care nu stii ce ai avut dar orice ar fi nu vrei sa pierzi,sa intelegi sau sa accepti.

Sa analizezi care e iubirea adevarata din toate astea e o utopie. Sa crezi ca nu exista e o ignoranta. Sub o forma sau alta, ea isi cauta locul si isi scrie paginile in viata noastra. Cateodata te pregateste pentru ce urmeaza, altadata te invata sa iti vezi altfel viata.Si istoriile.

Sometimes is lasts in love but sometimes it hurts instead.

all I want.. decembrie 6, 2011

A inceput sa sune iar de sarbatori.Ochii mei cauta fulgii de zapada, urasc ploaia si frigul si ma apasa cadourile de craciun.si to do-urile..

Daca ar fi sa ii scriu unui Mos cu barba alba si ochi blanzi…i-as spune ca am nevoie de ceva care ocupa putin spatiu in tolba, dar mult in inima mea.

As vrea liniste.Sa simt linistea din jurul meu, sa stea vanturile,sa stea zumzaiala,rabufnelile,confuziile,divergentele,orgoliile si parerile in contradictoriu.Sa se opreasca.

As vrea caldura. Nu neaparat de la semineu, dar caldura de acasa cand seara miroase a prajituri.Caldura dintr-un bar cochet, unde iti intalnesti gasca de prieteni. Caldura a doua brate care sa aiba grija doar de mine.Caldura oamenilor dragi din jurul meu.Caldura din inima mea, care palpaie din cand in cand..

As vrea funde mici si cadouri din inima.Facute de mainile mele.sau ale celorlalti.Mici suprize vesele si dragalase, care sa marcheze momentele alaturi de prieteni dintotdeauna.

Si as vrea sanatate pentru toti ai mei. Si garantia ca o sa ii am langa mine si anul urmator.Si ca eu o sa fiu puternica pentru ei si pentru mine. Si ca lucrurile bune vor urma.

That’s all I want for Christmas.

 

what if… noiembrie 18, 2011

What if.

What if I’m a world unturning /What if I’m an ocean, far too shallow, much too deep …

 

Idei care s-au impletit pe acorduri stiute,ascunse,uitate.. O melodie de demult si o poveste poate fara rost.Dar acorduri care s-au cantat, pe care s-a dansat si care s-au stins.

What if? Daca lucrurile pe care ti le-ai dorit cu toata puterea, se vor intampla atunci cand te astepti mai putin?Daca oamenii pe care ti-ai dorit cu toata forta ta sa ii cunosti, ar aparea,pur si simplu,intr-o zi de vara in viata ta?

Daca o toana si o idee de moment, fara o speranta atat de arzatoare ca acum ceva ani, ar naste seri minunate si te-ar invata lucruri extraordinare despre femei din jurul tau?Daca ai descoperi dintr-o data ca lucrurile pe care ti le-ai dorit..se intampla?Ca poti sa imparti,sa discuti, sa diseci, sa amesteci,sa razi, sa concluzionezi, sa fii diferit si sa fie ok, sa ceri sfaturi, sa pui intrebari, sa raspunzi, sa intelegi, sa sustii, sa accepti …?si asta intr-o mica gasca de oameni diferiti,inteligenti,frumosi si sinceri?

Daca ti-as pune astazi ca oamenii pe care ii cauti exista si ca tine doar de tine sa ii vezi?Ca vin nu atunci cand te rogi, ci atunci cand ai cu adevarat nevoie sa ii intalnesti?

Daca as crede azi ca viata mea e un film..si ca un regizor mult mai creativ decat mine a lasat semne, in ani, sub diferite forme..ar fi o nebunie?si daca un semn ar fi nebunia creatoare a unui pictor, de care ma impiedic, la orice pas de cand am hotarat sa ii dau o insemnatate?Sau daca as intelege ca nu intotdeauna ratiunea triumfa..ca uneori lucrurile se intampla asa cum vor ele?sau asa cum le arunca o mana invizibila pe o harta ce eu o cred nescrisa?

sau si mai simplu…. daca as crede ca pe pamant, acolo, unde in fiecare zi ratiunea cucereste noi teritorii iar stiinta noi teorii..exista un strop de magie?fara sa fie alba, neagra..ci pur si simplu o stare de bine,de frumos,de bucurie..un sentiment care iti bucura sufletul si viata..si care vine intotdeauna din intalniri la ceasuri de poveste.Asa cum sunt serile de vara.Sau serile de joi.Sau inceputurile de iarna.

fara planuri.caut aripi. noiembrie 10, 2011

Dimineata de noiembrie, intunecata si golita de frunze aurii. Imaginea copacilor din fata biroului, din ce in ce mai sobri,pregatiti sa se imbrace in culorile inchise ale iernii.

Sentimentul ciudat de menghina si apasare,meteosensibil,evident.Guerilla si o muzica pe care o aud dar nu o simt.

O pagina de internet,mailuri,mormane de contracte.7 crizanteme colorate,mari,ce se incapataneaza sa imi zambeasca in nuante de alb,galben si mov.

Un cos mare cu fursecuri,primit cadou,care ma asigura ca e in regula,pot sa mananc tot.

Fara planuri.Puncte de suspensie in agenda.Conferinta tedx.Back to school week.Inceput de decembrie in Barcelona.puncte care unesc zile si saptamani, slalom printre aniversari,gandul la newsletterul ce anunta ski-ul. Si la casca de ski alba.Proiecte tot timpul.Sportul inghesuit in zile impare.

Sfarsitul de an nu se dezice niciodata. Mireasma de Craciun ma ingrozeste de la mare distanta,chiar si pe mine, cel mai infocat fan din toate timpurile.

Ca durerile de crestere, prin care trebuie sa treci ca sa te inalti cu cativa cm.La fel, si angoasele sfarsitului de an ma invaluie,devreme, o data cu primele decoratiuni si outdoor-uri ce sugereaza Craciunul. O data cu felicitarile pe care trebuie sa le comand pentru clienti,raportarile pe care le pregatesc si bugetul pe care trebuie sa il pregatesc cu grija,pentru cadouri.

Daca as putea sa ii scriu Mosului acum i-as cere o cutie mare,colorata,legata cu o funda rosie. Iar in ea sa imi gasesc linistea, care imi descreste fruntea, imi relaxeaza zambetul si imi calmeaza bataile de inima.Siguranta pe care pot sa o impart cu cei ai mei, caldura pe care pot sa le-o transmit si sentimentul ca eu sunt acolo, pentru ei.Si ca se pot baza pe mine.Si sa imi gasesc zambetul – luminos, care sa imi spuna ca sunt fericita si ca am dreptul sa fiu asa.Si ca nu trebuie sa imi fie teama ca asta se va schimba, pentru ca viata este o schimbare continua.Si ca voi bifa pe rand,toate problemele arzatoare.Iar eu pot sa fac asta zambind.

Inchid guerilla si deschid youtube.

Horia Brenciu – Lucruri simple

Lucrurile simple sunt de-a ajuns, nu imi doresc nimic in plus. Vreau si maine acelasi cer senin.Inima sa imi fie asa,ca un fulg palma ta. Pentru mine, nu ar fi prea putin.

Nu caut cuvinte greu de inteles.Nici multe motive, ca sa iubesc. Mie imi place orice zi care mi-ar putea zambi, dimineata, de langa perna ta..

http://www.youtube.com/watch?v=ABn4JSlr7Yo

confuzii de sezon octombrie 25, 2011

Degetele se pierd rasucind buclele castanii. O dimineata rece. Frunze aramii in fata geamului.Degetele aluneca nervos pe tastatura,in freamatul zilnic al biroului.

O melodie.Un gand.O camasa bleumarin.Un parfum discret.Un sentiment straniu si familiar.O lupta intre a fi si a nu fi.O neliniste prinsa intre a recunoaste si a lupta.Sa tragem aer in piept.Parfumul navaleste iar.Biletul de avion printat.Task-uri.Viata pe care o stii.Ganduri pe care nu le stii.Sensuri pe care le descoperi.Rosturi pe care le cauti.Lupta de a fi acolo si aici.De a fi detasat si implicat.De a aprecia si de a te distanta.O lupta cu tine.Si cu viata pe care o stiai asezata frumos,intr-o cutie de cadou legata cu funda rosie.In care lucrurile se intamplau cand le invitai.In care te bucurai doar tu.Si in care doar tu dirijai o orchestra imaginara.

Un mod ciudat de a renunta la bucati din tine..din cand in cand.Sentimentul ca timpul o sa rescrie pagini.Si sfatul unei prietene, ca nimic nu va mai fi la fel.Pentru ca fiecare zi schimba ceva din tine.Maselele stranse si un strop de curaj.Pentru ca dincolo de toate astea e viata. Ca un puzzle fara instructiuni.

I’m alive! octombrie 3, 2011

M-am uitat lung in gradinile celor din jur, tragand cu ochiul la fericirile afisate la poarta fiecaruia..

As minti sa spun ca nu am invidiat sau nu mi-am dorit sa simt si sa ma bucur asa cum altii par sa o faca. Ca nu am tanjit dupa voaluri albe si scancete de copiii, ca nu mi s-a parut niciodata ca asta e ce imi doresc. In acelasi timp mi-am dorit sa las lucruri in urma, sa cresc si sa invat, sa urc in ierarhii si sa dezvolt proiecte. Sa creez lucruri, sa pun in practica strategii si sa vad cum munca mea conteaza, sa vad cum pot sa fac lucruri care tin de mine si care sa demonstreze intr-un fel cine sunt.

M-au napadit emotii si melancolii de toamna.S-au aprins si s-au stins incendii, s-au deschis rani pe care le credeam vindecate si au rasarit ganduri de care uitasem.Si m-am trezit confuza intr-o lume pe care o stiam si o puteam interpreta.Pierduta intre ceea ce trebuie si ceea ce vreau sau ar trebui sa imi doresc.

Am lasat sa treaca timpul si am crezut ca or sa treaca. Sau ca o sa se schimbe ceva.

Pana astazi.Intrebarile cu care ma trezeam in minte de saptamani intregi au gasit raspunsul potrivit..

Am ascultat povesti frumoase cu un bebelus nascut din dragoste.Cu drumuri si griji de mama.Cu ganduri de sotie si problemele unei vieti de om mare.Cu intrebarile nesfarsite ..eu cand?si cand?si …de ce?

Si am ales.Am stiut clar, limpede si raspicat pentru prima oara dupa mult timp. EU nu.

Eu nu vreau povestile pe care altii le au scris deja si nu imi doresc acum nimic mai mult decat am.Nu e timpul pentru mine sa vreau alte lucruri cand am tot ce am visat ieri. Nici macar nu ma gandesc foarte mult la urmatoarele saptamani si nu,nu ma gandesc nici la anul care vine.In schimb ma gandesc la ziua de azi. La cd-ul cu Beligan lasat in masina.La piesa de teatru de aseara si la muzica pe care o sa o ascult maine. LA mirosul de cafea dimineata, la florile pe care le iubesc.LA oamenii minunati pe care ii intalnesc si care imi fac zilele frumoase.

La jobul pe care il am si care imi place.Care ma chinuie si care nu imi face zilele usoare.Dar care este alegerea mea.

La faptul ca in fiecare zi invat ceva mai mult despre femeia pe care o vad in oglinda.La rabdarea pe care simt ca o am.Si la cum stiu ca omul potrivit va sti sa ma alinte.Sa ma cunoasca si sa ma iubeasca. Sa invete mirosul cafelei de dimineata.Si va sti sa imi descifreze zambetul..si sa ma pastreze.

Azi stiu ca traiesc frumos.Stiu ca ma bucur.Si stiu ca am deschis ochii catre toamna.Si catre mine, din nou.

I”m alive.

A venit, a venit toamna.. septembrie 26, 2011

A venit, a venit toamna..

Acopera-mi inima cu ceva..

Cu umbra unui copac sau mai bine, mai bine cu umbra ta..

 

Nu am vrut sa las vara sa plece.M-am opus si am tinut sa o mai pastrez mult dupa 1 septembrie. M-am bucurat de soarele ei si de ultimele povesti..De ultimii fiori si de ultimele zile pe plaja.M-am strecurat printre ape, am batut moldova si m-am uitat cu ochi de copil la copacii ce isi colorau frunzele.

Si mi-a fost drag ca vara s-a topit tarziu,intr-o toamna blanda,cum nu cred ca am mai trait. Mi-a implinit promisiunile de sfarsit de vara si mi-a adus linistea in jur. Mi-a adus oameni dragi si prieteni, clipe de vacanta si certitudinea ca viata e asa cum ti-o imaginezi. Am serbat in seri de mojito cu femei frumoase si inteligente, pe care le admir si de la care invat. Am serbat minunandu-ma de peisaje nebanuite, de manastiri dintr-un lemn sau pesteri friguroase. De emotii si spaime in miez de noapte,pe drumuri intre munti. Poate m-am pierdut si m-am regasit intre lucrurile care s-au intamplat,intre week end urile mele de poveste si  povestile dintre week end uri.

A venit toamna..Si incet incet ma simt mai linistita sa o accept.Sa vina.Sa imi aduca seri calde si miros de ceai,frunze colorate si un poncho calduros.Sa imi tina oamenii dragi aproape.Si sa imi scrie mai departe povestile.

 

 

dincolo de ape.. septembrie 13, 2011

Dincolo de ape e cerul senin.si zdrente de nori.sunt pasari albe si negre.sunt nuferi albi si galbeni.sunt salcii multe.si copaci cu trunchiuri groase.

E miros de apa si de mare.de peste si de padure.Auzi gazele,valurile,crengile copacilor si vantul.

Dincolo de ape e natura altfel decat o stii in oras.  Esti in mijlocul ei un turist ratacit,un profan care se minuneaza de frumusetile din jur si se intoarce in jungla de beton.

In apele deltei gasesti povesti de viata.Si iti dai seama cat de simplu e totul.Cum viata poate sa fie pur si simplu frumoasa,cum greutatile sunt altele decat cele pe care le-ai lasat tu in urma.Si cum nu ai nevoie de prea mult ca sa fii fericit.Poate doar de o mana de prieteni in asfintit..

vamaia septembrie 5, 2011

Se poate sa fie zi...
Se poate sa fie noapte...
Se poate sa fie vara...
La fel cum iarna poate fi.

Nisipul sa fie ud
Iar marea un pic amara

Nisipul sa zgarie lin
Iar marea sa fie murdara..

La Vama Veche..dar fara pereche.Noi 3, dublate de telefoanele mobile ce zbarnaiau continuu.Cd ul cu Vama Veche si selectia Best of Queen. Autostrada – suficient de prietenoasa cat sa fie o sambata dimineata de bun augur.

Apoi un drum altfel – care nu a fost gresit in cele din urma – Cernavoda- Negru Voda.Printre sate,dealuri,kilometri fara numar,discutiile noastre s-au pierdut intre alegeri si impresii,oameni noi si povesti vechi.

Pranzul ne-a prins in Vama Veche, ne-am integrat rapid in peisaj si ne-am asezat comod La Mitocanu’.Ne-am amanat planurile si ne-am savurat pranzul, deloc sofisticat de altfel.Ne-am trantanit pe sezlong la soare,am inclestat dintii cand soarele intra in nori si nu ne-am dat batute: un somn de dupa- amiaza pe plaja,cartile si sms-urile traditionale.

Dupa ce am ascultat toate dialectele din jur,care ne-au tulburat odihna, am insistat pentru a mia oara pentru Balcic.Si cand eram pe punctul sa renunt s-a strigat bingo.

30 de minute mai tarziu treceam granita in Bulgaria.Apoi s-a asternut drumul:lung,cam prost,plin de amintirile uneia din noi si gandurile celorlalte doua. La apus de soare am ajuns in gradina, am dat o raita vilei Cuib si am raspuns urgentelor sentimentale telefonice.Mi-am desfatat ochiii cu imaginea marii la Balcic,mi-am cautat amintirile si colturile pozate alta data..L-am cautat pe Fat Frumos in amintire si nu l-am mai gasit acolo unde stiam ca l-am lasat.

Mi-am privit prietenele, usurata ca Balcicul a ramas doar locul meu.Pe care il imparteam de azi cu ele.Am ales cu grija suveniruri,am vanat o masa la Korona si am avut parte de o cina impresionanta cu multe feluri de midii.

Am plecat vesele  pe la miezul noptii, ca si cand prietenia noastra tocmai pusese o piatra de temelie intr-un loc romantic..pe care noi il intelegeam pur si simplu. Si ne-am notat in minte sa il impartim cu cei cu care ne vom imparti inimile.

Ne-am intors in Vamaia…ca sa ascultam Iris si sa tremuram pe plaja la Stuf. Stiam ca a fost o data iris si ca exista o strada a ta.Si ca sunt inca multi fani Iris.Am continuat sa ne plimbam prin Vama, am ajuns in punctul maxim al distractiei: Expirat.Acolo vara era in toi, chiar daca pe plaja vantul te facea sa crezi ca e deja toamna.

Duminica ne-a trezit lin si ne-a intampinat cu celebrele clatite din vama. Nu stiu cum sunt altii, dar Vama fara clatitele cu caise nu are farmec. Apoi ne-am tolanit la soare, in ciuda durerilor de cap si de spate si am decis ca nu avem regrete.Doar multe sms-uri la care trebuia sa raspundem.

Ne-am despartit greu de mare..dar am avut grija sa inseram in conversatie toate regulile,concluziile si impresiile noastre. Ne-am sedimentat parerile si am decis ca ne acceptam asa cum suntem. 3 femei..cu multe idei si cu multe de trait, de impartit,de iubit.

Indiferent daca ne-am indragostit sau nu vara asta.

Apus de soare pe autostrada si vama veche pe fundal.Poate cliseistic, dar cateodata nu poti sa iti doresti mai mult.

instinct..si femei.si oameni.. august 17, 2011

nu am stiut niciodata daca al saselea sau al saptelea simt exista.nu m-au pasionat parapsihologia,fenomenele paranormale sau lucrurile cu talc si iz de mister iesit din comun.si nici daca poti sa prevezi sau nu viitorul sau macar prezentul.nu sunt suspicioasa si nu imi bat capul mai mult decat e cazul cu presupuneri si teorii.cred ca lucrurile pot fi simple si clare iar daca eu nu le vad, sigur unul din prietenii mei poate sa aiba o viziune obiectiva, care desi nu o sa imi placa, o sa fie probabil adevarata.

cu toate astea au fost momente cand ceva din mine mi-a spus ca nu trebuie sa am incredere.au fost momente cand am stiut ca lucrurile aparent oranduite nu se leaga.ca vorbele ascund mai mult decat trebuie si ca oamenii nu sunt chiar ceea ce par.desi se straduiesc.si ca privirile se muta de pe chipul meu catre alte chipuri atunci cand vorbele ar trebui sa spuna adevarul.

asa am invatat ca povestile cu feti frumosi sunt niste povesti,extrem de proaste si nerecomandate a fi citite minorilor.si ca lucrurile care par atat de perfecte,frumos glazurate,prea frumoase sa fie adevarate probabil ca exact asa sunt:fete morgana.

a trecut ceva vreme de la momentul cand instinctul meu mi-a spus ca lucrurile se intampla altfel decat cred eu.e un sentiment ciudat pe care il urasc atunci cand apare si in acelasi timp imi multumesc ca ma tine departe de oamenii care apar, cu diferite povesti si masti.

si atunci cand semnalul de alarma se declanseaza, timid, in mine, stiu ca e cazul sa caut..sa ma uit mai atent la detalii pe care le ignor, sa ma uit mai atent in ochii omului care imi vorbeste si sa pun la indoiala raspunsuri aparent complete. sa nu mai cred ca lucrurile evident sunt exact la fel cum le vad si sa ma pun la adapost de lucruri ce ar putea sa ma raneasca.

Poate rabdarea femeilor sau felul meticulos de a privi detaliile,capacitatea de a nu te minti singura sau pur si simplu experientele dureroase acumulate ma avertizeaza sa ma tin de parte de drumurile deja batatorite.

Iar atunci cand caut – puzzle-ul se aseaza, detaliile se impletesc si realitatea, indiferent cat de monstruoasa e se aseaza cuminte pe un carton de joc si vad caricaturile grotesti ale unor oameni fara coloana vertebrala.

Concluziile le impart cu atentie oamenilor dragi.Si ce nu ma poate lasa rece niciodata este capacitatea femeilor de a intinde o plasa de siguranta.De a intinde o mana,de a da un sfat, de a povesti o experienta similara,de a pune pe tava, in fata celor de langa ele,lucrurile intamplate si durerile lor. Cu incredere, cu o privire clara si cu concluziile la care au ajuns. Cu degajarea ca lucrurile merg mai departe, oamenii schimonositi de minciuni raman in urma iar ele isi vor trai senine, mai departe,vietile pe care le construiesc in fiecare zi.

Dincolo de toate aparentele, femeile se unesc atunci cand una din ele are nevoie.Si fac lucrurile sa fie simple,clare si usor de trecut.Ca pe niste povesti cu talc din care inveti concluziile si treci la episodul urmator.

 

senin de august august 11, 2011

Te voglio bene assai/Ma tanto ma tanto bene sai/E’ una catena ormai/Che scioglie il sangue dint’e vene sai

Zdrente de nori.Parfum de tuberoze.Zgomote pe fundal.Caruso.August.Bucuresti.

vreau.

vreau sa vad marea dintr-un lan galben auriu.

vreau sa vad kaliakra si sa creez povesti.

vreau sa admir balcicul si marea..si gradina.sa imi sterg amintirile si sa creez altele.

vreau sa vad omul.si babele.si muntii.

vreau sa vad delta.

vreau sa vad sighisoara si sa ma pierd pe stradute.vreau sa ma afund in librariile din sibiu.vreau sa ma bucur de un desert, intr-o gradina cu trandafiri cataratori.

vreau sa vad lampioanele aprinse intr-o curte cu miresme de ceai.

vreau sa vad colturi de lume.

vreau sa impart timpul cu oameni si sa ma bucur.

vreau sa rad din toata inima si cu tot sufletul.

vreau sa cred ca lumea si oamenii sunt asa cum mi-i imaginez, cum ii vad si cum spun ca sunt..

vreau sa nu plece vara.mai are atatea sa imi spuna.

dimineata mea iulie 10, 2011

Buna dimineata, soare..apare intr-o fereastra care in care un prieten imi turuie vesel noutati. Ochii mei se cam inchid, televizorul mormaie ceva.

Caut cateva din melodiile pe care tocmai le-am auzit in cocert. Upside down – Jack Johnson. Fost campion mondial la surfing.A suferit un accident si asa a inceput sa cante. Si cam 6000 de oameni il ascultau in seara asta.

Sunetele strazii se aud.Masini,oameni,vesele.Ritmuri de vacanta.

E vara. Si sunt in Barcelona.Un week end cu mine, pe care mi l-am facut cadou de ziua mea. Si nu e nici pe departe un week end linistit. Concerte,berarii si baruri de tapas, cu oameni pe care ii stiu mai mult sau mai putin. Vizite si plimbari, muzee,chiar si magazine. Chiar daca sunt reduceri , renunt la pasiunile vechi pentru unele noi. Linistea mea.si rasfatul unor clipe in care nu trebuie sa faci nimic, nu ai nici macar orar, nu trebuie sa vorbesti sau sa taci.

Azi m-am pierdut pe stradute langa Catalunya. Si am mers prima oara pe un scuter. Am dansat pe muzica unor formatii de care nu auzisem. Am combinat beri si clatite. Si nu a mai stat nimeni sa le numere.

Am plecat vesela si am inghetat pe scuter,inapoi spre hotel. Am vorbit cu prieteni.Si nu au uitat.

E ziua mea.Si e dimineata mea, in care nu conteaza daca sunt soare sau luna. Si o e zi pe care am asteptat-o an de an cu sufletul la gura si inversunarea organizarii si alinierii tuturor celor dragi.

Astazi am renuntat la protocoale.Si am renuntat la superstitii pentru a face ce mi-am dorit mereu: sa calatoresc.

Cu ceva timp in urma nu m-as fi gandit ca viata mea se poate schimba atat de mult. Nu m-as fi gandit ce inseamna sa fii pe picioarele tale si sa ai prieteni.Si nici ce inseamna sa renunti la ei. Si nu stiam ce inseamna sa fii tu cu tine si sa accepti asta cu seninatate si bucurie.

E ziua mea si pentru prima oara sunt departe de casa. Pentru ca mereu am visat asta. Si departe de toti ai mei . Si desi nu am planificat a reusit. Pentru ca indiferent care sunt drumurile lor, calea mea e cea pe care o scriu in fiecare zi.Pe care o stiu si trebuie doar sa nu o uit.Si sa o urmaresc.

E ziua mea si sunt fericita.Pur si simplu. Si iubesc Barcelona.

perspective.. iunie 17, 2011

Dimineti de vara incepute in fuga in parc. Sau in tors de pisica si cearceafuri colorate. Dileme colorate atarnand pe umeras. Trafic si guerilla. Zile pline si proiecte multe. Seri in liniste cu oameni putini, dar valorosi. Evenimente care apar si dispar. Conversatii la handsfree si apusuri urbane. Emotii, agitatie si multe responsabilitati.Saptamani de vara. Managementul timpului si al nervilor.

Zambete. Putina pace.Deadline.Asteptare.Proiecte in orizont.Vacante necunoscute. Lanuri de grau.Prieteni. Cu cortul la mare.Cer plin de stele.Si valuri line.Nunti ce vin. Nunti ce au fost. Amintiri ce nu iti dau pace.Nostalgii.Tristeti.Carti.Iubiri ce mor. Decizii luate.Oamenii pe care nu ii recunosti.Oameni de care iti e dor.Oameni la care nu renunti.Oameni ce vin si oameni ce pleaca.

Analize.Mai mult sau mai putin lucide.Lacrimi. de bucurie sau de tristete.Incurajari. Atitudini.Ganduri.Keep it simple.Emotii.Manii de moment.Revolta.Intelegere.Empatie.Singuri.Sau alaturi de oameni.Acasa.In gradina.In vacanta.in oras.In afara lui.Miros de tei.Dor de oameni. Bucurii de joi seara.Sau libertatea de vineri.

Ganduri si franturi din ele, din zile, din amintiri, din viata sau din tine. Puse cap la cap, dimineata sau seara in fata unei oglinzi aburite. Si un zambet mare pentru toate lucrurile facute si libertatea pe care ti-o da valoarea deciziilor tale. Linistea ca ai facut ce ai simtit. Ca esti acolo unde iti doresti. Si ca vei fi si maine.Si ca nu ai regrete. Ca esti tu dincolo de tot si toate.

Cand timpul nu conteaza.. mai 24, 2011

Sunt oameni care stiu sa faca timpul sa curga frumos,linistit,interesant. Sunt oameni care stiu sa fie vii, sa se descopere pe ei,stiu sa se bucure de viata si stiu sa ia tot ce e mai bun de la ea. Si sunt oameni speciali langa care, atunci cand petreci o seara, ai sentimentul ca de fapt va stiti de o viata. Si nu conteaza cand va vedeti pentru ca de fiecare data timpul nu pare sa conteze.

Si intre toti oamenii astia sunt femei extraordinare pe care le admir in secret. Le vad devenind mai hotarate, mai frumoase si mai relaxate.Le vad trecand prin viata incercand sa aiba grija de ele si de ei.Le vad cum sufera in tacere si trec mai departe, zambind,catre urmatorul lor obiectiv. Stiu ce cauta. Si afla in fiecare zi cine sunt ele. Si merg mai departe, hotarate sa ridice fiecare piatra din drumul lor.Si isi cauta tip til dragostea,fara zgomot,fara declaratii zgomotoase si fara martori.

Aseara am avut cateva ore rupte de lume si de timp. O cafea, o prietena buna si un inceput de vara. Povesti,idei si atitudini. Amintiri si fum de tigara. Cateva ore care au sters un an de absenta si au implut un gol pe care nici nu il stiam.

clipe.. mai 23, 2011

Vineri seara  – inceput de week end in piata de flori. O seara cu prietenele mele si un bichon alb. O noapte in care am stat sa admir flori si mi-am lasat imaginatia sa creeze un buchet pentru week end.O sambata lenesa.Mult somn.La cumparaturi cu sora-mea.Intempestiv ca de obicei.O ora cu Profesionistii Eugeniei Voda. O duminica ca de vara, cu sport,cumparaturi si condus prin oras. O cafea in centrul vechi,tarziu, spre noapte. Un telefon asteptat si o conversatie lunga si draga.

O dimineata in care ma simt strivita de pleoapele ce stau sa se inchida. Soare mult si miros de vara in birou.Cana mea neagra si ceaiul verde.un biscuite.dido – sand in my shoes.dor de mare si de nisip.dor de sunet de valuri.

Sunt doar clipe,disparate,adunate pe o pagina de internet. sunt momentele mele de liniste.si de echilibru.si nu imi pot dori mai mult decat sa ma bucur de ele, pe indelete,in fiecare zi.

tineri si nelinistiti mai 16, 2011

Tineretea nu tine de varsta.Nu tine de ani si de experienta.Tineretea e o stare de spirit pe care trebuie sa ti-o asumi, cu responsabilitate.Inseamna sa crezi si sa mergi mai departe.Inseamna sa te bucuri si sa o faci cu toata inima. Inseamna sa iti placa oamenii si sa comunici cu ei. Inseamna sa crezi ca cerul e limita si sa incerci sa o atingi – impreuna cu ceilalti.

Intr-o lume de oameni mari,intr-o lume in care 24 de ore sunt prea putine pentru toate lucrurile pe care vrei sa le faci;intr-un timp care fuge printre degete si care fura bucati din noi fara sa stim ..se creeaza momente de magie. Ca atunci cand 28 de tineri – profesionisti de altfel – isi potrivesc ceasurile si pleaca pentru un week end la Bran.

Asa afli ca exista alti oameni ca tine.Care gandesc si simt la fel.Care se bucura ca tine si care muncesc la fel de mult.Care au vise si care vor sa devina in fiecare zi mai buni.Oameni care iubesc comunicarea,oameni care lasa deoparte prejudecatile si care imbratiseaza lumea cu toata puterea.Si incearca sa o schimbe si sa ii descopere frumusetea.

Asa intelegi ca poti sa faci mai mult decat faci deja. Asa simti ca poti sa pui suflet, sa fii voluntar si sa construiesti proiecte impreuna cu oamenii de langa tine.Si ai certitudinea ca vor fi un manifest de creativitate si ingeniozitate. Asa descoperi ca exista locuri in care sefii nu sunt sefi, ideile se nasc usor si proiectele se pot contura la o discutie intre prieteni.

In doua zile poti sa afli multe despre tine si despre ceilalti. Poti sa descoperi cat de simplu e sa ii inveti pe ceilalti sa citeasca pentru ca tinerii profesionisti citesc. Cat de usor poti sa ai access la o altfel de educatie – scoala IAA.Sau cat de aproape sunt de tine multi din tinerii industriei de marketing si comunicare.E un loc in care sa pui intrebari e ceva normal, si poti face asta alegand oamenii cei mai marcanti membri ai industriei (invitatul YP). E o lume care se construieste cu fiecare luna, cu fiecare proiect si cu fiecare an in care tinerii invata sa lucreze impreuna, in felul lor unic si entuziast, cu putine reguli si multe idei.Dar cu responsabilitate si vointa.

Nu e o lume mare. Dar e o lume careia ii apartii.

moments.. martie 14, 2011

Aman lucruri de maine pe poimaine si de poimaine pe niciodata. Visez la lucruri pe care cred ca as vrea sa le fac, fara sa ridic un deget spre ele. Si le aman, de la un an la altul..tot asteptand ca ceva sa se opreasca si sa am timpul necesar..

Dar timpul nu vine si nimic nu opreste roata si nici ritmul nebun in care ne traim vietile.

Sa astepti pana maine sau pana poimaine nu e intotdeauna cea mai buna solutie. Sa astepti sa fii doi ca sa poti sa calatoresti – e in topul nemultumirilor din jurul meu. Sa astepti sa ai mai putine proiecte ca sa faci lucruri pentru tine – e o confuzie general valabila, legate de prioritatile pe care ni le stabilim.Si mai sunt atatea alte exemple..

Visam mereu, cu tarie, la situatia ideala – cu jobul pe care ni l-am dorit, cu persoana iubita si vacantele frumos colorate, cu gasca minunata si cu un zambet minunat. Si invidiem pozele ce ilustreaza ceea ce ne dorim in vietile altora. si la randul nostru, cosmetizam pozele noastre pe care le uploadam cu mandrie pe retelele sociale, ca sa ilustreze profilul nostru. Un profil ce se confunda cu noi. Cu ce suntem, cu aspiratii, cu stilul de viata si cu lucrurile care ne reprezinta. Mai mult sau mai putin adevarat.

Alergam ca niste nauci in cautarea iluziilor pe care ni le cream de fiecare data cand lucrurile nu functioneaza sau nu sunt parte dintr-o poveste ca un scenariu de film american.

Dar viata nu functioneaza asa. Visam si ne impunem teluri, ne dorim lucruri fara sa stim si jumatatea cealalta, mai putin colorata, pe care ne- o vor aduce. Ne dorim cariere dar nu intuim ca nu vom avea timp. Ne dorim iubiri dar nu stim daca putem sa le oferim ce au nevoie. Ne dorim copii dar nu stim sa renuntam la ceea ce suntem. Si lista poate continua…

Intre timp – povestile perfecte ale celor din jur par sa ne adanceasca in esecurile pe care le simtim pentru ca noi nu stim sa spunem povesti frumoase.

Ce nu stim este ca nu exista povesti fara zmei.  Nu exista o viata plina de fericire fara urcusuri si coborari. Si nu exista perfectiunea absoluta si indestructibila a unei vieti. Dar exista o perfectiune – a unui moment.

O melodie si o privire. O cina. O gluma. Un zambet. Un buchet de flori. O plimbare.  O dupa amiaza. O zi.Poate o saptamana. Un pranz. O mangaiere. O propozitie si un fior. Fericiri de o clipa – clipe perfecte, pe care le ai la indemana.

Lucruri care pot sa coloreze zile. Saptamani. Si pot sa iti coloreze modul in care vezi lucrurile si viata.

Nu exista perfectiune absoluta..iar daca ar exista, oare cat de tare ne-ar plictisi?Si daca s-ar intampla,oare ce ar aduce la pachet?

Schimbarea e singura constanta, spunea o femeie celebra.. Si sa descoperi si sa te adaptezi ei este poate cheia catre fericire.Nu exista mereu situatii ideale si perfecte – dar exista echilibru. Provocarea e sa il gasesti.